Răsărit din cutremur

Când îmi voi îmbrăca
Cutremurul din piept
În culorile curcubeului,
În sufletul tău 
Va răsări un soare
Fără anotimp
Fără umbre
                  Și fără întuneric...

Să-ți fie bine! Și ție...

Astăzi, te rog să mă iubești pentru tine!

Până acum, în fiecare zi m-ai iubit... pentru mine.

Până mai ieri, în fiecare zi ai zîmbit doar să-mi fie mie bine.

Astăzi, vreau să te rog ceva important.

Astăzi, te rog să mă iubești pentru tine!

Știu că nu știi cum se face asta.

Ce zici???

Ahaa, zici că nu ți-am arătat niciodată?

Că nu te-am lăsat să faci asta nicicând?

Cum aș fi putut să te învăț?

Nu sunt Dumnezeu, nu sunt dascăl, nu sunt lector, nu sunt guru... 

Sunt doar un om obișnuit.... ca și tine.

În plus, asta e una din lecțiile Lui pentru tine.

E una din metodele alese de El ca să te învețe despre tine.

Pot să-ți spun doar că pas cu pas, căzătură cu căzătură, durere cu durere, ridicătură cu ridicătură, zgârâietură cu zgârâietură, fior cu fior, emoție cu emoție am înaintat încet către ideea de mine.

E foarte probabil să poți face la fel și tu.

Știi tu? Până mai ieri nu știam să dezleg integramele pe care viața mi le așeza atât de evident în fața ochilor.

Era de ca și cum nu pricepeam să dezleg enigmele din spatele cuvintelor.

Uneori, cuvintele sunt alunecoase și deseori ele te leagă de gânduri, de idei, de închipuiri...

Adevărul adevărat e mai mereu în spatele cuvintelor.

Ce spui? Vrei să-ți povestesc din nou despre iubire?

Ce pot să-ți spun? 

Nimic nou, nimic ce nu s-a spus deja de atâtea ori, în atâtea feluri și forme...

Iubirea adevărată nu e un atașament și nu e o dependență fără rost, fără noimă și fără înțeles.

Iubirea nu e o boală, nu e o pușcărie și nici o colivie în care să stăm ferecați.

Osho spunea că iubirea însăși e cadoul pe care ți-l faci iubind.

Iubirea nu e o acțiune și nu e atașamentul care te ține prizonier în capcana gândurilor tale.

Deschide pumnii în care-ți ții strâns închisă iubirea din inima ta și las-o să zboare... către tine, către mine...

Nu-ți fie frică s-o eliberezi!

Nu te teme de libertate și nu-ți fie frică de ea!

Iubirea ta e doar a ta și va rămâne a ta oriunde te vei duce.

Ea va fi întotdeauna și de fiecare dată acolo unde ești tu.

Ea locuiește de fapt la tine în piept.

Ea șade doar în inima ta și de acolo nu ți-o poate smulge nimeni...

Absolut nimeni... așa că dă-i voie să fie!

Dă-i aripi, las-o să zboare liber și să fie! 

Ea nu va rătăci nicicând drumul înapoi către tine.

Ca să-ți hrănească fără echivoc și necondiționat mereu sufletul cu... bucurie...

Ca să te vadă zâmbind fericit și... iubind...

Fericire

Să te simți acasă oriunde...

Oriunde planetele

Se joacă cu lumina

Din inima ta,

Oriunde Dumnezeu

Își trece fiorul

Prin pletele gândurilor tale

Despletite și nude.

Să te simți liber peste tot...

Chiar și prin cele mai aprige

Sau mai închistate pușcării

Ale ideilor preconcepute,

Ținute în arestul

Capetelor adormite din jur.

Să te simți frumos în orice ipostază...

Oricât ai fi de bine sau de rău

Îmbrăcat sau dezbrăcat,

De riduri, experiențe sau idei;

Să te simți de ca și cum

Ai păși mereu pe covorul roșu

Al tuturor evenimentelor vieții tale.

Să ai parte de un respiro adânc

Și deplin conștient

Al unei libertăți atotcuprinzătoare

Și definitiv inspirate de ideea de fericire,

În orice cameră și-n fiecare

Cotlon al existenței tale pământene

Sau a iluziei de a fi...

Să te simți ca acasă oriunde...

Peste tot pe unde 

Te-ar putea purta 

Spiritul, inima, gândul

Sau sentimentul

De a fi sau a nu fi... acasă...

De fiecare dată... sau orișiunde....

Visul ca să se împlinească trebuie mai întâi...visat...

Visele ca să ți se împlinească trebuie în primul rând să le visezi.

Când te trezești cu-adevărat visele dispar și te eliberează din mrejele iluziilor poveștilor lor.

Când încă mai ai vise de visat nu te-ai trezit.

Încă dormi.

Dormi cu ochii deschiși și cu vigilența trezită, dar încă mai dormi.

Nu abdica! Se poate să fie amorțeala de dinaintea trezirii.

Dacă încă mai ai vise care trebuie visate sau dacă încă mai simți nevoia să vezi cum se termină visul tău... nu te-ai trezit.

Încă dormi.

Când te trezești nu mai ai nevoie de vise...

Oricât ar fi ele de frumoase, de diafane, de înalte, de înălțătoare, de nemaipomenite, de uluitoare.

Când te trezești cu-adevărat te-mbraci cu-n zâmbet și nu mai ai nevoie de nimic.

Nici măcar de vise. :)

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Perpetuu de bine

Mi-e sufletul greu
De uşor şi de tine
Mi-e inima grea
Şi aproape te ține
Legată de ea
Şi departe de mine...
Mi-e sufletul greu
De uşor şi de tine
Mi-e zâmbetul larg
Şi perpetuu...
                              Mi-e bine...

Oare când vom învăța să ne respectăm unii ideile altora?

Ion Rațiu spunea într-un interviu televizat: ”Mă voi lupta până la ultima picătură de sânge pentru ca tu să ai dreptul de a nu fi de acord cu mine.”

De-a dreptul sublim.

Dar câți dintre noi suntem capabili să discernem și să digerăm acest adevăr măreț?

Nu mulți.

Majoritatea ne lamentăm și sărim unul la beregata celuilalt doar pentru că avem opinii diferite.

Dacă eu sunt de altă părere decât cea pe care o promovezi tu nu înseamnă că am ceva personal cu tine.

Dacă tu nu înțelegi ce spun eu nu înseamnă că eu nu știu ce spun, ci doar că deocamdată nu suntem pe aceeași lungime de undă...și e foarte probabil că nu vom fi niciodată...

Ce s-a întâmplat cu omenirea?

Se spune că suntem ființe raționale, așa umblă vorba.

Dar raționăm doar cu 3% din creier.

Restul deciziilor sunt luate de subconștient, de instinct, din lecții demult învățate.

Să dobândim din nou deprinderea de a ne asculta și pe noi și pe ceilalți!

Nu cu urechea... ci cu inima... 

Cu acea părticică deșteaptă a inimii noastre...

Să-ți fie bine, oriunde ai fi! Și  ție...

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Ce așteaptă ziua de azi de la tine?

Bună dimineața!

Ce aștepți de la ziua de azi? Ce așteaptă ea de la tine?

Tu să te umpli de ea, ea să se umple de tine...

Ce aștepți tu de la viață? Ce așteaptă ea de la tine?

Tu s-o trăiești, ea să fie trăită de tine?

Cât oare mai ai de gând să creezi așteptare?

Până când mai accepți să fi ghidat de dorințe sau așteptări ca să începi să simți că trăiești cu adevărat?

Nu foarte mult... știu. Doar atât cât ai nevoie...

Nu mult.... doar până azi...

Nici mai mult nici puțin decât până acum...

Bună dimineața!

Deschide ochii și privește în față viața, inchide ochii și lasă-te învăluit și umplut de ea!

Lasă povestea ta să se depene fără frici, fără temeri, fără opreliști și trăiește liber... viața!

Și bucură-te de toate emoțiile, trăirile și sentimentele de pe drumurile ei - sunt cadourile ei pentru tine...

O zi încântătoare să ai! Tu și tu și tu și tu...dar mai ales...tu...

Nu

Eu nu te-am chemat să bați la poarta lumilor mele, mai mult sau mai puțin paralele cu inima ta, cu iubirea universală sau cu conștiința noastră.

Dar faptul că ești aici nu e deloc întâmplător.

Nu.

Nu te-a trimis nimeni în calea mea.

Poate numai un dor care nu-și găsea astâmpăr în ființa ta aflată în zbor spre împlinire, spre desăvârșire...

Sau poate doar un gând despre alt gând care se voia îmbrățișat pe dinăuntru cu gingășie.

Ori poate că aluatul sufletului tău ce avea nevoie să fie frământat pe toate fețele ca să poată să crească, cine știe?

Nu.

Nu sunt nici oracol, nici maestru, nici sfânt, nici demon.

Sunt doar un om ca și tine.

Un om obișnuit care a experimentat mult ca să învețe despre El și despre sine.

Nu.

Poate că nu par perfectă... însă te asigur că în acest moment sunt perfectă. 

Perfectă pentru tine.

Deschide ochii larg și uită-te atent în ochii mei...

  fiindcă undeva, adânc în ei te vei regăsi de fapt... pe tine...

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Dă-le voie dorințelor tale să fie sincere cu tine!

Toată viața noastră, până la un punct gravitează în jurul verbelor  ”a dori” și ”a vrea”.

www.card-photo.com

Mergem într-o direcție sau alta pentru că dorim una sau alta.

De ce dorim una sau alta?

De ce ne dorim ca ceilalți să facă în așa fel încât să ne mulțumească?

Ca să ne simțim împliniți.

Deci împlinirea noastră ține de satisfacerea dorințelor... până la un moment dat...

Până în momentul în care te oprești pentru o discuție cu tine și te întrebi cu sinceritate:

”Ce vreau eu de fapt?”

”Să fiu mai sănătos - ca să mă simt mai bine?” 

”Să am relații potrivite - ca să mă simt mai bine?” 

”Să nu-mi mai fie frică să fac ce vreau să fac - ca să mă simt mai bine?”

”Să nu-mi mai condiționeze nimeni și nimic dorințele - ca să mă simt mai bine?”

Apoi pot să mă întreb: ”Dacă mi se va îndeplini dorința/dorințele, ce aștept să obțin?”

Și răspunsul va fi imperturbabil: ”Să mă simt mai bine.”

Și oare chiar mă voi simți mai bine dacă obțin asta sau cealaltă? Sau acolo voi găsi o altă dorință care să mă conducă din nou și perpetuu spre mulțumire?

Deci, tot ce fac e pentru ca să mă simt mai bine. Tot ce fac, e pentru ca să mă simt împlinit.


Dacă ai putea alege o singură dorință care te-ar face să te simți împlinit pe deplin, care ar fi ea?

Dacă ai mai avea o singură zi de trăit ce-ai face?

Ce anume cauți tu în viața ta? 

Ce vrei tu de fapt de la ea.... ce crezi că vrea ea de la tine? 

Până nu-ți vei răspunde la aceste întrebări vei avea mereu senzația că mergi în derivă, că vii de nicăieri și te îndrepți spre niciunde...

Până nu vei intra mai adânc în conștiință, vei rătăci mereu într-un labirint de dorințe în căutarea fericirii...

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Ideea e să înțelegi...

Să povestim?

Despre ce?

Despre noi?

Spunea Einstein că "de ştiut poate şti tot prostul, ideea e să înțelegi".

Mare dreptate avea!

Da. Într-o lume a informației oricine are acces la ea.

Şi totuşi, una e să fii informat şi alta e să înțelegi fenomenele din spatele tuturor lucrurilor.

Orice persoană cu memorie bună poate să ştie. E uşor să ştii. E greu să pricepi.

Înțelegerea nu vine din accesarea informațiilor, ci din experiment.

Dacă te închizi într-o bibliotecă şi citeşti despre viață nu simți viața, ci o visezi cu mintea.

Doar experimentând simți că trăieşti.

Atunci toată cunoaşterea ta vine din interior, nu dinafară. Asta numai dacă-ți permiți luxul să priveşti înspre tine şi nu în altă parte.

Să simți sentimentele de ca şi cum le-ai pipăi cu sufletul, cuvintele de ca şi când le-ai mângâia cu mintea...

Să simți viața cum curge prin tine, nu pe lângă tine de ca şi cum ai fi înafara ei...

Viața ta nu e un spectacol pe care îl priveşti de la loja privirilor ochilor tăi.

Viața e un fenomen care se petrece în tine şi aşteaptă să-l experimentezi ca să pricepi ceva.

Ce să pricepi?

Nu pot să-ți spun.

N-aş vrea să-ți răpesc bucuria de a descoperi singur, sau posibilitatea de a înțelege totul pe deplin...

N-aș vrea să aștepți mereu ca viața ta să arate ca-n povestea mea și să ratezi încă o dată șansa să o treci prin tine.... 

Așa să știi!

Cine știe în afară de El ce e bine pentru fiecare?

Ador să fac bine!

De fapt nu ador să fac bine, ci ador să nu fac rău. 

E atât de ușor să faci rău! Mai greu e să nu-l faci și să știi asta doar tu însuți.

Îmi place să fac bine!

Încerc să ajut pe fiecare cum mă pricep, cum știu și cum pot.

Dar cine știe în afară de El ce e bine pentru fiecare?

Pentru unii pot părea utopică, pentru alții ușor nebună, pentru majoritatea ciudată... 

Sau poate că nu...

Cea mai mare dorință a mea din toate timpurile a fost să nu supăr pe nimeni și să ajut pe toată lumea să fie fericită.

M-am întrebat mereu: ”Oare ăsta e rostul meu pe Pământ”?

Apoi mi s-a spus că datoria mea e de fapt să fiu bine cu mine, că fiecare dintre noi are datoria asta.

Că oricâtă putere ți s-a dat în asta lume nimeni nu poate ferici pe toată lumea.

De unde să știi ce e bine pentru altul?

De unde atâta aroganță?

Doar El știe... 

Și știe și ce să ne dea pentru binele nostru...acel bine pe care nu-l putem pricepe nicicum, câteodată.

Și totuși, eu ador să fac bine celorlalți.

Adică să nu fac rău.

Ador să nu fac rău atunci când aș putea face asta cu ușurință.

Îmi place să mă rog pentru cei care m-au supărat până-i pot ierta cu adevărat, până mă pot uita la ei și pot simți că oricând aș putea să-i iau în brațe și să le spun că îi iubesc.

Îmi place să spun fiecăruia o vorbă bună, chiar dacă uneori nu sunt foarte bine percepută.

Ador să le zâmbesc oamenilor pe stradă, la telefon și chiar de dincolo de ecranul computerului.

Ador să-i privesc cu iubire până simt că iubesc întreg Universul...

Apoi... ador să simt cum Universul, El și toate entitățile de lumină îmi întorc iubirea înzecit...

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Ce iubim la celălalt?

Dacă ești complet sincer cu tine vei recunoaște că cel mai mult la celălalt iubești... iubirea ta.

Ce iubim la celălalt?

Nu sufletul, ci bagajul de trăiri pe care îl descoperim uitat în podul inimii noastre...

Nu sărutul, ci tremoloul cu care acesta ne înfioară...

Nu trupul, ci felul cum acesta ne face să ne simțim în brațele lui...

Ce iubim la celălalt?

Felul cum știe să trezească iubirea din noi.

Ai putea spune că am o manieră foarte egoistă de a gândi și de a pune problema.

Poate că da, poate că nu...

Ce iubim la celălalt?

Felul în care ne ajută mereu să ne descoperim și să ne iubim pe noi înșine...

Și-atunci asta ne determină să vrem să-l ținem cu ambele mâini, să-l subjugăm cu întreaga ființă... de teama de a nu pierde emoția care s-a trezit în noi...

Abia aici e vorba de egoism...

Dacă ești complet sincer cu tine vei recunoaște că cel mai mult la celălalt iubești... iubirea ta.

Elogiu unei prietenii sublime - continuare

Astăzi am nevoie mai mult decât oricând de cuvinte...

www.card-photo.com

Dar ele mi s-au amestecat printre emoții și s-au udat cu lacrimi din cap în coadă, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga...

S-au ascuns mai apoi în sufletul frământat de iubire, printre trăiri copleșitoare.

Astăzi e ziua prietenei mele cele mai bune, Mihaela. Suntem prietene încă din copilărie.

O prietenie care dăinuie peste timpuri, peste anotimpuri, peste vremi, peste mări și peste țări.

Azi m-am trezit mai de dimineață decât de obicei, ca să fiu cu ea, cu Mishulik mea dragă...

Am avut o perioadă mai agitată și n-am apucat să cumpăr nici măcar o felicitare, să-i așez între coperți părticică din sufletul meu ca să-l trimit mai apoi prin poștă, tocmai până în Canada. 

Dar ce nevoie am de cadouri câtă vreme am inimă, ce nevoie am de felicitare câtă vreme am suflet?

Am depănat timpul înapoi, cu gândul, cu inima...

Oare ce anume poate lega atât de trainic două suflete?

Ce-au găsit ființele noastre când s-au căutat, când s-au găsit una pe cealaltă?

Au găsit una în cealaltă o prelungire a emoțiilor, a gingășiei, a sensibilității noastre?

Ori poate o rotunjire a sentimentelor invaluabile, de neprețuit a iubirii pure?



Ai simțit vreodată cum e cînd cineva e în stare să se dezbrace de suflet pentru a te înveli cu el ca să-ți fie bine?

Știi cum e să întinzi mâinile sufletului, să atingi și să mângâi cu ele mătasea din sufletul altcuiva?

Ai simțit vreodată cum cineva așteaptă doar cel mai mic cuvânt sau gest de chemare ca să vină într-un suflet să stea lângă tine, dacă simte că ți-e greu?

Ai simțit vreodată cum e să poți să fii liber să spui și să gândești orice fără teama de a fi jignit, judecat ori luat în derâdere?

Ai idee cum e să poți sta trup și suflet nud în fața altui trup și suflet nud și să-l privești doar cu iubire infinită?

Ai idee cam câtă iubire poate curge astăzi prin ființele noastre scăldate în lacrimi de dor?

O prietenie sublimă... Doamne ce cuvinte sărace!!!

O trăire divină, un privilegiu dumnezeiesc.

Despre prietenie s-au spus, scris și cântat multe.

Prietenia e unul din bunurile cele mai de preț pe care cineva le poate avea.

Atâtă vreme cât am parte de prietenie, iubire și credință, din punctul de vedere al sufletului mă pot considera un om complet.

Prietenia este mai mult decât un sentiment, e o punte de legătură care unește pe veșnicie două suflete care se prețuiesc. 

E un sentiment frumos, sacru, curat, sublim, măreț, desăvârșit, care merită înălțat pe piedestalul cel mai înalt al trăirilor omenești.

Cu o prietenie ca a ta Mishulik dragă, mă simt o privilegiată a sorții. Și chiar sunt...

”La mulți ani, Micșuneaua mea dragă!” 

Mulțumesc că ești! 

Te iubesc sunt două cuvinte mult prea searbăde pentru a putea transmite ce simt eu pentru tine...

Te iubesc și te prețuiesc enorm!

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!