luni, 21 martie 2016

Chiar de-i acoperit

Chiar dacă plouă şi e acoperit,
Chiar dacă-i frig şi-i toamnă...
Nu te lăsa de toate copleşit,
A gândului povară ce te-ndeamnă
Să fugi de fericire surghiunit
E amintire dintr-o altă toamnă...
A altui om, cândva nefericit
Îndrăgostit aiurea de o doamnă
Ce l-a lăsat cumva, bezmeticit
Fără să ştie ... oare ce înseamnă...
Să stai pe-o bancă goală desfrunzit,
De-o doamnă, de iubire şi de... toamnă...

duminică, 20 martie 2016

În orice moment poți găsi unul mai deştept ca tine...

Oricât de deştept ai putea crede că eşti, dacă ai un minim de bun simț vei putea observa în jurul tău unul mai deştept ca tine.

Oricât de bun ai putea crede că eşti, cu un minimum de smerenie îi vei putea observa pe cei mai buni decât tine.

Evident, dacă vei merge prin comparație întotdeauna vei găsi pentru orice criteriu de comparație unul mai bun sau unul mai prost decât tine.

Explicația ta ar fi: "Păi cum altfel să progresezi?"

Simplu, măsurându-ți evoluția altfel, adică comparându-te pe tine cel de acum cu cel de acum cinci minute, zece minute, o zi, o lună, un an... o viață.

Nu te compara cu altcineva, fiindcă nu există nicio bază de comparație, fiindcă n-are nicio noimă, fiindcă nu ajungi la niciun rezultat, fiindcă nu ăsta e scopul tău pe Pământ.



Dacă nu eşti bun, fă-te bun!

Dacă nu eşti deştept, deşteaptă-te!

Dacă încă dormi, trezeşte-te!

Bună dimineața!

O zi cum eşti să ai! Şi ție...

(text valabil în primul rând pentru mine...)

”I see you!” adică ”Te observ!”

''Răspundem, de regula, la întrebarea ,,ce faci? " cu ,,bine"...automat, fara sa mergem in noi sa vedem cum suntem....
Hai sa încercam sa răspundem altfel, sa zambim, recunoscători ca, celeilalte persoane, ii pasa....recunoscători ca, s-a oprit, o clipa, pentru noi...
Iată un exemplu de răspuns:
- Ce faci?
- Te iubesc!'' (Multumesc, Lumi!)

Asa o fi, dar ce te faci atunci cand si acest dialog se banalizeaza si aplatizeaza daca este repetat cu o frecventa mare, timp indelungat.
Din experienta personala va spun ca nu poti fi permanent in starea potrivita de a receptiona un "te iubesc" la intrebarea "ce faci" asa cum se cade, ori sa vibrezi in asteptarea lui asa cum se cuvine.
La un moment dat, vrei ori nu, dialogul devine un automatism. Chiar daca nu-ti doresti, sti ca la intrebarea "ce faci" ti se raspunde cu "te iubesc", iar cuvintele, care sunt doar indicatori ce fac trimiteri le experiente, notiuni, sentimente, trairi, emotii isi pierd semnificatia initiala.
E la fel ca si salutul "buna ziua", pe care il folosim automat, fara sa ne gandim ca de fapt uram cuiva o zi buna.
Mai potrivit imi pare salutul celor din filmul Avatar "Te vad!", pentru ca aduce o trezire a momentului prezent, in tine si in interlocutorul tau si initiaza deschiderea unei interconexiuni in care sunteti pe deplin constienti de ce si cum experimentati in continuare.
Evident toate astea sunt valabile doar pentru mine, care le-am experimentat intr-un anume fel.
Se prea poate sa am un handicap sufletesc atata vreme cat nu stiu sa simt, sa primesc si sa ma bucur cum se cuvine... de iubire...

Poate mi s-a opacizat sufletul si s-a inrait. O sa ma mai gandesc la asta, o sa lucrez la asta.
 

Acelor care simt ca au nevoie de asemenea raspuns si il pot gestiona cum se cuvine, le doresc cat mai multe raspunsuri "te iubesc" la intrebarea "ce faci"!
 

Multumesc pentru tot si pentru toate!

Gânduri despre... "te iubesc"...iubire

Iubirea e o stare in care locuim si pe care o experimentam.
Nu o daruim, fiindca nu e a noastra, ci doar trece prin noi.
Putem sa o experimentam starnind-o cu ajutor din exterior si putem sa o observam constient, cum curge de la unul la celalalt.
E nevoie sa o si marturisim, cateodata.
Dar pentru asta cred ca e nevoie de crearea unui ambient agreabil, insinuant, curatat de vibratii nepotrivite.
Fiecare "te iubesc" rostit ar trebui sa fie urmat de o nunta a trairilor si a simturilor...
Dar ce stiu eu? Sunt doar o biata nimeni romantica, nascuta intr-o epoca diferita de cea din sufletul ei...

Dorință

În acest
Început de primăvară,...
Doamne,
Lasă-mă să fiu
Unul din visele
Tale împlinite!
Dă-mi voie să înalț
În mine cerul
Tău cu stele până
În înaltul meu fremătând!
În primăvara asta
Scrie Tu, Doamne,
Poezii de dragoste
Prin toate câmpiile,
Dealurile şi munții
De prin mine,
Iar pe mine lasă-mă,
Să mă bucur de toate...
Cuvânt de Cuvânt...

www.card-photo.com

duminică, 13 martie 2016

Rostul cuvintelor

Duminică iar...

Ni s-au dat cuvintele ca să ne ajute să înțelegem şi să ne înțelegem mai uşor.

Pricepem cu atât mai repede cu cât suntem mai curați, mai necomplicați, mai simpli.
Cu cât ne credem mai puțin deştepți, cu atât face sens mai repede pentru noi ceea ce doreşte să ne spună... Cuvântul.
Pentru că fiecare înfloritură şi aport în plus adus de mintea care doreşte să complice, schimonoseşte în fel şi formă înțelesul la care se face trimitere.
Cu cât suntem mai catâri, mai ignoranți, mai autosuficienți, mai egotici, mai "plini de ştiință şi de cunoaştere" cu atâta putem simți mai puțin sensul adevărat al cuvintelor ce se aştern simplu, la picioarele smereniei noastre.

O duminică înțeleaptă să avem!

Orice vindecare începe cu vindecarea sufletului

Habar n-am de ce scriu asta acum, dar e cineva Sus, la pupitru, care cu siguranță ştie motivul pentru care o fac.
Mulțumesc Doamne pentru toate!

Orice vindecare începe cu vindecarea sufletului

Degeaba îți vindeci trupul dacă sufletul îți rămâne sfârtecat, găurit şi împrăştiat pe coclauri.

Trăim un secol marcat de boli de tot soiul.
N-ar fi primul de acest fel, dar bine ar fi dacă am şti să mai punem şi frână tuturor acestor boli şi sminteli.
Medicina alopată ne învață despre prevenție şi pentru asta trebuie să fim permanent stresați de ce, de cum, de cât bagăm în gură şi să avem grijă cât ori cum păşim ori ne mişcăm zilnic.
Ea nu se preocupă şi de cât şi ce scoți pe gură, ce are omul în minte sau pe inimă şi nu mai tratează pacientul ca fiind un întreg.

O atenție permanentă e ca peste tot prin media să se recomande suplimentarea alimentației cu minerale, vitamine, oligoelemente sau mai ştiu eu ce alte hapuri făcătoare de minuni.
Nimeni nu-şi asumă însă administrarea lor după ureche, aşa încât se plasează la final câte o frază bine ticluită care să-i absolve pe toți laolaltă şi pe fiecare-n parte de orice vină.
Marile concernuri farmaceutice nu se mai satură de făcut profit pe spatele sănătății noastre, din ce în ce mai precare.

În anii '80, cu ajutorul noii medicine germanice, bolnavii de cancer în stadii terminale erau vindecați într-un procent invers proporțional față de cazurile vindecate de medicina alopată.

Nu o dată am auzit că exista cazuri de vindecare spontană de boli incurabile printr-o singură rugăciune simplă, dar sinceră şi spusă din inimă.

Există vindecări "miraculoase" cu ceaiuri, cu ierburi, cu rădăcini.

Am auzit anii trecuți de la un medic gastroenterolog cunoscut, despre un caz de cancer pancreatic cu metastaze, vindecat de o bunicuță din județul Iasi cu ceaiuri. Domnul doctor, căruia nu vreau să-i dezvălui identitatea, intenționa s-o caute pe bunicuța cu ceaiurile ca s-o intrebe ce şi cum a prescris, fiindcă pacienta care a fost lăsată să meargă acasă, cu speranța de viață de maxim două luni s-a prezentat la controlul de şase luni perfect sanatoasă.
În tot acest timp ea nu a luat tratament alopat, dar nici nu a ştiut că nu mai are mult de trăit, în accepțiunea medicilor.
Oricum ar sta situația eu pledez însă pentru dreptul fiecărui om de a fi informat, aşa încât să poată să actioneze în cunoştință de cauză, în orice situație ar fi.
Cred de asemenea, cu tărie, că mentalul are un rol esențial în procesul de vindecare.
Şi mai recomand oricui să nu perceapă nicio boală ca o sentință la moarte, ci ca pe un prilej de a ajunge să se cunoască mai bine pe el însuşi şi pe El.

Câteodată, pentru asta e necesar ca cel în cauză să apeleze la un psiholog sau duhovnic bun şi trebuie să beneficieze de suport cât mai mult din partea oricui, dar mai ales din partea celor ce-l iubesc din toată inima.

E foarte important ca atât medicii cât şi cei din jur să trateze bolnavii ca pe nişte oameni aflați în impas şi nu ca pe nişte morți ambulanți care trebuie sprijiniți în drumul lor  spre groapă.

Şi totuşi, mai întâi şi înainte de toate, vindecarea începe cu vindecarea sufletului.
Şi dacă stau bine şi mă gândesc se şi termină cu vindecarea lui.

Fiindcă un suflet sănătos şi întreg va şti întotdeauna să pună preț doar pe gândurile care să-i țină inima în lumină... iar mintea şi trupul se vor vindeca de la Sine...

duminică, 6 martie 2016

Clepsidra vieții

Mă asemăn
Unui fir de nisip.
Cad mereu
De sus în jos,
Învârtită periodic
Cu josul în sus,
De mâna divină,
Care închide
Etape în cercuri.
Şi urc continuu
Cu fiecare curgere
A mea, dintr-o parte
În cealaltă parte,
A clepsidrei vieții
Care mi s-a dat
S-o experimentez,
De sus în jos şi
De jos în sus...
Spre Lumină.

joi, 3 martie 2016

Timpul nu există

Ca să poată exista noțiunea de timp are nevoie de noi, care să găsim două puncte de referință între care să ne mişcăm, mai mult sau mai puțin haotic sau controlat, teoretic sau practic.

Timpul e produsul minților noastre.

Trecutul şi viitorul nu există.

Ceea ce există e mereu timpul prezent.

În PREZENT are loc totul, inclusiv gândurile legate de amintiri sau proiecții despre ce va urma să fie sau să nu fie.

Numai în prezent putem accesa gândurile de aducere aminte a evenimentelor petrecute care ne-au marcat într-un anume fel şi pe care le numim amintiri.

Acele gânduri ce apar sporadic în prezent le numim TRECUT.

De asemenea putem proiecta gânduri din prezent spre a le materializa într-un alt prezent ce va să fie.

Acel timp în care proiecțiile nu se vor desfăşura mai niciodată întocmai cum a fost prestabilit, il numim simplu VIITOR.

Tot ce se întâmplă din ce-am proiectat e meritul nostru şi-l atribuim egoului, iar pentru ce nu s-a înfăptuit conform planului vom da vina pe hazard.

E bine că putem fi atât de ingenioşi încât întotdeauna să găsim un cuvânt, ori mai multe, capabile să ne susțină şi să ne absolve de toate nebuniile smintelilor minților noastre, aşa încât noi să putem dormi liniştiți în continuare.

E reconfortant să putem dormi cu ochii deschişi şi cu mintea amorțită de bezna egotică fără de sfârşit...

Timpul nu există.

Există numai un etern prezent.


www.card-photo.com
În pofida a tot ceea ce credem şi chiar dacă la un anumit moment prezent nu ştim cine e străinul care ne zâmbeşte galeş, din oglindă...

Fă-te luminos și puternic!

Cu toții suntem supuşi greşelilor...

Pentru a ne învăța lecțiile pentru care am venit pe Pământ, uneori le resimțim apăsător, copleşitor, greu... de netrecut...

Pentru unele lecții eşti doborât la pământ, segmentat, căsăpit...

Pentru ca să ți se demonteze perfidul şi îndărătnicul EGO, ca să ai posibilitatea să te eliberezi cu totul de el.

Ți se dă astfel şansa să te înalți mai sus de condiția de om încăpățânat, care deşi e dotat cu vedere nu vede, deşi are urechi nu aude şi care deşi are minte nu are însă şi pricepere.

Vine în viața fiecărui om un moment în care el are nevoie acută, ca pentru a putea păşi mai departe, să simtă atingerea unui înger.

Dacă are suficient curaj şi o boabă de credință o va simți şi se va ridica.Fiindcă întotdeauna îngerul de care are nevoie e acolo, lângă el, dornic să-i recompenseze încrederea în Dumnezeu cu atingerile sale.

Deschide ochii şi lasă-te atins de aripa sa! Ridică-te în picioare!

Nu-ți fie teamă că vei cădea, fiindcă de fiece dată când te vei ridica de jos, vei fi din ce în ce mai luminos şi infinit mai puternic...


Așa să te ajute Dumnezeu!

Mulțumesc, pentru o nouă primăvara!

Una nouă, reavănă, caldă, altfel...

Eu sunt la fel de nătângă ca întotdeauna.

Încă îmi mai place să mai cred în iubire, în oameni, în sinceritate, în zâmbete, în primăveri...

Nu contează cum mi se răspunde la iubire.

Asta chiar nu are nicio importanță.

Până la urmă niciun bine nu rămâne nepedepsit şi e bine că e aşa.

Fiindcă noțiunea de bine e doar o altă percepție eronată de-a noastră, despre care Dumnezeu s-ar putea să aibă o cu totul altă "părere".

Mulțumesc aşadar lui Dumnezeu pentru astă primăvară!

Şi sper ca la anul să fiu un pic mai puțin nătângă, ori dacă nu mai puțin, atunci măcar mai altfel.

Fiindcă monotonia asta în a mă încăpățâna în nepricepere îmi scoate viața din ritmul bucuriei.

Iar asta nu-mi place nicicum, nicicând, nici de gând!!!


Nu-mi place deloc!


Oana Denis Rotariu
03.03.2016

Mă amestec în tine fără treabă...


E important pentru mine să hoinăresc pe-acolo.

Să frământ bulgării de suflet ... prin primăvara ta.

Creşte lumină aluatul iubirilor noastre ascunse în ea.
Lumină strălucitoare, aer gol puşcă, inpirat de inima mea fericită.
www.card-photo.com
Prea fericită.
Nu există preafericire.
Există doar fericire.
Ea curge permanent din bucuria fără margini ce vine direct de la izvoarele ființei neființelor noastre, până aici...
Până la noi, la mine şi la tine...

Să ne umplem cu prea multă lumină... de fericire...

O stare a sufletului

Într-o bună zi
Te voi proclama, poate,
Cea mai sănătoasă
Obsesie a mea.
Care poate că e
La fel de nefirească
Ca şi celelalte
Obsesii ale mele,
Doar că se află,
Cu o clasă de nebunie
Mai sus, decât mansarda
Gândurilor legate de iubire,
De îndrăgosteli stupide
De dorințe, de cazne
Ori de suferințe ne-nțelese,
Lipsite cu desăvârşire
De discernământ, pudoare
Ori de un minimum
De folos ... sau de rost.