marți, 31 mai 2016

În care Univers zici că ești?

Pe banca din fața casei sufletului meu a așezat un tril de pasăre primăvara.
Șade alături de un vers dintr-o poezie fără cuvinte.
Pe acolo pe undeva te-ai așezat într-o toamnă și tu...
Erai doar la câteva bătăi de inimă distanță de inima mea.
Eram doar cu câteva gânduri dichisite mai departe de tine.
Pe petalele căzute pe banca din fața sufletului meu șade azi, stingheră, primăvara.
Alături de o poezie fără cuvinte și-un cântec fără vers...
www.card-photo.com

Tu pe unde-ți mai odihnești nepăsările?
În al cui Univers?

joi, 26 mai 2016

Azi e senin...

E senin azi...
Tu ești senin. Eu sunt senină.
Să sperăm că și ei și ele sunt senini și senine azi.
El e senin tot timpul.
Azi e soare.
Și tu ești, dacă înveți de la El să strălucești.
Simt că vrei să mă întrebi cum să faci, ce să faci pentru asta?
Mai nimic.
Să faci cum făceai atunci când te deprindeai a învăța a viețui.
Atunci când imitai gesturile și comportamentul celor de lângă tine.
Uită-te la Soare și dă-i voie să te învețe să strălucești și tu meditând la liniștea și consecvență strălucirii lui.
Învață-te să te deprinzi cu Lumina.


Azi e senin, ești senin, sunt senină.
Sper să rămânem așa toată ziua!

Mulțumesc Doamne pentru toate!

miercuri, 25 mai 2016

O zi de ziua mea...

E ora 12,00 a.m.
Intră un mesaj. E Doruleț care-mi scrie că încă mă iubește enorm. E în delegație și nu vrea să ne deranjeze cu telefonul. Îl asigur că nici eu nu-l iubesc mai puțin și mă culc la loc.
Mă trezesc la 4.30 a.m.
Nu mai pot dormi. E ziua mea și emoțiile mă năpădesc.
Sar din pat. Rareș mă aude și-mi șoptește mormăit: ”La mulți ani, Mami! Te iubesc!”
Ies pe balcon.
Afară nu e noapte, nu e zi... E doar ziua mea...
Soarele n-a răsărit încă, Luna n-a plecat la culcare... Se curtează una pe cealalta și pe mine amândouă.
E liniște, liiiiiiiiniște...
Poți auzi păsările cântând printre respirațiile mele gâtuite de lacrimi de fericire.
Ce liniște! Parcă și copacii doar freamătă și se dezmorțesc spre lumină, nu foșnesc.
Cerul e roz. E tihnă. E minune. E miracol.
Ce zi frumoasă! E ziua mea.
Ce frumoasă zi e ziua mea!!!
Îmi vine rău de la stomac de atâta emoție. Vreau sa vomit. N-am ce.
Aprind candela, pun o boabă de tămâie să ardă în vasul de aromaterapie pe care tocmai l-am primit de la un suflet drag, cadou în avans cu câteva zile - pentru ziua mea.
Iau anafura, mă închin, mulțumesc pentru toate.
Imi pregătesc pastilele și le las uitate pe o etajeră.
Fac cafeaua, un ness cu lapte lui Rareș, dau mâncare și apă proaspătă motanului și papagalilor. Le spun fiecăruia în parte cât de mult îi iubesc.
Mă spăl, mă machiez, mă îmbrac.
Sună mama să-mi spună cât de mult mă iubește și să-mi ureze tot binele din toate lumile și din toate Universurile la un loc. Îi mulțumesc, îi spun c-o iubesc și eu.
Apoi sună ceilalți părinți de suflet să-mi ureze numai bine și să-mi spună cât mă iubesc și ei. Copiii lor sunt în Canada. Lor le e tare dor, pe mine mă doare tare.
Mulțumesc din nou pentru toate!
Închid, pup copilul care e deja un tânăr în toată regula. Când o fi crescut așa mare? Îi spun că-l iubesc și-i urez baftă la școală. Ies din casă.
Cumpăr alune, suc, apă... Saleurile le-am cumpărat cu o zi înainte. Stomacul ia consistența unui pumn greu. Respir adânc.
Conduc și mă rog să ne fie bine și să fie totul spre binele tuturor!
Trec prin dreptul Catedralei, mă închin și mulțumesc pentru toate.
Urmează un semafor și-mi doresc să fie roșu ca să-l sun pe Doruleț. Ajung. E roșu. Îl sun și mă bucur să-l aud cum îmi spune pentru a nu știu câta oară că mă iubește. Prin agitația din mine, reușesc totuși cumva să simt asta.
Se face verde. Îi spun că și eu îl iubesc.
Închid telefonul. Continui să mă rog. Ajung la serviciu.
Mă sună una din cele două prietene de-o viață care sunt una cu inima și sufletul meu. Mă simte stresată și mă asigură că va fi totul bine și că mă va suna mai târziu.
Astăzi gândurile nu stau în ordine. Sunt alandala.
Respir adânc de mai multe ori și încerc să le ordonez.
Mă străduiesc să mă organizez pe mine, apoi pe ceilalți. Astăzi avem control mare.
Cumva lucrurile se aranjează, cu sau fără aportul meu.
E Cineva Sus care se îngrijește.
Pregătirile pentru vizită se apropie de final. Mă liniștesc întrucâtva.
Vine controlul. Doi bărbați cu funcții înalte în firmă și cinci trandafiri roșii superbi. Verificarea decurge firesc. Suntem în regulă.
Mai sunt ceva lucruri minore de pefectat.
Pleacă vizita.
Mă simt obosită. Verific telefonul. Sumedenie de apeluri ratate și de mesaje, care mai de care mai sincere, mai emoționante, mai... mai, ziua 24, din anul 2016...
E ziua mea! Ce consistentă e ziua mea!!!
Mulțumesc pentru toate!
Îl sun pe tata și pe Bogdan, fratele meu.
Vin colegii să-mi ofere flori, care de care mai frumoase și mai din inimă. În sfîrșit am vreme să mă îmbrățișez cu toată lumea.
Mai stau la serviciu... Sunt în concediu azi, mâine și poimâine, dar mai am câte ceva de rezolvat.
Trimit mesaj la toți colegii omologi și la cei cu care colaborez pe linie de serviciu să anunț că sunt în concediu.
Un coleg care se vede cu un cap mai înalt decât restul lumii îmi raspunde la mesaj acid. Nu poți prevedea niciodată astfel de situații. Le poți însă gestiona elegant sau nu. Oricum nu e treaba mea, e doar treaba lui, chiar dacă el, în somnul lui adânc și plin de ego, vanitate și orgoliu habar n-are asta. Îl asigur că pe viitor îl voi scuti de neplăcerea cauzată de a primi mesaje de la mine. Nu e scopul meu în viață să fac frumos sau să fiu iubită chiar de toată lumea. Asta e!
Sună cineva de la o firmă de curierat să-mi spună că au un colet pentru mine. Nu e prima oara când Canadienii îmi fac asemenea surprize, costisitoare în emoții și trăiri.
Fug la bancă, unde o deosebită încearcă să-mi facă, fără sorți de izbândă șicane, apoi acasă, în grabă. Telefoanele sună continuu. Nu pot răspunde, sunt la volan.
Ajung în fața blocului. Sună telefonul. Sunt cei din Canada care-mi cântă ”La mulți ani!” cu mic, cu mare, cu câine cu tot. Ce câine deosebit, drăgălaș și caraghios!!! Râd din tot sufletul.
Ajung în sfârșit în casă. Curierul ajunge imediat după mine. În colet un coș plin cu tot felul de bunătăţi sofisticate: dulciuri, cafea și băuturi fine.
Mă bucur, plâng, dar fără spor... Toate telefoanele din casă sună continuu.
Mă uit în frigider. N-am gătit nimic. Nici n-am vreme s-o fac. Fac o cafea.
Telefoanele sună una după alta. De fapt nici nu sună că se înnădesc, apel peste apel.
Nu apuc să răspund la niciun mesaj. Trăirile de şi despre iubire mă năpădesc printre lacrimi de fericire, peste tot, consecvent și incontinuu.
La ușă vin prieteni dragi să-mi aducă  cadouri direct din sufletul lor: sentimente și flori - ca să reziste ani în șir.
Pe Facebook curge iubire în cuvinte, direct din sufletele şi inimile Oamenilor.
În mine iubirea culge tumult...mult, plin... supraplin... Plâng.
E ziua mea. Afară cerul a început și el să plângă de fericire.
Nu știu când s-a întunecat, vorbeam la telefon.
Copilul s-a întors de la școală, soțul din delegație.
Astăzi e sărbătoare, deci fac cartofi prăjiți, iar pentru motan avem mușchi file.
La noi e sărbătoare în fiecare zi, dar azi e ziua mea și mulțumesc pentru asta.
Aprindem o lumânare și deschidem o sticlă de șampanie. E rece, e bună, e tare.
Vreau să răspund la mesaje, dar telefonul încă sună. Vorbesc din doi în doi, cât apuc.
Răspund oarecum la mesaje, nu atât de inspirat sau frumos cum mi-aș dori. Aleg să închid ochii și să le trimit tuturor lumină și iubire.
Mulțumesc încă o dată pentru toate!
Sunt epuizată. Mă duc la culcare. Adorm imediat.
Mă trezesc. Azi e ziua de după ziua mea.
Astăzi îmi iau un răgaz să mulțumesc cum se cuvine în și din inima mea, fiecăruia în parte, pentru iubire.
Astăzi plec la Cluj la control cu bagajele sufletului meu pline ochi de... iubire.

Aranjament: Floral Couture


Ieri a fost ziua mea. A început de vineri și va mai ține câteva zile...

Vă mulțumesc din inimă, fiecăruia în parte, că sunteți!

Mulțumesc Doamne pentru toate!

marți, 24 mai 2016

Frica de timp


- Nu ți-e frică?
- Nu. De ce să-mi fie frică?
- Că îmbătrânești?
- Și ce, dacă mi-ar fi n-aș mai îmbătrâni?
- Ba daaaaa, dar așa când vezi că te apropii de o anumită vârstă nu te temi?
- Nu. De cine?
- Că devii bătrână?
- Bătrână devii când nu mai știi să iubești, să trăiești, să te bucuri. Pentru asta nu e nevoie să treacă anii. Pot sta foarte bine și pe loc, dar degeaba, dacă nu știi să te bucuri de ei și dacă trăiești cu frica-n spate că trece timpul.

Timpul nu trece. El rămâne. Tu te perinzi de colo-colo prin el trăind.
Uneori știi să trăiești, alteori înveți să trăiești și de cele mai multe ori trăiești ca să înveți...
Să iubești și să pricepi cum stă treaba cu timpul...
Cu timpul începi să te prinzi și să te deprinzi cu el.

Înveți să trăiești cu adevărat... doar cu timpul...

duminică, 22 mai 2016

Și-năuntru și-n afară

Primăvară și afară.
Fac loc ierbii să se așeze în verdele din mine și mă așez un pic mai departe de privirile indiscrete ale mirărilor ei.
Triluri și zbateri de aripi traversează iute prin anotimp.
Soare blând trece degetele cerului prin pletele vântului dezfrunzit de neliniști și plin de miresme de flori înfiorate.
E primăvară și afară.
Fac loc bătăilor inimii mai aproape de sufletul tău, iar eu mă așez un pic mai departe de îndesatele săruturi ce iau tot aerul îngrijorărilor din gând, din smintelile de dincolo de cuvânt.
Fâlfâit de emoții prin măruntaiele iernilor puse la hibernat prin zborul din mine.

Firea toată se-nfioară...

www.card-photo.com
Primăvară și afară...

Nu-i loc de plictiseală...

La drum.
Foto: George Ziakas

Oriunde aș călători și oricât de lungă ar fi călătoria, drumul nu mă plictisește niciodată.

Atâta vreme cât există albastrul văzduhului pe care pot să-mi odihesc privirile sau sufletul ostenit nu există loc de plictiseală.

Dacă-mi pot agăța contemplarea de înaltul lui, orice drum se transformă în extaz și binecuvântare.
Foto: George Ziakas

Oricând pot păstra trează conștiința existenței Cerului pe toate cărările vieții pe care o trăiesc și care mă trăiește.

Foto: George Ziakas
Îndrăznesc să-i fac loc cu smerenie în privirea din inima mea.

Atunci invit cu dezinvoltură neprevăzutul și miracolul să facă deliciul aventurii din Călătoria mea.

Devin mai apoi una cu Cerul care coboară înalt în înaltul ființei mele, din inima Lui direct în inima mea...

Mulțumesc Doamne pentru Călătorie!

Mulțumesc Doamne pentru toate!

sâmbătă, 21 mai 2016

”La mulți ani, de Sf. Constantin și Elena!”

Zi de zi îți pare că poți alege de care parte a miracolului vrei să fi.

Între timp, Existența se manifestă discret, înțelept și îngăduitor prin și cu tine...

”La mulți ani, tuturor celor care poartă numele Sfinților Constantin și Elena!”

 Cu drag...
Floral Couture - Suceava

miercuri, 18 mai 2016

Înțeles abscons

Obosită
Mi-am rezemat zâmbetul
De scara gândurilor tale
Priponită drept
Pe vântul iluziilor
Ce bătea aparent
Împotriva mersului
Firesc al pașilor,
De pe cărarea
Ce ducea înspre inima
Universului,
Care cumva părea să treacă
Și prin inima ta.
Încă caut să înțeleg
Și-acum ce pândeau
Gândurile tale acolo,
Sau aici, în fața fericirii mele?
Scara... încotro ducea?
Oana Denis Rotariu

marți, 17 mai 2016

Să mulțumim pentru toate!

Să mulțumim pentru toate, chiar dacă ne pare că nu avem de ce.

www.card-photo.com
Fiindcă dacă ne pare că nu avem de ce este pentru că suntem orbi, sau surzi, sau nepricepuți în a înțelege.
Ori poate fiindcă ne închipuim că suntem Cineva noi singuri... fără ca nicio entitate superioară care să ne ghideze, ori ajute, ori să ne conțină, iubească sau să ne lase și să ne ajute să fim...
Avem nevoie de miracole să vedem minunile vieții din exterior.
Dar atunci când ele se întâmplă ori nu ni se par miracole, ori căutăm să le găsim motive științifice spre a nu le crede.
Mintea noastră nu le poate cuprinde, iar inima, ferecată cu zeci de lacăte ca să nu fie rănită, nu poate ajunge să pipăie cu înțelepciunea ei minunile din fața ochilor noștri.
Avem nevoie de miracole pentru ca să simțim viața din interior.
Dar când ele se întâmplă, așezăm peste tot felul de etichete și justificări care denaturează înțelesul intrinsec ascuns în adevărul celulelor noastre.
Conștient sau nu, toate evenimentele vieții ne determină, mai mult sau mai puțin, evoluția.
Și asta chiar dacă putem sau nu să înțelegem acest lucru, să pricepem sau nu ce caută ele în existența noastră.
Dar cu cât le înțelegem mai repede cu atât putem să alegem să evoluăm mai tare.
Și cu cât ne străduim mai tare să ne smerim, sincer și cu adevărat, cu atât putem evolua mai mult.
Fiindcă smerindu-ne ne vom da voie să putem simți Adevărul dincolo de simțire sau de înțelegere mentală, fără a simți nevoia de a-l vedea sau pipăi...
Să mulțumim pentru toate!
Fiindcă adevărul e că de fapt nu avem pentru ce să nu mulțumim.
În plus, n-avem niciun motiv să n-o facem...
Niciunul plauzibil...


Mulțumesc Doamne pentru toate!
Foto: George Ziakas

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: ”Niciodată să nu spui niciodată!!!”

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: ”Niciodată să nu spui niciodată!!!”: Nu cu mult în timp în urmă o postare de pe Facebook a făcut furori. Era un citat care spunea așa: ”Un om inteligent nu va fi nicioda...

duminică, 15 mai 2016

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Îți mulțumesc...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Îți mulțumesc...: Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Îți mulțumesc și îmi doresc să poți privi măcar o ... : Iubitului meu soț cu iubire și recunoștință...

Durere fără răspuns

Ți-ai plâns vreodată iubirea netrăită... ori netrăită până la capăt... ?
Până la capătul trăirilor celui pe care îl iubești?
Ai plâns vreodată lipsa unui ”Te iubesc!” atât de dorit, de așteptat?
Ai plâns vreodată iubirea care trecea prin tine și se izbea de zidul unui ”Te iubesc!” lipsa de partea cealaltă a baricadei iubirii celui din fața ta?
Ai simțit vreodată cum iubești până în cea mai rafinată fibră a simțirii tale iubirea nerostită din ființa altuia?
Ai trăit iubirea netrăită prin fiecare lacrimă de iubire a ta?
Era sărată sau amară?
www.card-photo.com
Cum era?

sâmbătă, 14 mai 2016

Impresii din drumeția săptămânală a cumpărăturilor de sâmbătă

Vreme tulbure.
Privesc cerul bucălat vraiște în fața ochilor mei.
Departe, undeva înspre linia orizontului, norii albi păreau desenați de o mână dibace, exact ca-n enciclopedii ori în cărțile de geografie.
Nimbus, cumulonimbus...
Se prelungesc spre partea stângă a cerului a ploaie și spre sufletul meu a fericire.
Privesc cerul și mă simt eroina unei povești de dragoste împărtășite în care Existența îmi face declarații de dragoste, în permanență inedite.
Plutesc la un metru de înălțimea solului în iureșul bătăilor inimii.
E vis. Visul se numește realitate.
Închid pleoapele și cerul în adâncul adevărului din mine.
Deschid ochii și-o ploaie de lacrimi spală privirile cerului ... iubire bucurând...


Foto: George Ziakas
 Mulțumesc Doamne pentru toate!

Mereu liniște

În timpanele veșniciei
E mereu liniște.
Sunetul tăcerii
Închide în el
Vocea nemuririi
Ca o durere înăbușită
În timpanele
Noncuvintelor eternității
Din liniștea iubirilor
Ce vibrează adânc
Prin veșnicia
Din noi...


Oana Denis Rotariu
14.05.2017
 

miercuri, 11 mai 2016

Viața e simplă... noi suntem complicați...

Viața e simplă. Noi suntem complicați.
Probabil că ai înțeles și tu că e clar că atunci când un lucru nu funcționează uşor înseamnă că ceva nu faci bine, că tu te împotriveşti, într-un fel sau altul, mersului firesc al lucrurilor, că mergi contra vântului, că înoți împotriva curentului.
Când o piesă trebuie forțată ca să intre în locaş, înseamnă că nu e piesa potrivită pentru acel loc. Dacă o forțezi să intre, piesa se va rupe în bucăți.
Dacă trebuie să forțezi o uşă ca să intri înseamnă că nu e uşa ta...
Poți pătrunde și cu forța, dar mai pe urmă nu e cazul să dai vina pe nimeni când toate îți vor ieși pe dos.
Când îți pare că viața nu curge lin... e cazul să te oprești din goană și să depistezi ce anume nu faci sau nu gândești bine.
Ea nu vrea altceva de la tine decât vrei tu de la ea.

La fel ca tine, își dorește doar iubire și acceptare.
Îmbrățișeaz-o și dă-i un pic de iubire!

Dacă pare că nu s-a schimbat nimic... mărește doza!!!


O zi mirifică să ai! Și tu...
Oana Denis Rotariu

marți, 10 mai 2016

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Îți mulțumesc și îmi doresc să poți privi măcar o ...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Îți mulțumesc și îmi doresc să poți privi măcar o ...: Iubitului meu soț cu iubire și recunoștință... Disneyland, Paris, 2013 Că te iubesc, e doar o disponibilitate a mea. Că mă iube...

Mereu altcineva

De multe ori în viață mi-am dorit să fiu ca altcineva.
Ori de câte ori priveam o femeie care avea un corp divin aş fi dorit să fiu în pielea ei.
Cred că aproape orice persoană de sex feminin visează să fie altcumva decât este; de cele mai multe ori mai slabă, că restul se mai rezolvă în general cu câte un şmac bine plasat.
Ajunsă la un pic mai multă înțelepciune am constatat că nu forma încântă un alt suflet, ci conținutul.
Lumina care ni se revarsă din priviri, căldura emanată de sufletul prea plin poate eclipsa oricând o bucată de carne goală, frumos croită.
Asta numai dacă ne pare imperios necesar să intrăm în asemenea competiții.
În definitiv nu suntem bucăți de carne umblătoare, ci mult mai mult decât atât.
Şi-odată ce ne trezim din vis şi încetăm a ne mai identifica cu forma, dobândim libertatea de şti şi de a putea trăi cu-adevărat.
Până atunci jinduim să locuim într-un alt trup, în care nu avem habar dacă ne-am potrivi, dacă am face față, casă bună, ori dacă am putea călători în el... înspre evoluție...

Între noi doi

Între noi doi
Există un habitat
Întreg de iluzii
Ne-ntinate,
Conservate
Pentru eternitate,
Pentru nemurire
Și pentru momentele
De puritate absolută
Din noi.


Foto: George Ziakas

luni, 9 mai 2016

Zori de zi


Te-ai uitat
Pe fereastră?
O linişte albă
Şi un cer plumburiu
Se întind azi
Deasupra capetelor
Liniştilor noastre
Neliniştite.
Un dor de alb
Frământă până la durere
Zbuciumul care
Naşte Lumină în
Începuturile acestui anotimp.
Goluri de timp curat
Răsar între cânturi
De păsări în ființele noastre,
Închinând lumii
De dincolo de fereastră,
Rugăciunile privirilor curate
Direct din sufletele tremurând...

Ai privit azi pe fereastră...
Acum sau când?

9 mai 2016...

joi, 5 mai 2016

Orice gând mişcă energiile dinspre noi înspre Univers


Orice idee înseamnă mişcare.

Nu e neapărat un lucru rău, nici numaidecât un lucru bun.
Depinde ce se întâmplă la punctul terminus.
Urmează întrebările: "care punct terminus, al cui punct terminus?" la care fiecare dintre noi va găsi propriul răspuns.
Orice energie e doar energie, dar frecvența vibrației ei e diferită.
Frecvențele joase sunt apropiate frecvenței materiei, cele înalte te apropie de esența ta divină.
Cu cât sunt mai înalte, cu atât mai apropiate de desăvârşire...
Orice gând, cât de mic, te poate aduce cu un pas mai aproape de Dumnezeu... şi de tine...

 
Orice moment de linişte deplină îți poate oferi şansa să-nțelegi că acolo unde îți doreşti să fii... deja ai ajuns...