Numai iubire

Până dimineața ești tu, iubite...

Soarele răsare și apune din același loc al inimii mele.

Numai tu ești mereu în altă parte a lumilor mele, iscodind lumina.

De seara până dimineața, de dimineața până seara, de sus în jos, de jos în sus... ești tu, iubite...

De la stânga la dreapta sentimentelor și iluziilor mele citesc despre tine, ori pentru tine...

Același poem, aceeași nuvelă, același roman necuprins, nescris de iubire...

Ești tu... numai tu, iubite...

Numai tu... 

Numai iubire...

28.10.2016

Cântec de toamnă

În calea ochilor tăi
Sunt o frunză, Toamnă.
Bătaie în vânt
A nervurilor fremătând
De verde neuscat
De vreme.
În calea toamnei tale
Sunt un cântec, Frunză.
Un zbor între suflet
Dor și cuvânt...

Nerv și făptură...
Doamnă.

Oana Denis Rotariu
21.10.2016

Un alt fel de bucurie

Astăzi simt în suflet
De parcă mă iubești...
De parcă locul tău de iubit
Se află undeva aruncat
Într-un colț de zare
A inimii mele
Ce-aleargă bucuroasă,
Într-un suflet,
La simpla ta vedere.
Astăzi simt că parcă mă iubești
Direct la mine în suflet.
E un soi de stare nedefinită,
De știință fără rațiune
Că la mine în piept
E dintotdeauna spațiul de acasă
Pentru iubirea ta...
Și parcă și un alt soi de bucurie...
În inima mea...

Oana Denis Rotariu
18.10.2016

Pe loc repaos

Mă taie securea

Privirilor tale

Pe sub sprâncenele

Neliniștilor mele

De jur împrejur,

De ca și cum ar dori

Să ciunțească

Tăcerile irișilor tăi

De ocultismul

Virgin al iubirii mele,

Dincolo de fire

Ori de părerile

Nepotrivit așezate

Între noi doi...

Șezi blând!

Pe loc repaus!

Apoi la pas... vioi...

Oana Denis Rotariu

17.10.2016

Plouă

Mă uit pe geam afară:

Cum mai plouă!

Și pare frig,

Văd pomii zgribulind,

Unduie vântul

Streșinile lumii,

Sub norii gri

Pe cerul prăvălind

Melancolii

Pe gândurile noastre,

Tristeți

Uitate vremii răvășind.

Afară-i frig,

E întuneric și 

Doar plouă...

În inimi amintiri și doruri

Pripășind...

Oana Denis Rotariu

16.10.2016

Photo: George Ziakas

Nedesfrunzită de toamnă

 

Adună în sufletul meu … toamna… !

Cătinel, frunză cu frunză, până zăgazurile ochilor se vor revărsa către cer…

Cuibăreşte tot ce-a mai rămas verde şi adun-o în privire!

Apoi priveşte către mine!

Melancolia ochilor îți va prinde din zbor iubirea şi-o va aşeza mai apoi la loc, la tine în suflet …

Te iubesc prea mult ca să nu-ți las în dar iubirea pentru mine…!

E toamnă ruginie, dar în suflet e mereu verde...

În inimă, cântecul iubirii nu muțeşte niciodată…

Doar îşi schimbă tonalitatea... uneori mai înalt, alteori mai adânc...

E toamnă… E iubire…

Păsările pleacă şi totuşi inima nu rămâne niciodată desfrunzită…

Cel puțin … nu şi inima Toamnei...

Cel mult… nu şi inima mea…

O zi minunată să ai! Şi tu...

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Foto: George Ziakas, Muntii Ciucas

Oana Denis Rotariu

Bănuială

Cred
Că ne-nvârtim
Peste lume de-a dura,
De-a fir a părul moștenirilor
Mai mult sau mai puțin genetice,
Ale nebănuitelor căi ale Domnului...
Zbatere suavă de aripi
Peste neliniștile noastre,
Peste apele firii noastre schimbătoare
Așterne fiori de neputință,
Sau de prea multă putință
Risipită aiurea,
Sub sau peste prăvăleala noastră
Peste toate pământurile Universurilor,
Peste învârtirea lor
Prin noi.
Cred...

Adăugați o legendă

Oana Denis Rotariu
14.10.2016 

"Love is in the Air"

Altă altă zi.

O dimineață frumoasă de toamnă.

Afară plouă și e rece.

Iau oglinda cu picior și mă proțăpesc la geam să mă machiez.

Ca de obicei, sunt în întârziere.

Inspectez cu privirea pe coclauri orizontul nevăzut, prin breșa de perspectivă ce se deschide în laterala din stânga a blocurilor din fața blocului meu.

Ieri am observat cu emoție că unei vecine de la scara C i-a crescut burtica.

Vecinul, soțul doamnei, coboară de un timp mai repede cu jumătate de oră, să încălzească ori să răcorească, după caz, aerul din mașină.

Astăzi e tare frig și plouă.

Vecinul coboară mai repede decât de obicei...

Declarație de dragoste nerostită...

Ca un elogiu adus iubirii lor, vieții nenăscute și divinității din și dintre ei.

Și deși e frig și plouă,  vorba englezului: "Love is in the Air".

Nu-ți uita umbrela acasă, să n-o ude!

Oana Denis Rotariu
11.10.2016

Ești Co-Creatorul vieții tale...

Câteodată stai așa gol și te-ntrebi de te poți cataloga ca fiind bun ori rău.

De-o viață-ntreagă încerci să faci și să fii bine și nu pricepi deloc de ce pătimești ba într-un fel, ba în altul.

Îți pare că ai priceput rostul lumii și sensul ei și că Universul nu mai are taine pentru tine.

Ți se năzare că Dumnezeu ți-a întins cunoașterea pe tavă și te-a lăsat să te descurci de unul singur, bizuindu-te doar pe ea.

Doamne ferește!

De-ar fi fost să fie așa, nici unul dintre noi n-am mai fi existat aici, acum...

Fiindcă deși Viața, Existenta se manifestă prin și cu noi expandând Universul, Conștiința Universală nu se ”lasă” pe mâna ignoranței și inconsecvenței omului de a fi sau a acționa într-un anume fel.

Fiecare om are posibilitatea să priceapă și să înțeleagă moment de moment ce are de priceput.

Cu toate acestea el nu profită de aceste momente decât rar, mai deloc sau chiar niciodată.

Construcția mental-egotică a omului despre el însuși îi pune acestuia piedici mari în descoperirea Sinelui.

În ultima vreme, nenorocirea face că, deși bine intenționate, există fel de fel de site-uri de dezvoltare personală care ne învață cum că omul e singurul responsabil de crearea vieții sale, că e ”Co-Creatorul vieții lui”.

Vestea bună e că nu omul crează viața, el doar o primește și gestionează. Viața se manifestă cu și prin om, reinventându-se.

Existența se experimentează îmbrăcatând viața în fel și fel de forme.

În forma umană, cea dotată cu trup, tu, omul, experimentezi fel și fel de situații.

Alegerea ta de a acționa într-un fel sau altul îți determină prin Univers un anumit parcurs, traseu ce rămâne memorat în analele Universului.

Încă de când apari pe astă lume există un plan divin în ceea ce te privește.

Și crezi sau nu, mai devreme sau mai târziu, treci prin toate punctele cheie prin care divinul te-a programat să treci așa încât fel și fel de situații să te conducă spre Conștiență.

În felul acesta, până la final, drumul te va conduce spre Adevăr și Lumină...

Altfel rămâi captiv în materie, înfrigurat și fără rost.

Cu alte cuvinte, dacă nu te prinzi niciodată ce e sau se întâmplă cu și prin tine, mori degeaba ...

În zadar și inutil, dar cu șanse mari să rămâi în Conștiința Universală un Creator a nimic, într-o lume ostilă, searbădă și efemeră...

Într-o lume mută și surdă, un Co-Creator... anost...

Oana Denis Rotariu
09.10.2016

Toamnă mai aproape de mine

Zi de toamnă liniștită.

Afară și-năuntru senin.

Cerul dimineții învelește în roz orizontul. Sus ... rămâne albastru. Clar și albastru.

Un vânt rece îmi bate la geam.

Deschid și-l poftesc în casă. Îi place la noi, dar nu zăbovește prea mult.

Papagalii mă ceartă, fiindcă nu-i bag în seamă. Îi laud și le spun că-i iubesc. Frecvența trilurilor lor se schimbă cu o treaptă, două mai sus, spre înălțime.

Motanul adună frunze de pe acoperișul balconului vecinei de la parter.

Le aduce în sufragerie și mi le așterne la picioare.

Face apoi cu ele cărare, peste tot prin casă pe unde trec pașii mei.

Motanul aduce toamna cu câteva frunze mai aproape de mine.

Zi de toamnă liniștită.

Telefoanele nu sună. Niciun zgomot nu deranjează tăcerea. Liniște.

Doar ceasul se aude ticăind - împarte liniștea în fragmente mai mici... de conștiență...

Zi de toamnă luminoasă...

Timpul și liniștea stau încremenite.

Toamna trece tăcut...

By Iuliana Ojog, www.card-photo.com

... cu o câteva frunze uscate, mai aproape de mine...




 Oana Denis Rotariu
     08.10.2016