sâmbătă, 31 decembrie 2016

Raiul e aici și îngerii sunt pentru totdeauna

Trec prin timp.
Timpul șade întotdeauna pe loc și totuși anii trec cu iuțeala unei clipe.
O clipă nebăgată de seamă, de cele mai multe ori.
Cu cât recunosc mai greu chipul din oglinda, cu atât mă deprind a-l recunoaște mai bine pe cel fără de înfățișare, de dincolo de ființa mea.
Mă uit la viață ca la un film. Unul frumos, de Oscar.
Nu întotdeauna liniștit, de multe ori cu prea mult suspans.
Mă îndrăgostesc mereu de ea.
Întotdeauna-mi pare o idee bună să mă îndrăgostesc de viață.
Fără s-o încorsetez în închipuiri egotice și fără să mă las subjugată de ele.
Viața e un miracol dincolo de închipuirile egoului.
O surpriză continuă, minunată și fără de sfârșit.


Trec anii, iar eu trec prin timp.
Timpul stă...
De fapt nici nu trece nici nu stă.
Timpul nu există decât ca noțiune în mintea noastră.
În orice moment e mereu acum.
By George Ziakas

Am citit pe undeva că Raiul e aici și îngerii sunt pentru totdeauna.
Departe de orice părere asta simt și eu.

E suficient să-mi întorc mereu chipul și atenția spre Lumină.

Fie Lumina! Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Oana Denis Rotariu
31.12.2016

vineri, 30 decembrie 2016

Nicio rimă

Nicio rimă,
Oricât de mult
Sau de puțin albă,
Nu mă aduce
Mai aproape de
Originile Lumii
Așa cum o fac,
Atunci când vor,
Buzele tale...

În timpanul inimii mele
Se așează, fără echivoc,
Liniștea
De la începutul
Facerii Universului
Și de la sfârșitul
Frământărilor mele...

Undeva, uitat, în surdină,
Șade un cântec de dragoste,
Fără niciun viers.

Preț de un timp,
Fără de timp, 
În inimă pulsează...
Numai tăcerea...

Știi?
Nicio poezie de iubire
Nu mă satură de tine
Așa cum o poți face,
Numai și dacă vrei,
Tu...

Fiindcă
Nicio rimă,
Oricât de mult
Sau de puțin albă,
N-ar putea fi, vreodată,
Mai presus față de...
Tine...

Oana Denis Rotariu
30.12.2016



Viața ... o iluzie de poveste...

Viața ... o iluzie de poveste...
Trăiește-o ca să se cuvină a fi povestită și să merite a fi ascultată! (Oana Denis Rotariu)

marți, 27 decembrie 2016

"Lumea, așa cum am creat-o, este un proces al gândirii noastre. Nu o putem schimba fără să ne schimbăm gândirea." (Albert Einstein)

De fapt n-am creat-o noi, ci doar am contribuit la prefacerea ei.
Am construit și dărâmat după moftul nostru, am defrișat și asanat fără discernământ, am lăsat pământ nelucrat în paragină și am părăduit pământ unde nu era nevoie.
Am accelerat totul pentru ca să "trăim mai bine": să muncim mai puțin și să consumăm mai mult.
Mult mai mult, prea mult...
Să îmbogățim astfel și mai mult bogații lumii, iar noi să ne îmbolnăvim, uneori chiar iremediabil. Și pe noi, dar și Pământul.

Să fim cobaii marilor concerne farmaceutice care să profite de pe urma naivității noastre pentru bunăstarea lor.

By Iuliana Ojog
www.card-photo.com
Deci Lumea, așa cum a creat-o El, era perfectă.

Ceea ce vedem în fața ochilor noștri e rodul muncii noastre asidue, de atunci și până acum.
Felul cum noi am gândit să prefacem lumea, de atunci și până acum.
 

În consecință, dacă vrem să vedem alt film în fața ochilor, e suficient să schimbăm pelicula.
Recomandabil ar fi să alegem una mai bună.
Dar pentru a ști să alegem corect, cinstit, onest și cu smerenie în favoarea noastră și a Lumii, trebuie să ne lăsăm ghidați de El.


În tot și în toate, în orice gând, trebuie să-i facem loc Lui pentru a urni în sens potrivit prefacerea Lumii...

Mulțumesc Doamne pentru toate!

Oana Denis Rotariu
27.12.2016

duminică, 25 decembrie 2016

Un Crăciun cu o rugăciune mai aproape de noi

Invitație la observare, la a lărgi spațiul percepției...

Nu e întâmplător că Pământul se învârte și noi, deși stăm, ne învârtim odată cu el.
Anotimpurile nu se succed aleatoriu, iar noi nu trecem mereu prin aceleași locuri fortuit.
Trăim mereu aceleași evenimente, le tot repetăm ca să le pricepem, ca să ne intre în spațiul percepțiilor, de fiecare dată diferit, în funcție de înțelepciunea și înțelegerea dobândite de la ultima experiență până la repetarea ei ulterioară.
Viața este ciclică.
Ca-ntr-un ciclu Carnot generator, se învârte mereu, de la dreapta la stânga și toate pleacă și se întorc aparent în același loc...
Aparent, fiindcă în locul în care se întorc ne găsesc mereu cu o treaptă mai sus, așezati pe o frecvență vibrațională un pic mai înaltă...
Sau așa s-ar cădea să fim dacă am avea înțelepciunea să investim atenție și energie în ceea ce merită cu adevărat...
Să ne rugăm, să medităm, să simțim, să pricepem... să iubim, să trăim...

Crăciunul e din nou aici ... ca să-l înțelegem cum se cuvine...

Să facem cumva ca El să ne găsească cu o rugăciune mai sus... față de noi înșine...



Oana
25.12.2016

Nu-mi doresc comori...

Doamne, niciodată nu mi-am dorit comori!
Nu mi-am dorit făimă, nici recunoaștere, nici merite.
Nici averi, palate, ori castele.
Nu mi-am dorit nimic din tot ce-i efemer.
Azi nu-mi doresc decât atât: fă cumva Doamne ca omenirea să fie guvernată de această energie tot timpul anului!
Fă cumva ca Lumea să nu se deconecteze repede de la această frecvență!
Fiindcă numai Tu, Doamne, toate poți câte le voiești.
Numai Tu...
Și-atunci... Te roooog!
Nu-ți spun cine sunt... că știi Tu...
Și-oricum nu asta-i ceea ce contează.
Te iubesc, Doamne!
Mulțumesc!


Cadou de Crăciun de la Diana Damaschin
 

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Crăciunul...

”Dacă dorești ca Crăciunul să fie și despre tine, atunci trebuie să-l trăiești prin El.”

Inima ușoară

O inimă ușoară
Nu se simte,
E mai presus de tine
Și mai presus de minte.
O inimă ușoară
Nu se cere
Și nu se intuiește-i
Departe de părere.
O inimă ușoară
Nu se vede
O inimă ușoară
E inima... ce crede...

24.12.2016

miercuri, 21 decembrie 2016

Țin minte

Din copilărie
Țin minte
Libertatea de pe
Buzele și tălpile ei,
Sentimentul de acasă
De la sânul mamei
Lungimea fără de timp
A zilelelor și
Distanțele fără de spațiu
Ale acoperișurilor
Lumii.

Din adolescență
Țin minte gustul
Primului sărut,
Cel dulce-amar al rănilor
Sufletului meu pălmuit
Din toate direcțiile
Și toate dimensiunile
Translatate de peste tot,
De oricine și de oriunde
La mine în piept.

Din viața de adult
Țin minte
Sentimentul unui
Preaplin de înalt
Sau de adânc de fericire
Și gustul lacrimilor
De bucurie stoarse
Dintr-o strângere de deget
Din pumnul unui omuleț
Venit pe Pământ din
Măruntaiele Universului
Prin măruntaiele mele.

Printre toate astea
Mai țin minte mirosuri,
Gusturi, senzații, stări...
Multe stări...
Emoțiile și durerile,
Sufocante și neterminate,
Nu le mai țin minte.
Sunt puse la păstrare
În sipetul cu bucurii
Și dureri de nesuportat
Ale subconștientului.

De acolo
Mai scot la iveală
Din când în când
Câte una,
O disec în patru
Ori de câte ori e nevoie
Ca s-o pot digera,
O transform într-o stare,
Un miros sau un gust,
Iar dacă nu reușesc
O trec din nou prin mine
Ca să o simt deplin
Și până la capăt
Si mai apoi s-o uit...

Fiindcă nu se cade
Să încarc memoria
Universului
Cu asemenea nenorociri
De ne-simțiri ori...
De țineri de minte...

Oana Denis Rotariu
20.12.2016


Am îmbătrânit

De o vreme
Nu mai găsesc timpul.
Zilele nu mai
Au nume,
Anii mei nu mai au
Vârstă,
Cerul și spațiul
S-au pierdut
Unul în altul,
Iar dimensiunea lor
A devenit nulă.
Nimic în afară
De Dumnezeu
Nu pare să mai conteze
Ori să aibă sens,
Ori să merite.
În ultima vreme
Timpul a dispărut
Iar viața,
Eternul miracol,
Îmi aduce mereu
În față noțiuni,
Experiențe și minuni
De tot felul,
Care mă fac
Necontenit să cresc...

Cresc oare,
Ori îmbătrânesc?

Oana Denis Rotariu,
21.12.2016


duminică, 18 decembrie 2016

Nu-ți închipui că ești Nemuritor

Ziua de mâine nu îți este promisă.
Nu-ți este promis nici măcar momentul imediat următor.
Dacă ai ști că mâine vei locui în altă dimensiune, cum ai trăi ziua de astăzi?
Ți-ar mai păsa că ai 5 kg în minus făță de cine știe ce statistică a nu știu cui Institut preocupat de binele omenirii, ori 2 cm în plus pe talie fata de aceleași șabloane ale lor?
Ar mai conta celulita de pe coapse, ori firul alb de păr căruia nimeni în afară de tine nu-i acordă nici cea mai mică importanță?
Ai mai lua în calcul că vecinul de scară are nu știu ce Jeep pe care tu nu ți-l poți permite, ori cumnata nu știu cui și-a construit o casă de neam prost în care locuiește aparent bine-merci cu chelul din dotare?
Ar mai conta faptul că nu știu ce părinte al altui copil îl vede pe al lui de pus la Strană și pe al tău aproape demn de compătimit? Ai mai pune pe sufletul tău o rană în plus?
Ar mai conta cât câștigă Esca, de câte ori deschide gura Iohannis, ori că politica e dintotdeauna o doamnă, nu doar la tine în țară ci peste tot pe Mapamond?
Dacă ai ști că a ta călătorie pe Pământ s-ar încheia mâine, ce ar conta pentru tine azi?
Poate că să storci din fiecare moment "acum" orice picătură de fericire și să iubești de șapte ori câte șapte mai intens și mai mult.
Nu crezi că dacă în fiecare moment prezent nu ți-ai aroga titlul de Nemuritor ai fi capabil să ajungi mai repede și în alt mod la fericire?
Deschide ochii!
Nu conduci tu Lumea și nimeni nu ți-a promis Pământul!
În consecință de bun simț ar fi să trăiești la maximum... ACUM!

Nu-i interzis și vorba poetului: "It's up to you!"
Deci: "Enjoy", " Pe cai, sau pe curând!"

Duminică plăcută!

Oana Denis Rotariu
18.12.2016


Despre lume

Vântul
Prieten cu gândul,
Tu prieten
Cu cuvântul,
Inima
Prietena mării
Și marea
Cea a uitării.
Pământul
La marginea zării,
Dumnezeu
La culmea răbdării.
Tăcere și inimă...
Vânt
Iubire și zare...
Cuvânt.

Oana Denis Rotariu
16.12.2016


sâmbătă, 17 decembrie 2016

Întotdeauna vinovații îi găsești în afara ta

Motto: dacă ai minte, folosește-o!


Întotdeauna vinovații îi găsești în afara ta
Sunt acele ființe sau nonființe folosite pe post de coș de gunoi al egoului și negativismului tău.
Vina e doar o frustrare, mai mult sau mai puțin veche, o neîmplinire dureroasă, sau o nesiguranță adâncă pe care o proiectezi asupra cuiva din preajma ta.

În consecință vinovații sunt acele persoane din viața ta cărora ar trebui să le mulțumești zilnic că te țin în fața vanității tale mereu imaculat(ă).

Până când?
Până îți dai seama că vina e în interiorul tău și începi să cauți prin tine.
Până în acea zi când vinovații, dușmanii și vrăjmașii dispar ca prin miracol.

Acest adevăr eliberează dar și responsabilizează în aceeași măsură.

Apoi... totul devine mai "trăibil" și mai frumos...

Să-ți fie cum ești!

Oana Denis Rotariu
17.12.2016


Nu știu, mamă

Nu știu, mamă,
Să mă port cu o fată...
Învață-mă tu!
Troienește-ți iernile
Până răsare
Din tine
Primăvara ce mereu
Șade ascunsă
După o geană
Din spatele privirilor
Și învață-mă sa cânt
ABC-ul iubirii
Pe corzile întinse
Ale sufletului meu.
Învață-mă, mamă,
Cei șapte ani de-acasă
Ai dragostei
Și să mă port bine
De șapte ori câte șapte
Frumos cu o fată.
Te rog, mamă!
Te rog, fată!
Învață-mă, tu!

Oana Denis Rotariu
17.12.2016


Mă numesc ... Noi

Am dărâmat
Zidul
Dintre mine și tine
Și-am ființat
Țara numită Noi,
Care se întinde
De la marginea
Simțirilor mele
Până dincolo
De granițele
Imaginației tale
Și am decis că aici
E cel mai bine
Să ne petrecem
Mileniile de iubiri
Ce sunt și va să vie
Peste noi.

Am dărâmat zidul
Dintre mine și tine.
Nu mai suntem
Eu și tu.
Acum mă numesc...
Noi...

Oana Denis Rotariu
17.12.2016


miercuri, 14 decembrie 2016

Cine are nevoie de rugăciunile noastre?

Nu știu mai nimic.
Dar când sunt într-o situație din care nu știu să ies, mă rog.
Astăzi m-am rugat și am și citit rugăciuni.
Unele de iertare, altele de mulțumire.
Unele pentru părinți, altele pentru frați, copii, soți, vrăjmași, binefăcători... pentru toate nevoile și nevoințele.
Apoi m-am așezat în liniște și am așteptat ca ele să se așeze prin mine.
Un gând a răsărit la marginea liniștii mele.
Oare pentru ce se roagă omul pentru binele personal, al unuia sau al altuia, ori pentru una sau pentru alta?
Oare Dumnezeu singur nu știe ce are de făcut pentru binele fiecăruia?
Are El nevoie de rugăciunea noastră ca să poată sau să știe ce să ne dea?
Dumnezeu n-are nevoie de rugăciunile noastre pentru a ne avea grija la fiecare pas.
Noi avem.
Fiindcă zi de zi când suntem cu gândul la El, o parte din noi se îndreaptă cu fața spre Lumină.
Fiindcă fiecare rugăciune din inimă mai curăță păcate prin noi.
Fiindcă fiecare secundă cu gândul la Lumină e o secundă mai puțin în absența ei.
Fiindcă fiecare moment de rugăciune e un moment de liniște în plus.

Fiindcă știm sau nu știm, suntem aici ca să culegem din tumultul de neliniști, secundă cu secundă, Liniștea...

Oana Denis Rotariu
14.12.2016


luni, 12 decembrie 2016

Un Cânt

În inimă nu port cuvinte
Nu port minciuni
Doar simt și tac
Și nu clădesc în ea morminte
Despre nimicuri
Ce-o să fac.
În inimă nu scriu istorii
Nu port război
De niciun fel
Doar tac și simt și bat metanii
Mereu
Și fără niciun țel.
În inimă nu scriu cuvinte
Acolo șade
Un Cuvânt.
Din niciun alfabet sorginte,
Fără silabe...
Doar un... cânt...

Un cânt și nicio melodie
Inima toată-i...un Cuvânt...

Oana Denis Rotariu
12.12.2016




joi, 8 decembrie 2016

Vino

Vino,
Așterne prin mine
O iarnă ca-n poveste.
Întoarce primăvară mea
Pe dos
Și pune pe rănile
Din dedesubturile ei
Nea în loc de sare.

Criogenează-mi durerile
În iarna ta,
Ca să le transformi
În nestemate de simțiri
Atunci când voi uita de ele.

Vino,
Adună-ți cerul din priviri
Și ninge-ți iarna din ei
Pe inimă mea...
Pe karma ei...
... Pe viața ta...

Oana Denis Rotariu
05.12.2016

vineri, 2 decembrie 2016

Doar cu timpul

Cu timpul îți vei da seama că e un consum inutil de energie să încerci să obții acceptarea cuiva.
Dacă cineva nu te acceptă exact așa cum ești,  acel cineva nu te merită.
Locul tău nu e lângă asemenea entități de energie, fiindcă până la urmă ele vor reuși să-ți murdărească toate lacrimile strădaniilor fără rost, să-ți franjureze sufletul chinuit de neputință și să te vlăguiască de puteri doar pentru mofturile judecăților lor.
În viață vei avea nevoie de ființe care să te iubească și să te accepte cum ești.
În preajma acelora vei putea crește și evolua, iar ele vor evolua o dată cu tine și prin tine.
Altfel, îți consum energia făcând frumos în loc să faci ce e firesc și ce-i bine.
Fiindcă oricât de frumos ai face, tot mereu va mai fi ceva de corectat, un nou țel de atins, un nou obiectiv înspre a obține acceptarea pe care o cerșești și nu vine.
În viață persoanele care nu te acceptă așa cum ești îți vor bloca toate energiile și-ți vor tăia toate aripile care te-ar putea ajuta să zbori frumos înspre sublimul din tine.
Dar anumite lucruri, în viață, le înveți doar pe pielea ta, ca de la Sine.
Cu timpul te vei prinde și singur, dar până atunci ai nevoie de suferință... și din nefericire e ceva ce nu ține de mine...


Oana Denis Rotariu
02.12.2016