sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Ordine perfect dezordonată

Prin tine
Nu se poate citi
Decât de la coadă la cap,
De la dreapta la stânga,
De-a latul ori de-a lungul,
Sau chiar de-a curmezișul
Cuvintelor înghesuite
La marginea prăpăstiilor
Ideilor tale înțepenite,
De nu știi de coboară
În lume ori de urcă
Spre nicăieri,
Timp în care
Toate punerile la punct
Ale tuturor afirmațiilor
Despre orice, oricine
Oricum și oricând
Rămân în suspensie
La capătul noțiunilor
Despre fericire, iubire,
Ciclicitate, haos și nonsens,
Anapoda toate,
Dar atât de naturale
Încât numai tu le găsești
Într-o ordine
Perfect dezordonată
Logică, noimă și...
Sens...


Suceava, 31.07.2016

Ce se schimbă mereu la noi?


În ultima vreme mi se pare din ce în ce mai potrivită expresia ”mi s-a arătat”, folosită la propriu, nu cu sensul ei peiorativ.

Pentru că înțelegerea lucrurilor chiar ni se arată, atunci când ne obișnuim să lăsăm mereu spații goale și puncte de suspensie prin noi și să le umplem doar cu tăcere și liniște.

Ultima dată mi s-a arătat răspunsul la întrebarea:  ”Ce se schimbă mereu la noi?”
Răspuns corect: Nimic.

Ceea se se schimbă mereu la noi e doar sistemul de convingeri la care ne raportăm.

El e determinat de educație, de credință, de ceea ce citim, de ceea ce ascultăm, de o multitudine de factori mai mult sau mai puțin intrinseci sau benevoli.
În funcție de acești factori noi ne construim mereu propriul sistem de credințe și convingeri la care ne raportăm.
Apoi, periodic, ne translatăm, ipotetic vorbind, firește, dintr-un sistem de mentalități într-altul, cu grație și cu convingerea că mereu ne schimbăm, ne transformăm și evoluăm.
Și deși cu siguranță corpul fizic va răspunde felului în care gândim, în esență, Sinele Adevărat nu se va schimba nicicum, niciodată...

Ceea ce se schimbă mereu e doar modul cum gândim și sistemul de convingeri.
Și vom avea senzația că urcăm pe treptele turnului iluziilor percepțiilor,numai și doar fiindcă ne vom raporta mereu la un alt sistem de convingeri ce ni se vor părea mereu mai înalte, ghidați în principal de direcția în care va alege să privească atenția noastră.

Ceea ce suntem cu adevărat nu se schimbă niciodată.
Odată ce reușim să sarim în afara acestui labirint de sisteme de raportare create artificial de minte, spațiul Conștiinței accesate se poate expanda, natural și firesc.

Dar ca să ajungem la Conștiință e nevoie ca transformarea să vină prin experiment, într-un spațiu gol ce va deschide în noi o breșă care să ne conducă către ea.

Ce schimbăm mereu la noi?
Nimic.

Dar mutându-ne dintr-un sistem de referință într-altul am putea, la un moment dat, să reușim să facem o breșă înspre Conștiința în care suntem...și care șade prin noi...

Natural și firesc... înspre Absolutul în care locuim și care locuiește în noi, dacă conștient... îl alegem....

 Noi pe El și El pe noi...

Mulțumesc Doamne pentru toate!Oana Denis Rotariu
07.01.2017





vineri, 6 ianuarie 2017

Șuier... în gol

Șuierasem la lună
După inima ta
Nebună de cap.

De picioare nici
Nu mai știam.

Îmi intraseră
Până la os
Toate cuiele
Nerăbdărilor,
Sau prea îndelung
Răbdărilor,
De când alergam
După privirea ta.

Acum, aici,
Stau aparent lucidă
Și mă-ntreb:

Oare șuierasem la lună
Sau a pagubă...
După dragostea ta?

Între timp,
Cândva între
Acum și acum,
De undeva departe
Dar cumva 
Tot de-aici,
Între noi... subtil...
A răsărit ...
Soarele... 

Oana Denis Rotariu
05.01.2017

Răsărit peste Carpați - de Iulia Na (Ojog)

joi, 5 ianuarie 2017

Nu cred că este insomnie - by Andra Mihăilescu

 Aș vrea să ajuți o tânără talentată să câștige un concurs de poezie cu o creație care merită atenția ta!

Andra Mihăilescu
În acest scop te rog accesează:

1. http://www.licart.ro/
2. Creatii semifinaliste
3. Poezie
4. Nu cred că este insomine - Andra Mihăilescu


Îți mulțumesc frumos!
Oana Denis Rotariu, cu recunoștință