Timpul șade întotdeauna pe loc și totuși anii trec cu iuțeala unei clipe.
O clipă nebăgată de seamă, de cele mai multe ori.
Cu cât recunosc mai greu chipul din oglinda, cu atât mă deprind a-l recunoaște mai bine pe cel fără de înfățișare, de dincolo de ființa mea.
Mă uit la viață ca la un film. Unul frumos, de Oscar.
Nu întotdeauna liniștit, de multe ori cu prea mult suspans.
Mă îndrăgostesc mereu de ea.
Întotdeauna-mi pare o idee bună să mă îndrăgostesc de viață.
Fără s-o încorsetez în închipuiri egotice și fără să mă las subjugată de ele.
Viața e un miracol dincolo de închipuirile egoului.
O surpriză continuă, minunată și fără de sfârșit.
Trec anii, iar eu trec prin timp.
Timpul stă...
De fapt nici nu trece nici nu stă.
Timpul nu există decât ca noțiune în mintea noastră.
În orice moment e mereu acum.
Am citit pe undeva că Raiul e aici și îngerii sunt pentru totdeauna.
Departe de orice părere asta simt și eu.
E suficient să-mi întorc mereu chipul și atenția spre Lumină.
Fie Lumina! Mulțumesc, Doamne, pentru toate!
Oana Denis Rotariu
31.12.2016
Timpul stă...
De fapt nici nu trece nici nu stă.
Timpul nu există decât ca noțiune în mintea noastră.
În orice moment e mereu acum.
 |
| By George Ziakas |
Am citit pe undeva că Raiul e aici și îngerii sunt pentru totdeauna.
Departe de orice părere asta simt și eu.
E suficient să-mi întorc mereu chipul și atenția spre Lumină.
Fie Lumina! Mulțumesc, Doamne, pentru toate!
Oana Denis Rotariu
31.12.2016
