Din ce în ce mai
des aud în jurul meu folosită expresia ”al meu” sau ”a mea”.
Cine sunt acești
”al meu”, ”a mea” rămâne să aflăm din contextul discuției ce urmează a fi
povestită cu lux de amănunte după...
Cum ajungem să
dobândim acest statut de ”al meu”, ”a mea” e relativ simplu.
E suficient să
intri într-o relație serioasă ce urmează să se banalizeze și să cadă în comun.
De ce să urmeze asta?
Pentru că, odată ce
dobândești acest statut mult râvnit, intri fără doar și poate într-o zonă de
confort aducător de rutină.
Înainte de a deveni
iubitul tău, el era cel la care te uitai într-un anume fel, îl priveai cu un
anume nesaț, cu un altfel de căutătură.
Înainte de a deveni
a ta, cu sau fără acte în regulă, ea era una dintre cele mai importante chestiuni
de rezolvat din agenda zilnică.
Odată atins
statutul de ”al meu” sau ”a mea” totul se transformă și nu numaidecât în bine.
”Al tău” tot îți va deschide ușa mașinii chiar
dacă ai uitat să te rimelezi, chiar dacă miroși a ceapă prăjită sau a chifteluțe
și n-ai mai avut vreme de duș...
Iar tu nici nu bagi
de seamă că atunci când îți deschide portiera lui ”al meu” i se scurg ochii
după vecina de la doi care se întîmplă să se întoarcă de la o întâlnire simandicoasă
și miroase dumnezeiește a parfum fin.
Dacă ești un ”al
meu” în weekend n-ai niciun interes să pui aparatul de bărbierit în funcțiune.
”A ta” ar trebui să
fie înțelegătoare și să priceapă că măcar la sfârșit de saptămână ai chef să
arăți de ca și cum la robinet ar curge numai apă cu păr și atunci când te bagi
în pat lângă ea înțepi ca peria de podele a bunicii.
Nici nu-i de mirare
că ”a mea” mai descheie un nasture la cămașă atunci când pe ușa biroului întră un
individ curățel, cu apucături galante, dar nu ieftine.
Dar ce mare
chestie? La urma urmei ți s-a întîmplat și ție în timpul săptămânii, atunci când
ai mers îmbrăcat frumos la tine la birou și nu pare a fi chiar așa o mare
tragedie.
Azi așa, mâine așa,
relația se bagatelizează și intră în anonimat pentru că-ți pare normal ca ”al
meu” sau ”a mea” să te aștepte întotdeauna cuminți acasă și să facă într-un
anume fel pentru tine.
Drama apare când, inevitabil,
la un moment dat, apare plictisul.
Dacă n-ai alt hobby sau o altă preocupare, cât
de cât mai serioasă, în afara de a fi ”al meu”, ”a mea” s-ar putea să-ți intre
în raza vizuală alți ”ai mei” sau ”ale mele” plictisiți și ei la fel ca și
tine, de atâta bine.
Și-apoi mai auzi la
TV că statisticile arată că a crescut procentul celor care înșeală cu x% fată
de data y, ca urmare a faptului ”ai mei” și ”ale mele” au dobândit un mai bun
confort financiar.
Stau și mă întreb oare
de unde atâta confort financiar când tot la TV auzim că de la lună la lună rata
șomajului a crescut cu z% ?
Mai în glumă, mai
în serios acum stai și te întrebi: bine, bine...dar ce e de făcut?
Nimic deosebit.
Doar să
conștientizezi că nu deții monopolul asupra omului iubit și că el sau ea nu sunt
obiecte de trezorerie.
Și poate că n-ar fi
rău să încerci să privești înspre el de ca și cum întâmplarea abia ți l-a scos
în cale și ți-ar plăcea să găsești o modalitate de a-l prinde în mrejele tale?
Poate că n-ar fi
tocmai rău... dar cine știe?
