...bibelou de porțelan

Iubire
Neviciata de catrene
De rime, ritmuri
Sau refrene
De vorbe goale
Sau noroi
Iubire
Ne-trăită-n doi...
Albă, sălbatică
Șuvoi...
Iubire...

Când mai vii la noi?

Timpul fuge prin noi...

urmati link - nu veți regreta

https://youtu.be/W0rLOZv0SNY

Amintire...

Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune.
În semiobscuritatea
Dimineților
Păreai un fel de Hercule
Uitat de timpuri aici
Pentru a ridica
La Cer caznele inimii mele.
Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune...

Treceai pe lângă ea
Ca un zeu...

Oana Denis Rotariu
23.08.2019

Foto: Diana Damaschin

Ani buni pe frici...

Și s-a mai pus un an
Pe nevralgia fricilor din vene,
Și a mai înflorit un ceas
La umbra vechiului cais...
Credeam că locuiești departe,
Că luminezi Pământul
De Sus, din Paradis...
De-acolo unde totul e o floare
Și unde ard de fericire rugi,
Dar ești aici, aici, mereu aproape,
Nu pleci, nu stai
Și-n niciun caz nu fugi...
Aștepți cuminte să Te simt mai bine
Și-așterni ani buni, curați, albi și tăcuți,
Adânc, tihnit... și tot mereu în Tine...
Aici și ne-nfricat...
Pe fricile din mine...

Oana Denis Rotariu...

Foto: Diana Damaschin, Solfegiu abscons

Scai...

"Dar-ar naiba-n tine, dragoste!"
Muzică retro ce încântă
Timpanele genelor ADN-ului.
O sprânceană ridicată
Decornează malițiozitatea versului.
Povești desuete răsar
Pe retina amintirilor.
Carnale bătăi de inimi
La ușa pudorilor
Îmbujorează petrecerea
Anotimpurilor iubirii...
Securea privirii taie curmeziș
Suveniruri de fericire
În doze mici...
"Mult îmi e necaz și mi-e rușine,
Ce te ții mereu numai de mine?"

Oana Denis Rotariu
18.05.2018

Foto: Irina Crainiciuc

Primăvară la tine...

 Mergeam desculță,

Agale, prin inima ta.
Călcam încet...

Fără să fac zgomot.
Calul imaginației mele

Nu tropăia,

Mergea la pas,

Alături de mine.
Inima ta ... pustie,

Clocotind,

Fierbând nelinişti.
Mersul meu...

Lin, tihnit, calm...

Potolindu-i

Bătăile speriate,
Şedeam

Împreună cu inima ta

Și admiram cerul

Sufletului tău...

De niciunde

Mijiseră zorii...

Se făcuse dimineață

De primăvara la tine.
Şi cumva, fericită,

Am primit-o şi eu...

Oana Denis Rotariu

29.04.2018

Aici... acum...

Nu mă cunoști, nu te cunosc,
Dar ne cunoaștem...
De-aici, de-acolo...
Și de nicăieri...
Întâlnirile noastre
Prevestesc dezastre...
Calamități urmate de tăceri...
Încălțările haosului
Nu-s de noi, nici de voi
Nici de nimeni...
Desculți, prin mocirla genunilor,
Nu ne-mpiedicăm.
Întunerici se-ascund
La lumina sufletelor
La pândă vigilent
Printre smintiri și păreri...
Privită cu "ochi larg închiși"
Viața se circumscrie
Infinitului din necuprinsul
Liniștii de nicăieri...
Pe dinafară va rămâne doar pustiul...
Iubirile din suflete-s averi.
Când timpul lumii nu se mai măsoară
În ani și în secunde care trec...
Nu mai e dimineață, nu-i nici seară...
Pe caldarâmul viselor ce se petrec...

Aici... nu mai e chip și niciun chip
Nu ne-nconjoară...
Acum... nouă ne par toate...
Primăvară...

Oana Denis Rotariu
29.04.2018

Foto: Diana Damaschin

Paște...

Corset de tipare.
Gânduri la kilogram.
Sentimente second hand.
Îmbâcseală de vorbe pretipărite
Netipărite.
Lipsă de aer, privațiune de nou,
Carență de autenticitate.
De pe caldarâm
Un prezon uzat
A ricoșat în parbrizul
Nou nouț al unei
Mașini de ultimă generație.
La fereastră
Motanul admiră
Cu nedisimulată și proaspătă
Curiozitate
Insolita primăvară...

Pe undeva prin noi
Iisus se răstignește
Suferă și Învie

Nouă Iubire

În inima Lumii...
În inima ta...
În inima mea...

Oana Denis Rotariu

07.04.2018

Sfârșit de alb...

Ninsese pe inima mea
Cu sufletul tău...
Flori de nimicuri
Îmbujorate
Înfloreau umezitele
Gene de lumină...
Trecuturi albe
Nu-și găseau
Un viitor concret.
În inima mea
Locuiești mereu
La timpul absent
În iatacul emoțiilor
Curate...
Constant și fervent...

Oana Denis Rotariu
04.04.2018

#cardphoto

 

Urme de iarnă...

Deznod amintiri.
Le înnod la loc, le fac ghem,
Le arunc.
În tolba cu nimicuri
Sunt amestecate
Anotimpurile.
Zăpada pare că s-a topit.
Albul a dispărut pe
Sub noroiul de lângă mașinile
Parcate lângă pavajul găurit.
Iarba și-a uitat verdele
În caietul în care se apucase
Să-și adune memoriile.
Accident mortal
Pe culmea viselor.
O dorință pasageră intrată
Pe contrasens
A lovit în plin o
Deznădejde care
Circula regulamentar
Pe autostrada gândurilor
Fără rost...
Pe asfaltul ideilor
Dintr-un ciob de speranță
Strălucește impasibil
Soarele...

Oana Denis Rotariu
31.03.2018

Foto: Diana Damaschin

Caleidoscop de gânduri

În lumea necuvintelor
Rămâi necuvântul de aur...
Dorul Universului
De simetrie
E dat de Șirul lui Fibonacci
Și proporția Lui de aur...
Un melc codobelc
Ștanțează Existența tăcut...
Plăcut stă un laur...
În înțepenirea minților.
Labirintul
Iubirilor poate fi
Guvernat de o
Reprezentare
De moluscă.
Iar gândul unei flori
Poate să se înalțe
Și la nivel de fluture...
Nu doar de muscă...

22.03.2018

Amazing Photo by: Iuliana Ojog, Card-Photo.com

Amintiri de iarnă...

În buzunarul tău drept
Mâna mea stângă
În mâna ta dreaptă
Încălzește inima mea stângă
Ce se întinde, dreaptă,
După petale de cer albe
Care zboară diafan
Peste iarna de alături...
De iubirea noastră...

Oana Denis Rotariu
03.02.2018

Cai verzi...

Cai verzi
Pe pereții îndoielilor...
Visuri roz
În caruselul dezamăgirilor...
Sânge albastru
Prin venele timpului...
Zgomot mut în timpanul surdului...
Timp pierdut
În tranșeele solitudinii...
Curcubee
Ce se abandonează amplitudinii...
Cai verzi
Pe tavanul speranțelor...
Viers mut
Pe caldarâmul ignoranțelor...
Zbucium șovăitor
Printre părerea gândurilor...
Nu se învoiește
Să mă dea pradă prundurilor...
Nu voi fi nicicând, cea de ieri
Nicigând, niciodată...
După mii și mii de vieți
Sunt mereu, iar și iar, altă fată...
După mii de-ntrebări
Cea de azi e mai proaspătă...
Scapătată din tot ce ieri
Părea bob și azi numai hoaspă...
Cai verzi pe nimic,
Din nimic, aleargă bezmetici...
Calcând frici demente
De smintiți eretici...
Mergi ușor, gând pribeag,
Ușurel, să nu te-mpiedici
Printre caii ce-aleargă verde, frenetici...!

Foto: Irina Crainiciuc, (fără) titlu

Iarnă

Cade zăpadă

În lumile altora...

Rând pe rând

Pescăruși înalță

Pământul alb

La norii negri...
Dincolo de nori
Soare...
Iarnă...
Unde oare?

Oana Denis Rotariu

28.12.2017

Foto: Lăcrămioara Samson, Labirint...

Celui de departe

Cu cât te-ndepărtezi,
Te simt tot mai aproape
De tot ce tu numești
Inima mea...
Să te alung
Ar însemna să plec
Și eu departe
De unde sunt,
Dar parcă aș mai sta...
Rămân aici, aceeași
Piedică înfiptă
În neclintirea ei...
Pe-ndepărtarea ta...

Oana Denis Rotariu
20.12.2017

Foto: Lăcrămioara Georgeta Samson ”Dimineți cu dor de ducă”

Încă...

                            Lui...

Poate că ți-era dor
Să mă cauți
Și dor ca uneori
Să mă găsești...
Gândurile tâmpe
Făuresc balauri
Inima verde-ți toarnă
Iar povești...
Pe tâmpla deziluziei
A răsărit un fir de nesperanță,
Cât orologiul bate
Se cheamă că trăiești...
Și poate că ți-e dor
Să mă mai cauți...
Și încă îți e drag
Să te mai zăpăcești
Când mă găsești în doruri...
Atunci știu că-s vie...
Și simt fără să știu
Că tu... mă mai iubești...

Foto: Irina Crainiciuc, ”Steaua magilor”

Șotron cu Dumnezeu

Dumnezeu e
Întotdeauna cu tine,
E aici îl conții
Și te conține.
Noi suntem
Cei care trasează
Linii de demarcație
Prin care ba ne unim,
Ba ne separăm
De Dumnezeu,
După cum ne dictează
Nebunia minților noastre,
De multe ori smintite...

Imaginația e cea
Care desenează linii iluzorii
Și joacă zilnic X și Y,
Sau Riți-Piți, șotron
Sau șah cu Dumnezeu.
Pândind o eventuală
Posibilitate de șah-mat,
Care ne-ar confirma
Pe deplin ... nebunia...

Dar, din fericire,
Nici creionul, nici hârtia,
Nici pavajul, nici piatra
Nici creta și nici tabla de joc
Ori piesele, inițierea sau
Ieșirea din joc nu ne aparțin.
N-avem nimic și-atunci
Nu suntem niciodată
Mulțumiti pe deplin.

În plus, egoului
Nu-i convine
Bucățica de pătrățică
Ce-i revine...
Și ne-ndeamnă, zi de zi,
Să ne luăm la întrecere...
Cu Dumnezeu...
De ca și cum El e
Un fitecine...

Căruia trebuie
Să-i demonstrăm
Că jocul pe care
Tocmai îl jucăm
E de fapt al nostru
Și ne aparține...

Că El e acel Cineva
Care ne privește
Întotdeauna de Sus,
De undeva de departe,
Iar noi, aici, suntem mereu
Deși mai jos, la apogeu...
Smintiți iluștrii
Ce construiesc
Din gânduri fără rost
Mausoleu...


Oana Denis Rotariu
11.06.2017

Ignoranță

La ușa nepăsării
Bate-un ignorant cuie...
Talpa inconștientului colectiv
Sângerează brusc
A derâdere...
Neoplazia nu e o boală,
E un fel eronat de a gândi...
O lipsă de bună simțire.
O nesimțire cronică
Care zace în celule
De mult prea mult timp.
Între timp,
Încet, dar sigur,
Omenirea învață
Să se vindece,
Cu nepăsare și răbdare,
De viață...
Se zice că e cea
Care șade nu aici,
Ci mai toată vremea, în față...
Și poți avea
Senzația că trece,
La mustață...
Epilog sau prefață?

Oana
27.11.2017

Contorsiune...

Ne încolăcim
Unul în altul
Până nu mai reușim
Să ne descâlcim
Mințile.
Impresii intime
Trenează lângă emoții,
Pe patul dezamăgirilor.
Se uită la noi doi
Cu ochi umezi și goi.
Așezați pe margini diferite
Ale deznădejdilor
Ne creștem rădăcinile iubirilor
Pe bulbi de sminteli.
Nici eu n-am dreptate
Nici tu nu te-nșeli.
În zare, doi cai aleargă
Spre albastru, să-l prindă...
Ne agățăm privirile
După ei, ca-n oglindă...
De nimicuri și vorbe
Rămânem chei...
Și stăm așa...
Aici închei.

Oana
24.11.2017

Foto: Diana Damaschin

Acolo-i aici...

Acolo e aici
Și ești mereu aproape.
Cerul se oglindește
Suav printre ape.
Mă aștepți, stingher,
La marginea rândurilor,
Să aranjez sentimente
În ordinea gândurilor...
Acolo e aici,
Aici e acolo...
O pasăre-n ram
Viază un solo.
La capătul tăcerii
Zboară o parabolă
De vârful iluziei
Se înțeapă o fabulă,
Ce ne-nvață pe toți
Ce e rău și ce-i bine...
Și acolo și-aici
Rămân cu gândul
La tine...
Să-ți fie cum ești,
Stimate străine...!


Oana
24.11.2017