Oare suntem plămădiți din vise?

Vise despre căderi și despre ridicări, despre iluzii și deziluzii, despre credințe și necredințe, despre apropieri și despre depărtări....

Umplem golurile dintre molecule cu iubire, cu cântece, cu închipuiri...

Luăm emoțiile și le dăm nume. Luăm numele și le căutăm apoi înțelesuri.

Adunăm nimicuri fără valoare, le dăm pentru un timp importanță și apoi le aruncăm printre gunoaiele ascunse sub covorul din camera de curat a subconștientului.

Ne deprimăm când după un timp ele încep să miroase urât și să ne joace feste.

Ne revoltăm și dăm vina pe altul. În mod constant avem aroganța de a crede că un altul e de vină ...

Așteptăm mereu un celălalt care să ne salte pe șaua imaginației trăirilor lui... sperând în secret să ne aducă în dar iubirea din poveste...

Povestea lui, povestea noastră...?

Mă întreb la ce bun? Oricum nu contează...
 
Tot ceea ce contează este doar să apară... Să apară și să ne trezească din somn pentru a ne lăsa să învățăm singuri despre iubire. 

Doar să apară...

Privim înspre oameni și nu-i vedem, privim înspre Cer și vrem să-l atingem... 

 Uităm că de fapt noi suntem deja o steluță din cerul pe care râvnim să-l atingem.

Visăm cu ochii deschiși vise despre viață în loc să trăim.

Și-apoi ne întrebăm la un moment dat: oare suntem plămădiți din vise, sau suntem vise despre vise?

Somn ușor și vise plăcute să ai...mai ales... tu...

”Viața noastră se compune din momentele pe care le ținem minte”

Se spune că ”viața noastră se compune din momentele pe care le ținem minte”.

Oare când dormim suntem morți care visează despre viață?

Mai suntem pe undeva pe-acolo sau suntem duși?

În momentele pe care nu le ținem minte oare ce-am făcut?

Oare Dumnezeu le mai ține minte?

Dacă nu, ar fi atât de simplu să ne mântuim... Am reține doar momentele frumoase, în care am fost buni, cele în care am știut să iubim și gata...

Oare cei care au Alzheimer n-au trăit niciodată?

Viața noastră se compune numai din momentele pe care le ținem minte, numai din punctul de vedere al minții noastre.

Dacă am întreba inima, din punctul ei de vedere poate că viața noastră ar fi traseul urmărit de iubirile, sentimentele și gândurile care au generat emoții în amintirile ei.

Cine are dreptate: mintea, inima... ?

Oare atunci când ne ținem minte și suntem, oare cine suntem?

Ce ne dorim cu adevărat?

Cu adevărat, în viață nu ne dorim decât două lucruri: să fim iubiți și să fim înțeleși.... restul e poveste...

Iubirea nu e totuna cu jocul iubirii

Iubire suntem toți. Toți suntem plămădiți cu iubire, din iubire și, dacă vrem, putem trăi în iubire.

Jocul iubirii, al dragostei e cu totul altceva. E un dans, o învârtire a ființelor una în jurul celeilalte.

El e bine să fie jucat mereu, zi de zi, spre a putea permite abilității de a iubi să progreseze în simțire sau pur și simplu pentru ca jucătorii să nu piardă contactul sau obișnuința de a se juca unul cu celălalt.

Abilitatea de a-l juca va crește în măsura în care va fi practicat consecvent, cu delicatețe, inteligență și cu o bună strategie.

Va fi nevoie mereu ca jucătorii să se reinventeze, să vină cu idei proaspete, cu trăiri primenite, așa încât să-i asigure mereu prospețime jocului...

Până la urmă asta se va răsfrânge și reflecta și pe chipul tuturor celor care îl joacă.

Oamenii care iubesc sunt frumoși, indiferent dacă au fost sau nu înzestrați de mama natură cu trăsături fermecătoare.

Ei au întotdeauna un gând bun sau ceva frumos de oferit și care sunt atât de luminoși încât îi vezi, simți și reperezi de la distanță...

În preajma lor ți-e bine...și parcă n-ai mai vrea să pleci de acolo... niciodată...

Cafeaua din 13.07.2014

Pentru astăzi o cafea tare...curioasă...

Te-ai întrebat vreodată de ce fericirea ta stârnește invidii și bârfe?

E atât de simplu: pentru că e o chestiune intangibilă, e ceva la care numai tu ai acces, de nerivalizat sau concurat.

Fii fericit! Întotdeauna te vei avea pe tine, dacă ești atent și nu te vei rătăci pe undeva pe cărările vieții, punându-ți singur piedici, capcane și obstacole în calea ta.

Tu și nimeni altcineva ești cel care te limitează, te eliberează, te ridică în slăvi și te coboară în hăuri.

Nu-ți refuza dreptul la fericire! 

O meriți din plin!