Ceva bun...

Există ceva bun în noi...
Fărâmă de lumină
Ce se căznește
Să iasă la Lumină...
Pentru ca lumină fiind...
Să fie una cu Lumina...
Există în noi Ceva bun...
Simți... ?

Oana
22.09.2017

Nu doarme tăcerea

Nu doarme tăcerea...
Ecoul inimii ia pulsul
Nevăzut al dintelui lipsă...
Dinte pentru dinte zici?
Un ochi plutește deschis
Pe pleoapa imaginației...
Și ochi pentru ochi?
Unde de lumină trandafirie...
De când lumina e trandafirie...?
De când nu e?
Nu doarme tăcerea...
Strigătul lumii e mut de uimire
În fața necunoscutului
Ascuns tainic de ochii
Și de dinții lipsă ai materiei din creștetul
Capului lumilor nepătrunse de
Gândurile tale...
Nu doarme tăcerea...
Stă în capul patului
Și așteaptă cuminte să te trezești...
Dormi dus...sau lâncezești?

Oana
19.09.2017

Vânătoare de... apusuri

De dor de tras cu praștia-n apusuri...
Împrăștii peste tot tăceri,
Trec versuri mute înspre nicăieri.
Emoții ce frizează presupusuri
Răsar în lume și strivesc plăceri,
În zbor de praștii, ce pândesc apusuri...
Și-ntorc spre Sine, inedit... păreri...

Oana,
18.09.2017

Cad redute...

Cad redute…

Gânduri slute…

Vorbe mute

Vin s-ajute,

Să-mprumute

Nenăscute,

Nevăzute

Liniști brute,

Susținute

De tăcere…
Mângâiere…

13.09.2017

Citat din Sf. Ioan Gura de Aur

„Dumnezeu şi-a dorit pentru Sine de mireasă o desfrânată. Da, zice, o desfrânată. Despre firea noastră omenească vorbesc. Şi a venit la ea, nu a trimis peţitori. A venit la ea şi a găsit-o ca ameţită de băutură, a luat-o şi a întrebat-o:
 «Nu te-am sădit Eu în Rai, ce s-a întâmplat cu tine?»
«A venit vrăjmaşul şi m-a luat.»
Şi nu a mustrat-o cu nici un cuvânt, ci i-a spus:
«Acum am să te iau şi am să te sădesc înlăuntrul Meu, ca să nu te mai poată răpi vrăjmaşul!»
Iar firea omenească, mireasa peţită, a răspuns:
 «Doamne, sunt rea, sunt bolnavă, sunt urâtă, sunt căzută!»
«Nu-i nimic, sunt Doctor!»”

Mirare...

De la dreapta la stânga
Învârte Cerul lumile...
Pe mal cad căutări.
Se varsă din suflete
Ca potârnichile
La picioarele inimilor...
Emoții.
E greu să le lași să plece...
Căruța cu gânduri
Răstoarnă tipare
Drept în moalele capului
Ego-ului năucit.
Bezmetic, dar nu mort,
Te privește amenințător
De la marginea lumii.
E încă puternic... dar nu la fel.
Ești încă slab...
Dar nu mai tremuri
În fața privirii lui...
Vă urmăriți fără luptă...
De la dreapta la stânga
Universul învârte
Fără oprire... Viața...
Existența Însăși respiră
Fără sincope, fluid, armonios...
Și fără încetare...
Creația ... apare de la răsărit...
Din ce în ce mai aproape, mai departe
Și din ce în ce...mai mare...
Mirare...


08.09.2017

Foto: Irina Crainiciuc, Acatist

Mai...nimic...

Cuvintele,

Care vin direct
Din spațiul
Unde se nasc
Cuvintele,
Aliniază centrele
De greutate
Ale lumilor
Care trec prin noi...
Ele traduc

Pe înțelesul inimii

Limbajul fără slove
Al Universului,
Atingând liniștea

Cu frecvența absolută

A Tăcerii...

Suceava, 07.09.2017

Foto: Irina Crainiciuc

Tremolo

Explodează copacii
Figuri de stil.
Tu, Liniște, unde dormi
Când nu-ți așezi capul
Pe pieptul tăcerilor noastre?
Cade un sfanț
Din buzunarul rupt
Al unui cerșetor.
Nu-l aude, nu-l ridică
Nimeni.
Și calicii trebuie
Să mai piardă uneori...
Și ei au nevoie
Să câștige, din când în când,
Câte o clipă de veșnicie...
Crapă zorii lumină albă
Pe butuci de întunerici.
Un năuc nu-și găsește,
Prin buzunarele inimii,
Cheile iubirii...
Nu mai ține minte
Unde le-a lăsat ultima dată.
Zâmbesc. Omit să-i spun
Că-s pe una din noptierele
De la mine din piept...
N-am mai locuit
De mult timp, pe acolo...
Oi trece azi ori mâine
Și de-acum încolo...
Tremolo...

Oana Denis Rotariu
06.09.2017

Foto: Iulia  Na Ojog

Pastila de Mântuire

Doamne,
Tu, care ai făcut
Cerul și Pământul
Și le-ai unit
Prin Hristos
Pentru noi...

Tu, Doamne,
Care ai întins
La picioarele noastre
Iarba și florile...

Tu, care
Ai înălțat munții
Pănâ aproape de stele
Ca să admirăm
Frumosul din ele...

Doamne, Tu,
Care ai întins
Mările și oceanele
Dintr-o parte în alta
A imaginației noastre...

Tu, Doamne,
Care de jur împrejurul
Pământului
Ai așezat Cerul
Ca să nu ne răsturnăm...

De ce n-ai făcut
Și o pilulă de Mântuire...
Care să ne salveze
Din ghearele rătăcirilor noastre...?

Oana Denis Rotariu
05.09.2017

Foto: Irina Crainiciuc, Fericirea

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Toamnă iară

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Toamnă iară: A venit toamna. Iar a venit. Doar că în sufletul meu s-au amestecat sentimentele. Poeții se miră de versurile din piepturile altora. ...

Să nu transformăm iertarea într-o altă fațetă a EGO-ului... !

Să iertăm! Dezinteresat, din toată inima și plin de compasiune...

Să nu transformăm iertarea într-o altă fațetă a EGO-ului... !

Să nu iertam din postura de merituos, ci din cea de smerit...!

Să nu iertăm pentru că am auzit că iertarea ne eliberează în primul rând pe noi, ci cu intenția de a menaja sentimentele celorlalți...!

Să nu iertăm din mărinimie, ci din conștiința faptului că și noi am greșit prin neiertarea noastră...!

Altfel, iertând nu obținem iertare, ci nesmerenie și ne încarcăm egotic...

Nu obținem decât alt bolovan de cărat în aura ignoranței noastre...

Chiar dacă știm că unul din rezultatele iertării e eliberarea noastră, să iertăm de dragul iertării și nu de grija a ceea ce putem obține prin iertarea noastră...

Să nu  iertăm de frică, să iertăm din iubire...!

Direct din smerenia așezată pe genunchi în fața altarului de frumos din inima noastră... de acolo să iertăm... Direct de acolo...

Mulțumesc Doamne pentru tot ce așezi aici, în fața Ta... !

Mulțumesc Doamne pentru iertarea TA!

Oana Denis Rotariu
03.09.2017

E ușor să judecăm... mai ales dacă nu pricepem...

E ușor să judecăm. Mai ales dacă nu pricepem. Și nu pricepem niciodată...

Nici măcar atunci când toate lucrurile par evidente...

Fiindcă cauzalitatea e dincolo de mintea noastră și e extraordinar de rafinată și de subtilă...

Cu rațiunea e complet incompatibilă.

Așa că... să nu judecăm pe nimeni, fiindcă habar n-avem ce judecăm...
 
Să facem ce considerăm că ar putea fi bine pentru ceilalți, pentru noi, pentru lumea toată... Să ne rugăm să fim îndrumați în acest sens... și-atât...

Oricum nu putem mulțumi simultan pe toată lumea... și oricum nu acesta e scopul pentru care suntem pe Pământ...

Să fim buni! În sufletul nostru să iubim pe semenul nostru, să ne rugăm pentru el și să-i dorim numai bine!

Să-l iubim ca pe noi înșine!

E tot ce putem face înțelept și pentru toți și pentru noi...

Lumea în care trăim n-o conducem și nu ne aparține...

E un adevăr pe care ar fi bine să-l trezim în noi și să-l înțelegem bine...

Oana Denis Rotariu
30.08.2017

Achtung

Ia aminte

La tăcerea din tine!

Ea nu te-amăgește

Și nu te reține

Din vorbe deșarte,

Nicicând prea puține.

Ascultă cuminte

Tăcerea din tine,

Niciodată nu minte

Și-ți face doar bine.

Orice ai face

Tu ia doar aminte!

Nu e un musai,

E o rugăminte...

Oana Denis Rotariu

02.09.2017

Foto: Iulia Na Ojog

Ani buni pe frici...

Și s-a mai pus un an
Pe nevralgia fricilor din vene,
Și a mai înflorit un ceas
La umbra vechiului cais...
Credeam că locuiești departe,
Că luminezi Pământul
De Sus, din Paradis...
De-acolo unde totul e o floare
Și unde ard de fericire rugi,
Dar ești aici, aici, mereu aproape,
Nu pleci, nu stai
Și-n niciun caz nu fugi...
Aștepți cuminte să Te simt mai bine
Și-așterni ani buni, curați, albi și tăcuți,
Adânc, tihnit... și tot mereu în Tine...
Aici și ne-nfricat...
Pe fricile din mine...

Oana Denis Rotariu
31.08.2017

Bună dimineața, străine!

Cafeaua te-așteptă

Aici și pe tine,

Din ceașcă încet,

Gânditor, tu să sorbi,

Să crezi că ești treaz

Și că nu mai dormi...

Ochii să-și nască

Lumea-ntre gene,

Mintea să iscodească

Gânduri aiurea, perene,

Să inventeze din nou

Iar și iar scene,

Roluri de dejucat și închipuiri...

Mai soarbe-o gură de cafea,

Poate-ai să-ți vii în simțiri!

Și ai să vezi

Că ce vezi nu e aievea

Și că ce nu vezi nu e ireal,

Că n-ai dormit, de fapt,

În altă parte,

Că totul e aici și e ușor, banal...

Bună dimineața și la tine străine!

Cafeaua n-a trezit niciodată

Pe nimeni,

E doar soluție de compromis...

Aștept cu drag să te trezești

Din vis...

Oana Denis Rotariu

31.08.2017

La revedere

Nu-ți spun adio
Dar nici pe curând,
În față un gând
Dispare fumegând,
În spate un nor
Îmi prinde-n păr catrene,
În sufletul pribeag
Cântăm refrene
Despre albastre nopți,
Albe și-adânci,
Pe când eram doi
Nătăfleți nătângi,
Și zboruri ne curgeau
Prin vene,
Când doruri apuneau
Pe gene...
Nu-ți spun adio,
Dar te las să pleci
Și unde vrei tu
De astăzi mai departe
Să petreci
Cu cine vrei, îți cade bine
Sau îți place,
În viața mea
Tu nu mai ai ce face...
Pleacă acum și fii 
Mereu pe pace...!
Râmâi în lumea ta dibace,
Mereu tenace luptător...!
De dorul tău
Eu n-am de gând să mor...
Și nici tu de al meu, firește...
Iubirea noastră nu a fost
Ce astăzi este... 
Rămâne scrisă undeva în noi
Ca o poveste...
Tot ce a fost de zis,
Aici se isprăvește...
De-aici încolo noi ne despărțim...
La revedere, asta este... !

Oana Denis Rotariu
31.08.2017

Să taci o mie de cuvinte

Să taci o mie de cuvinte,
Să le aduni într-o tăcere,
Să le împachetezi în rugi,
Să le transformi în mângâiere.
Să taci o mie de cuvinte,
Să le transformi în sărbători
Și uite-așa la cele sfinte
S-adaugi și s-aduni comori...
Să taci o mie de cuvinte,
O mie binecuvântări...
Să taci și să nu iei aminte,
Că de tăcere te-nconjori...
Să taci o mie de cuvinte...
Și liniștea să-ți dea fiori...
Ușor, tăcând... spre necuvinte
Să-nveți încet-încet... să zbori...

Oana-Denis Rotariu
 30.08.2017

Foto: Irina Crainiciuc

Ce de toamnă, doamnă!

Ce de toamnă fără timp!
Și ce de vreme fără anotimp!
Desfrunzit de tine
Stau aiurea pe-o bancă,
Încântat
De o poveste deșănțată
Și de-o doamnă...
Paiață ce venea din alte vremi,
În care nu obișnuiai de viață
Să te temi...
Ci doar iubeai un dor
Și-un zbor pe cale
Căzut de nicăieri în fața ta, agale...
Stau despuiat
De tot ce mă condamnă...
Și nud de lume și iluzii
Mă fac toamnă...

Oana Denis Rotariu
28.08.2017

Foto: Iulia Na Ojog

Nimeni

Nimeni n-atinge

Ființa din tine,

Nici cu cuvinte multe,

Nici cu cuvinte puține,

Nici gândul din zare,

Ce-ți atinge pielea uscată,

Nu-ți alină ca El

Nemurirea, pe dată...

Colosseum, iulie 2017

Nimeni n-atinge

Ce-atinge doar El...

Și ce-atinge în tine

Devine... mereu...

O lume curată...

Nu-i așa, dragul meu?

Oana Denis Rotariu

25.08.2017

Nu pustii...

Nu pustii o lume

Cu neiubirea noastră...!

Las-o să fie albă

Și uneori albastră,

Ori galbenă sau roz,

Și chiar și purpuriu...

Ca să mă simt mai vie

Ca să te simți mai viu...

Ori verde și oranj,

Ca florile din glastră,

Să cânte mov în piept

O pasăre măiastră

În do major solfegii...

Nu, nu e prea tarziu,

Cât încă nu e seară

În sufletul pustiu...

Nu pârjoli Pământul

Cu rătăcirea noastră...!

Iubirea mai trăiește

Și încă mai e castă...

Chiar de nu-i între noi...

Nicicând n-a fost a noastră...

Nu pustii iubirea

Cu neiubirea noastră... !

Oana Denis Rotariu

24.08.2017

Foto: (re)Sursă, Irina Crainiciuc

Departe de EU...

Doar azi și doar acum...

Departe de EU și de povestea pe care EU are mereu a o spune...

Cine este EU, ce face EU și ce e dispus EU să vorbească sau să gândească despre sine nu se cade să fie spus ...

Nici în cuvinte multe, nici în cuvinte puține...

 Să-i fie plăcut și să-i fie bine!

Știi Tu, Doamne?

Știi Tu, Doamne?
Fără Tine lumea-i pustie.
Nici pacea nu-i pace
Nici viața nu-i vie...
Și vorba e stearpă
Și viersul e ciung,
Când nu ești acolo
Să-l vezi alergând,
Prin inimi de piatră
Găsindu-și mormânt...
Știi tu, Doamne 
Că fără de Tine,
Ceru-i foarte departe
Și e gol pe Pământ?

Oana Denis Rotariu
22.08.2017

Nu-ți spun adio

Aș mai fi stat
La o parolă
Cu inima ta...
Dar cuvintele,
Nerostite veneau
De undeva
De mult prea departe,
Și se risipeau
Până la mine
În culori
Rămase la marginea
Zenitului...
Ardori de tâmpenii
Egotice
Alergau prin
Fața ochilor
Smintelilor noastre
Ca-ntr-un serial prost,
Cu audiență maximă.
Închipuirile minților
Bolnave
Rânjeau sub fragilitatea
Sentimentelor
Oprite din evoluție
La stadiul de embrion,
Sau de intenție bună,
Dar complet inadecvată
Și semnificativ nereușită.
Peisajul înspăimântător
Se cheamă ispită...

Ai mai fi stat
La o parolă
Cu presupusa mea
Senzualitate,
Care părea că poate
Ridica necontrolate
Nivele de conștiință lipsă
Și testosteron neconsumat
În timp util.
Jenant și penibil...
De aceea amintesc
Că e bine de știut că
Distracția de la mansardă
Trebuie să coboare
Și la subsol,
Măcar din când în când,
Sau, mă rog, măcar câteodată...

Altfel ambientul
Îți va părea superfluu
Ostil și total inefabil
Și viața ratată,
Într-un mod inoportun
Și complet regretabil.

Nu-ți spun adio... !
E complet inutil...
Iubirea-ntre noi
E-un sentiment reprobabil,
Inoportun și trist...

Abominabil...

Oana Denis Rotariu
21.08.2017

Să iubim liber, fără ataşamente, fără menajamente şi fără posesivitate

Bună dimineața!

Cât e ora? E ora Acum.

Pentru Existență e mereu timpul acum, dar noi nu suntem acum mai niciodată.

Suntem mereu preocupați de ce avem de făcut, de ce am realizat ori nu până în momentul de față...

Singurele noastre momente în care trăim în prezent e atunci când iubim, când ne îndrăgostim.

Pentru că atunci când împărtășești iubire nu tânjești să fii în alte timpuri sau în altă parte...

Ca să trăim prezentul e suficient să ne îndrăgostim de Existență, de viață...

S-o iubim liber, fără ataşamente, fără menajamente şi fără posesivitate, pentru că ne-ar răpi fericirea de-a iubi, de-a trăi...

S-o iubim complet, total, fără jumătăți de măsură şi cu deplină încredere.

Cu bucurie şi cu credința că dacă o vom iubi mereu Ea nu va renunța la noi... niciodată...

Mulțumesc Doamne pentru toate!

Oana

astăzi, aici și acum

Absurd

Lipsă de opinie...

Fulgi de neliniști
Topesc vara
În inimile noastre...
Pe asfalt, căzutele
Trupuri gonesc
Din ochi veșnicia.
Moartea e cosmopolită,
Știai?
Ea nu ține cont
De cultură, de religie,
Sau de țară...
Nu-i pasă de nimic..
Nici măcar că e cald
Și că-i vară...
Se distrează oricum
Ar fi vremea pe-afară...

Nu dormim, dar nici treji
Nu poți spune că suntem.
Lipsa liniștii
Se transformă
Într-o știre absurdă.
Pacea pare iar
O utopie tristă,
Rece și surdă...
Și pentru a nu știu
Câta oară, Doamne,
Nedumerită Te-ntreb:
Încotro știi că bate
Vântul smintelilor noastre?
De ce, înspre ce
Și cât de departe?
Și până când, Doamne?
Până când?!!!

Te rog să nu-mi spui
Că e prea curând...!!!

Oana Denis Rotariu
18.08.2017

Foto: Iulia Na Ojog

Nu ne-a investit nimeni salvatorii lumii

Muzeul Vatican, iulie 2017

N-am primit nici la naștere și nici pe parcurs acest statut...

Să facem ce e corect și bine pentru noi... dar ținând cont să nu rănim pe nimeni.

Puterea exemplului e de ajuns și, cu siguranță, de netăgăduit...

Nu trebuie să atragem pe nimeni cu forța în binele pe care considerăm noi că vrem să i-l facem...

Habar n-avem dacă așa zisul bine nu-i va fura omului respectiv urcușul pe Golgota pe care o are de urcat...

E destul dacă facem în așa fel încât să fim noi fericiți și bine, căutând mereu cu ochii inimii către voința divină...

Dacă celor din jur le va plăcea, vor găsi ei singuri de cuviință să vină înspre fericirea din noi...

Să fim buni și să facem bine...!!! Restul vine... de la Sine...

Oana Denis Rotariu
12.08.2018

Fericire constantă

Când fericirea

E constantă

Bucuria n-are nevoie
De motiv...

Când nu exisă

Cauzalitate pentru

Fericire și bucurie

Sufletul

E mereu hrănit.

Omul nu mai orbecăie

Prin lume, fără cale

Nici galop și nici agale,

Pentru că undeva

În drumul sau teluric

S-a întâlnit,

Adânc în sine,

Cu motivul bucuriei sale...

Și de-atunci

E doar mulțumire pe cale...

Suflet ușor ... și-osanale...

Oana Denis Rotariu

12.08.2017

Foto: Maria și Irina Crainiciuc

Câteva chestiuni de bun simț

Tapiserie Muzeul Vatican

1. A nu se confunda pozitivismul cu înțelepciunea ori înțelegerea...

2. A nu se proiecta asupra nimănui neîmplinirile și frustările proprii...

3. A nu omorî sufletul nimănui cu vanitatea și nebunia egotică proprie...

4. A nu mai fi justificate neputințele punându-le în lumina bunelor intenții...

5. A-l lăsa și pe cel de alături să fie... călătoria lui e presărată cu experiențele de care are nevoie...

Fiecare are un rost pe lume...

De aceea e de bun simț ca nimeni să nu se joace cu sufletul nimănui dintre cei care au apărut pe cale...


Oana Denis Rotariu
06.08.2017

Exercițiu de Lumină

Tragi colțurile inimii în sus

Cât să zâmbească

A bucurie și fericire...

Dezvelești cerul

De deasupra capului, de nori,

Și-l umplii cu lumină...

Retragi mintea,

O dai la o parte

Și-i faci loc luminii

Să curgă prin vârful capului

Prin tine...

Te lași inundat de ea...

Te lași umplut cu Lumină

Până în vârful picioarelor...

Apoi o lași să curgă în jos, din tine...

Nu te golești de lumină

Fiindcă în fiecare

Fracțiune de secundă

Altă lumină primenită

Pătrunde de Sus în jos,

În tine...

Împreunezi mâinile

În fața Soarelui ce șade

În zâmbetul din inima ta

Și te bucuri...

Tăcerea ridică la cerul

De peste tot rugăciuni

De lumină... ca fluturi...

Păstrezi starea de Lumină

În tine și-n ochi...

Rămâi smerit, mulțumești

Și te bucuri...

Oana Denis Rotariu

06.08.2017

Corfu Town

Ce contează? Jean boxează, Maricica pedalează...

Ce importanță are ce crede lumea sau ce crezi tu despre tine?

Sistemul corect de coordonate la care să te raportezi este doar și numai Dumnezeu.

Restul e poveste, e iluzie și nu contează deloc...

Viața asta omenească e doar un joc...

Nu ține cont nici de păreri, nici de noroc...

Șezi molcom! Stai pe loc! Oricum ai fi ești la mijloc...

Oana Denis Rotariu
04.08.2017

Conspir

Respir și inspir

Din oxigenul iubirii.

Inima...,

Inima... se deschide

Din ce în ce

Mai tare, mai încolo...

Mai mult.

Zidurile amintirilor

Se prăvălesc pe rând...

Respiiiiiir...inspiiiiir...

Domino de păreri

Pică departe de mine.

Nu le pornesc,

Nu le opresc căderea.

Doar le privesc căzând...

Undeva departe

A abdicat

Și ultima redută,

Uimită, stigheră,

Pierdută și slută...

Respir direct

Din plămânii Universului...

Expir lumea...

Sau o inspir...

Transpir Conștiință...

Conspir...

Oana Denis Rotariu

05.08.2017

Foto: Iulia Na Ojog

Mama trăiește mai multe vieți...

Mama trăiește mai multe vieți în același timp, nu doar pentru sine, ci și viețile copiilor ei.
Ea suferă și se bucură, plânge și râde, se înalță și coboară odată cu ei.
Mama e viața, e lumea, e școala, e fericirea și e mila noastră.

Dar dintre toate divinitățile numite mamă, a mea e cea mai cea. Fiindcă e cea mai frumoasă, cea mai puternică și cea mai bună și pentru că în lumea asta mare nu există nimeni ca ea. Fiindcă înainte de toate, e mama mea!

Cuvântul atinge,
Chemare prelinge,
Răbdarea învinge...
Iubirea învață
Și vindecă viață
În pre și postfață
Existența-ți măreață...
Iubirea atinge,
În părul tău ninge
Cu flori și cu fluturi...

Să nu te... scuturi!!!

"La mulți ani, mamă iubită și culmea de dragă!" 70 e doar un număr...

Să-ți dea Dumnezeu o viață sănătoasă, lungă și tihnită, lipsită de griji și de durere!
Mulțumesc din inimă pentru tot ce sunt și pentru tot ce simt!
Te iubesc infinit, nu te mint! Astăzi dă-mi voie să te alint...

Cu recunoștință enormă, al tău copil cuminte și iubit, care sunt... Un om puternic și plăpând...

04.08.2017

 

Poezie scurtă

De la un timp
Numele tău indian
E ”Numele neîmplinirilor mele”...
Ce nume frumos!
Rămâi printre ele...

Oana Denis Rotariu
03.08.2017

Foto: Iulia Na Ojog

Numele împlinirilor mele

Mă împlinești, știai?
Când te simt lângă mine, lumii mele i se adaugă o nouă dimensiune, capătă potențialitate.
Cerul... cerul nu mai e limita.
E blocul de start al tuturor viselor mele.
Ești în visele mele...
În visul vieții mele ești o certitudine.
O axiomă, o lemă de netăgăduit... de neîngăduit...
Ori de câte ori vii lângă mine, muzica vibrato a lumilor mele e cu un ton mai înaltă.
Lumea mea însăși e cu un pas mai sus, mult mai sus ... în lumină.
Ești lumină.
Ești strălucire, încântare, iubire, extaz ...
Lângă tine pot să vibrez, fără rușine, în toate frecvențele curcubeului.
Eu însămi devin curcubeu.
Tu însăți devii Soare. Strălucești  la capătul ploii de iubire a inimii mele cu picături scânteinde.
Picurii sărută pleoapele nepăsărilor mele din toate timpurile vieților trecute, prezente, viitoare... Mă transformă în nimic, în nimeni și în tot.

Doar când simt pașii tăi plimbându-se nonșalant prin nimicul din mine mă simt împlinită...
Ești un nume nou pentru toate împlinirile mele.
Toate... până la un punct.

Punct...

Oana Denis Rotariu
23.07.2016

Vorbe...

Drumurile
Se intersectează,
Apoi se despart.

Se întâlnesc
Cu alte drumuri
Și iar se despart.
Merg paralel
Una fața de alta
Și se zăresc
Peste parapeți...
Ori nu se zăresc
Deloc.

Unele merg
În tandem,
Altele nu ajung
Să se întâlnească
Niciodată unele
Pe altele.
Drumurile
Se pot întâlni sau nu...

Doar râurile
Se găsesc toate,
Unele pe altele
În abandonul lor
În apele Oceanului...

Oceanul seamănă
Cu Conștiința Universală
Din care facem parte...
Drumurile...seamănă
Cu noi și cu gândurile noastre 
Despre noi...

La o adică

Totul și toate seamănă...
Între ele...
”Precum în Cer
Așa și pe Pământ”...
Toate seamănă,
Dar nu toate răsar...

Câteodată în noi
Rămâne întuneric...
Evident,

Vorbim generic...

Oana Denis Rotariu
02.08.2017