Iubire
Neviciata de catrene
De rime, ritmuri
Sau refrene
De vorbe goale
Sau noroi
Iubire
Ne-trăită-n doi...
Albă, sălbatică
Șuvoi...
Iubire...
Când mai vii la noi?
Blog apărut din nevoia lacrimilor de a-și găsi un rost, a bucuriilor de a căpăta un sens, a dorurilor de a nimeri o cale și a emoțiilor bune sau rele de a se transforma în ceva ce pare să nu rănească pe nimeni.
joi, 12 decembrie 2019
marți, 15 octombrie 2019
Seară de toamnă...
O
să-mi spui că ți-a fost dor.
Tramvaiul trece prin fața dezamăgirilor bunicuței de la etajul trei care se uită cum golește vântul trandafirii din fața casei de vis-a-vis.
Doi tineri care merg îmbrățișați îi deranjează un fir de păr alb de pe tâmpla stângă.
Cu gesturi stângace îl așează atent după ureche.
Ce repede trece tinerețea prin trup!
Ce minunat trece amintirea ei prin suflet!
N-o să-ți spun că mi-a fost dor.
Dorul e o chestiune prea intimă a ființei mele ca să-l pot împărtăși verbal cu cineva... cu altcineva...
El rămâne la nivel chimic, adânc și pur... nealterat.
O secundă un crâmpei dintr-un cântec vechi fredonează iubire în timpanul inimii...
Mă întreb...
Nu, nu mă mai întreb nimic.
La ce folosesc întrebările care duc la răspunsuri fără sfârșit?
Un cerșetor împarte zâmbete la colțul străzii.
Nu costă nimic, dar valorează averi.
Averi pe care cei mai mulți dintre noi nu le au și nici nu știu cum să le primească.
Tramvaiul aduce o notă de romantism orașului.
Orașul aduce o urmă de nostalgie în amintirile bunicuței de la etajul trei care nu-și mai dă voie să simtă nicio undă de bucurie.
S-a înserat pe străzi și s-a făcut toamnă.
O să-mi spui că ți-a fost dor.
Nu mărturisesc nimănui... și mie...
Tramvaiul trece prin fața dezamăgirilor bunicuței de la etajul trei care se uită cum golește vântul trandafirii din fața casei de vis-a-vis.
Doi tineri care merg îmbrățișați îi deranjează un fir de păr alb de pe tâmpla stângă.
Cu gesturi stângace îl așează atent după ureche.
Ce repede trece tinerețea prin trup!
Ce minunat trece amintirea ei prin suflet!
N-o să-ți spun că mi-a fost dor.
Dorul e o chestiune prea intimă a ființei mele ca să-l pot împărtăși verbal cu cineva... cu altcineva...
El rămâne la nivel chimic, adânc și pur... nealterat.
O secundă un crâmpei dintr-un cântec vechi fredonează iubire în timpanul inimii...
Mă întreb...
Nu, nu mă mai întreb nimic.
La ce folosesc întrebările care duc la răspunsuri fără sfârșit?
Un cerșetor împarte zâmbete la colțul străzii.
Nu costă nimic, dar valorează averi.
Averi pe care cei mai mulți dintre noi nu le au și nici nu știu cum să le primească.
Tramvaiul aduce o notă de romantism orașului.
Orașul aduce o urmă de nostalgie în amintirile bunicuței de la etajul trei care nu-și mai dă voie să simtă nicio undă de bucurie.
S-a înserat pe străzi și s-a făcut toamnă.
O să-mi spui că ți-a fost dor.
Nu mărturisesc nimănui... și mie...
15.10.2019
duminică, 15 septembrie 2019
sâmbătă, 31 august 2019
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Toamnă iară
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Toamnă iară: A venit toamna. Iar a venit. Doar că în sufletul meu s-au amestecat sentimentele. Poeții se miră de versurile din piepturile altora. ...
sâmbătă, 24 august 2019
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Sfântul Nectarie - sfântul sufletului meu
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Sfântul Nectarie - sfântul sufletului meu: De obicei marțea mă gândesc mai mult la Sfântul Nectarie. E ziua din săptămână în care aleg să fiu mai mult în preajma lui. El e sfântul ...
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Sfântul Nectarie - sfântul sufletului meu
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Sfântul Nectarie - sfântul sufletului meu: De obicei marțea mă gândesc mai mult la Sfântul Nectarie. E ziua din săptămână în care aleg să fiu mai mult în preajma lui. El e sfântul ...
vineri, 23 august 2019
Amintire...
Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune.
În semiobscuritatea
Dimineților
Păreai un fel de Hercule
Uitat de timpuri aici
Pentru a ridica
La Cer caznele inimii mele.
Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune...
Ca o rugăciune.
În semiobscuritatea
Dimineților
Păreai un fel de Hercule
Uitat de timpuri aici
Pentru a ridica
La Cer caznele inimii mele.
Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune...
miercuri, 29 mai 2019
Prezent în propria absență...
Foto: Diana Damaschin |
Mă împiedic de amintirea ta la fiecare colț de stradă care duce la înspre o altă nefirească intersecție de gânduri.
Verde. Pur și simplu verde.
Opresc
motorul. Soarele dogorește. Anotimpul coace căpșuni și cireșe prin livezile
lumii.
Îți prind câteva la urechile sufletului.
Sub tălpi Pământul e pe rând molatec, tare, aspru, protector, greu... Susține.
Îți prind câteva la urechile sufletului.
Sub tălpi Pământul e pe rând molatec, tare, aspru, protector, greu... Susține.
Piesa
din colet nu se potrivește cu ce e nevoie la mașină. Trebuie alta. Sună
telefonul.
Tonul de apel însă se potrivește întotdeauna cu timpanul liniștilor sau neliniștilor din capul de pe umeri.
Tonul de apel însă se potrivește întotdeauna cu timpanul liniștilor sau neliniștilor din capul de pe umeri.
"I'm
the one "for a good time call"
Phone's blowin' up, ...
One, two, three, one, two, three..." Răspund.
Phone's blowin' up, ...
One, two, three, one, two, three..." Răspund.
Din
fericire florile comandate se potrivesc gusturilor doamnei de la capătul
firului. Ochii criticii i se întorc înspre bunăvoință. Conversația continuă un
minut. Închei. Mulțumesc pentru toate!
"Telefonul
iarăși sună, îl aud sau mi se pare..."
Nu
mi se pare. O mașină avariată de altă mașină. Între timp alt apel bipăie surd
în nesurzenia timpanului stâng. La Inmedio se deschide abia la ora 10 a.m. Acum
e 9:30 a.m.
Too
much time to wait.
"Too much love will kill you."
"Too much of everything"...
"Too much love will kill you."
"Too much of everything"...
Pulsul
crește la capătul altui apel dintr-o benzinărie. Nervii stau întinși pe arcuri
de nemulțumire, mereu contra cronometru în maratonul cotidian...
S-au
copt căpșunile. Una și-a lăsat gustul copt pe buze cu aromă de tutun.
Zgomot de picamer împletit cu sunete de sirene de salvări.
Zgomot de picamer împletit cu sunete de sirene de salvări.
Șeful
ma sună să mă întrebe de ce Dumnezeu îi tot pufnește sângele pe nas - în ritmul
în care trepidează totul frecvența de o dată la două săptămâni îmi pare de bun
simț.
Prin
fața ochilor fug hârtii de tot soiul, în timp ce telefoanele se succed înnădit.
În cap un gând se încăpățânează să repete la nesfârșit: "Nu aceasta e realitatea.
Nu asta e viața."
Am
mai lipsit o zi din viața mea. Aseară îmi cumpărasem ochelari de soare marca
Prada... ca să-mi privesc existența cu alți ochi...
La
ce bun? Cum la ce bun?
În
definitiv și la urma urmei... "Diavolul se îmbracă de la Prada"...
sâmbătă, 11 mai 2019
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Dansul pomilor
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Dansul pomilor: Vară. Duminică iar. Vreme de tihnă, de liniște, de introspecție, de rugăciune, de meditație. Afară bate tare vântul. Se aude cum foșne...
duminică, 27 ianuarie 2019
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Frumosul și dependența de frumos
Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Frumosul și dependența de frumos: Cine ar putea descrie frumosul și ce se ascunde în spatele etichetei pe care șade inscripționat acest cuvânt? Oare există ceva mai ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)