Blog apărut din nevoia lacrimilor de a-și găsi un rost, a bucuriilor de a căpăta un sens, a dorurilor de a nimeri o cale și a emoțiilor bune sau rele de a se transforma în ceva ce pare să nu rănească pe nimeni.
vineri, 23 august 2019
Amintire...
Stăteam în fața ta Ca o rugăciune. În semiobscuritatea Dimineților Păreai un fel de Hercule Uitat de timpuri aici Pentru a ridica La Cer caznele inimii mele. Stăteam în fața ta Ca o rugăciune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu