Primăvară șuvoi...

Maestrei Indra, cu drag și recunoștință...

Putem gândi despre primăvară... 

Un anotimp de care Pământul se bucură iar Universul îi îngăduie fericirea zâmbind... 

Universul n-are anotimpuri...

El doar îi îngăduie Pământului să se reinventeze iar nouă ne dă voie să împărțim cu El bucuria Lui ...

Putem gândi și putem spune multe despre primăvară...

Putem înșira cuvinte unul lângă altul într-un tot frumos...

Dar ar trebui să avem vigilența de a nu pica în capcana de a admira cuvintele și de a uita să admirăm motivul apariției lor...

Putem gândi primăvara...

Mai mult decât atât, putem simți primăvara...

Și putem face asta tot timpul primăverii, tot timpul anului, tot timpul vieții...

Tot timpul...

Putem ține minte toate primăverile în inima noastră și putem lua oricând și oriunde starea de primăvară cu noi...

Dezbracați de toate închipuirile, cu porțile inimii larg deschise ca să simțim cum primăvara trece prin noi...

Cum respiră prin noi cântând la harpa acordată a coardelor sufletului...

Cum freamătă și dezgheață emoții înghețate, cum le topește într-un zâmbet de bucurie sinceră, albă, imaculată...

Cum toate celulele prind a ciripi vestind tumultul vieții ce tremură și curge prin noi...

E primăvară...

Se pot gândi și se pot povesti multe despre primăvară...

Și totuși astăzi să alegem să fim primăvară...

Primavara să topească toate zăgazurile gândurilor și să vibreze curgând ... prin noi...

Primăvară șuvoi...

Oana, din iubire...

Durere fără răspuns

Ți-ai plâns vreodată iubirea netrăită... ori netrăită până la capăt... ?
Până la capătul trăirilor celui pe care îl iubești?
Ai plâns vreodată lipsa unui ”Te iubesc!” atât de dorit, de așteptat?
Ai plâns vreodată iubirea care trecea prin tine și se izbea de zidul unui ”Te iubesc!” lipsa de partea cealaltă a baricadei iubirii celui din fața ta?
Ai simțit vreodată cum iubești până în cea mai rafinată fibră a simțirii tale iubirea nerostită din ființa altuia?
Ai trăit iubirea netrăită prin fiecare lacrimă de iubire a ta?
Era sărată sau amară?
Cum era?

Oana-Denis Rotariu

Aproape toamnă...

Vara e din ce în ce mai departe... Afară vânt... În suflet vară, afară toamnă. Nu chiar. Aproape... toamnă. Dimineața la cafea. Afară e aproape liniște. Ceasul ticăie în urechea stângă. Din când în când, în urechea dreaptă își face loc un cânt de papagal. Între cele două urechi... liniște... Un cocoș trâmbiță cu putere dimineața. Dorește să alunge și ultima fărâmă de noapte. Liniște iar. Apoi un guguștiuc... Zice mereu că-i turc. Așa o fi. Cine-l poate contrazice? E dimineață. În liniște se statornicește existența. Conștiința tronează peste tot, în și dincolo de ea... de liniște... E șapte. Clopotele catedralei îndeamnă la trezie... Liniște iar... Prin liniște-și face loc, din nou, vântul... Amintește despre toamnă... Ne introduce încet în ea... Anotimpurile par că se prefac mereu dar de fiecare dată sunt la fel de tinere. Se așază mereu la fel de tinere în fața noastră, plimbate de un carusel de vise. Noi rămânem pe loc și le privim perindându-se prin fața ochilor noștri... E aproape vară, ori aproape toamnă... Oare cine alege astăzi pentru noi... anotimpurile...? Să-ți fie cum ești! Și ție... Oana Denis Rotariu

Durere fără răspuns

Ți-ai plâns vreodată iubirea, Netrăită până la capătul trăirilor…? Ai tânguit bătăile inimii care treceau De zidul răspunsurilor absente Pus în fața privirilor prezente… Ce puteau fi tandre, albastre, verzi Triste sau căprui? Ai simțit fără să vezi, fără să crezi, Fără să-i spui Și fără să îți spună, Ceva într-o ființă Care nu-i nebună… Dar care nu ești tu și care nu-i „a ta”? Ai mângâiat vreodată iubirea ei prin fiecare lacrimă a sa…? Era sărată sau amară? Cum era? Oana Denis Rotariu

Vântul de pe perete

Stau pe spate și privesc tavanul. E alb. De afară pătrunde o lumină insinuantă, albă, iluzorie...

Nu de multă vreme e noapte. Să fie vreo jumătate de oră de când intunericul a pus stăpânire pe dormitor.

Privesc tavanul din spatele lustrei fără culoare. Nu, nu e momentul acela când te aștept să vii...

Roșesc la gândul lipsit de eleganță... Ce bine însă că bujorii sunt fără culoare în absența luminii!

Dincolo de ferestre vântul suflă cu putere...

Adierea de afară e mai intensă parcă decât cea de odinioară... Dansul brațelor copacilor de pe perete dormitorului a rămas însă neschimbat...

Apare în toate nopțile în care te aștept să vii...

L-am studiat de sute de ori, ori poate de mii de ori... sau de zeci de mii de ori.

De mii și mii de ori, din toate unghiurile, în toate ipostazele și la toate intensitățile trăirilor lui  și-ale mele, cu fiecare dans care a împodobit, a înfrigurat, a înviforat sau a înfiorat frunzele umbrelor copacilor de pe pereții dormitoarelor acestei vieți...

Multe dormitoare, același vânt, care amintește de câte cineva purtat înspre visele numite "ale mele".

Moșul Ene... Somn în gene... Vis...

Apari... Ești călătorul statornic care nu evadează niciodată din capcana acestor vise care răsar din Lumea de Nicăieri...

Ești neschimbat... Aceeași pereche de ochi, tandri și calzi - nici verzi, nici căprui, nici albaștri, nici negri, nicicum... Nicicum nu mi-i pot scoate din inimă, nici din minte... nici din vis...

Sprijinită de privirea lor se poate clădi o lume de povești nespuse, nescrise... toate de iubire, unele de dor...

Câteodată stau și mă-ntreb ce faci tu ziulica toată aici, la mine-n dormitor?

În spatele cărei fantasme sau iluzii alegi să te-ascunzi până apari și ești...?

Pe unde șezi sau unde locuiești?

Cărei urechi de vis îi povestești povești?

În ochii tăi trăiește veșnicia, bucuria...

Îndraznesc timid să mi te apropii... Un miros fin de mosc, piper și tutun îmi inundă nările...

Tutun fin și cafea aburindă...

Soneria telefonului trezește simțurile amorțite la ceea ce numim realitate.

Refuz să deschid ochii. Offf, ce fatalitate! Lumina dintre gene te alungă în noapte...

Clipesc ușor, să apuci să te strecori în adâncul din mine... Cătinel, pășește încet străine...!

Nu, nu ne luăm rămas bun, nici adio, nici pe curând...

Rămâne să ne-ntâlnim într-un alt vis, la proxima unduire de pe perete a eternului vânt...

Până atunci te păstrez aici, în această inimă... și-n gând...

Prin aerul tău, firesc... respirând...

Copie realizată de Carla Doboșeriu

Oana Denis Rotariu

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Despre a zâmbi...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Despre a zâmbi...: Vreau să-ți povestesc ceva... Ce știu eu? Poate într-o zi îți va folosi și ție... sau poate că nu... Să nu crezi despre mine că mi s-a...

Despre a zâmbi...

Vreau să-ți povestesc ceva... Ce știu eu? Poate într-o zi îți va folosi și ție... sau poate că nu...

Să nu crezi despre mine că mi s-a șters zâmbetul de pe suflet și fericirea din ochi!

Erau acolo încă de când m-am trezit în anotimpul care se numește viață și acolo a rămas în permanență... Ba acum pare mai frumos decât era înainte...

Da, știu... uneori a fost un zâmbet cam chinuit, dar nu s-a șters. Era doar ceva mai schimonosit...
Mi s-au șters, pentru un timp, doar luminițele din ochi. Dar numai pentru o vreme...

Era pe timpul când am căzut atât de adânc că nu știam dacă am să mai pot să mă mai ridic vreodată...

Știi tu? Atunci când te prăbușești atât de jos, cerul e de mii de ori mai sus ca de obicei, iar nici una din mâinile pe care le vezi întinse nu ajung până la tine.

Ești singur într-un hău adânc din care vrei să poți crede că vei ieși...

Dar te simți prea neputincios ca să poți avea îndrăzneala să crezi că vei și reuși...

Toate vocile de încurajare pe care le auzi sunt departe și nu le înțelegi mesajul, iar Cerul e de mii de ori mai departe...

Însă acolo mai ai un alt cer, care ți se așterne sub picioare și te susține să nu cazi.
E cerul tău de vise pierdute, de lacrimi înghețate, de suferințe și deznădejdi care se întinde ca o oglindă sub picioarele tale și te sprijină.

Acolo îl găsești pe Dumnezeu.

Oglindește-te în El!

Te va arăta cu mult mai înalt decât ești și vei vedea și cât de puternice sunt aripile pe care El ți le-a dat ca să zbori în sus... către tine.

Dacă vreodată ai să cazi atât de adânc, nu închide ochii!

Ca să poți vedea cât e de frumos Cerul care te susține.

Să-ți fie cum eşti! 

Să-ți fie bine!

Oana Denis Rotariu

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Fă-te luminos și puternic!

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Fă-te luminos și puternic!: Cu toții suntem supuşi greşelilor... Pentru a ne învăța lecțiile pentru care am venit pe Pământ, uneori le resimțim apăsător, copleşitor...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Ține minte trei cuvinte: "Adio!"

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Ține minte trei cuvinte: "Adio!": Nu există nicio relație sinceră care să nu fi trecut prin probleme, prin cumpene, prin situații mai tensionate. Te rog să nu mă contrazici!...

...bibelou de porțelan

Iubire
Neviciata de catrene
De rime, ritmuri
Sau refrene
De vorbe goale
Sau noroi
Iubire
Ne-trăită-n doi...
Albă, sălbatică
Șuvoi...
Iubire...

Când mai vii la noi?

Seară de toamnă...

O să-mi spui că ți-a fost dor.
Tramvaiul trece prin fața dezamăgirilor bunicuței de la etajul trei care se uită cum golește vântul trandafirii din fața casei de vis-a-vis.
Doi tineri care merg îmbrățișați îi deranjează un fir de păr alb de pe tâmpla stângă.
Cu gesturi stângace îl așează atent după ureche.
Ce repede trece tinerețea prin trup!
Ce minunat trece amintirea ei prin suflet!
N-o să-ți spun că mi-a fost dor.
Dorul e o chestiune prea intimă a ființei mele ca să-l pot împărtăși verbal cu cineva... cu altcineva...
El rămâne la nivel chimic, adânc și pur... nealterat.
O secundă un crâmpei dintr-un cântec vechi fredonează iubire în timpanul inimii...
Mă întreb...
Nu, nu mă mai întreb nimic.
La ce folosesc întrebările care duc la răspunsuri fără sfârșit?
Un cerșetor împarte zâmbete la colțul străzii.
Nu costă nimic, dar valorează averi.
Averi pe care cei mai mulți dintre noi nu le au și nici nu știu cum să le primească.
Tramvaiul aduce o notă de romantism orașului.
Orașul aduce o urmă de nostalgie în amintirile bunicuței de la etajul trei care nu-și mai dă voie să simtă nicio undă de bucurie.
S-a înserat pe străzi și s-a făcut toamnă.
O să-mi spui că ți-a fost dor.
Nu mărturisesc nimănui... și mie...

Oana Denis Rotariu
15.10.2019

Timpul fuge prin noi...

urmati link - nu veți regreta

https://youtu.be/W0rLOZv0SNY

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Toamnă iară

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Toamnă iară: A venit toamna. Iar a venit. Doar că în sufletul meu s-au amestecat sentimentele. Poeții se miră de versurile din piepturile altora. ...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Sfântul Nectarie - sfântul sufletului meu

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Sfântul Nectarie - sfântul sufletului meu: De obicei marțea mă gândesc mai mult la Sfântul Nectarie. E ziua din săptămână în care aleg să fiu mai mult în preajma lui. El e sfântul ...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Sfântul Nectarie - sfântul sufletului meu

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Sfântul Nectarie - sfântul sufletului meu: De obicei marțea mă gândesc mai mult la Sfântul Nectarie. E ziua din săptămână în care aleg să fiu mai mult în preajma lui. El e sfântul ...

Amintire...

Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune.
În semiobscuritatea
Dimineților
Păreai un fel de Hercule
Uitat de timpuri aici
Pentru a ridica
La Cer caznele inimii mele.
Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune...

Treceai pe lângă ea
Ca un zeu...

Oana Denis Rotariu
23.08.2019

Foto: Diana Damaschin

Prezent în propria absență...

Foto: Diana Damaschin

Mă împiedic de amintirea ta la fiecare colț de stradă care duce la înspre o altă nefirească intersecție de gânduri.
Verde. Pur și simplu verde.

Opresc motorul. Soarele dogorește. Anotimpul coace căpșuni și cireșe prin livezile lumii.
Îți prind câteva la urechile sufletului.
Sub tălpi Pământul e pe rând molatec, tare, aspru, protector, greu... Susține.

Piesa din colet nu se potrivește cu ce e nevoie la mașină. Trebuie alta. Sună telefonul.
Tonul de apel însă se potrivește întotdeauna cu timpanul liniștilor sau neliniștilor din capul de pe umeri.

"I'm the one "for a good time call"
Phone's blowin' up, ...
One, two, three, one, two, three..." Răspund.

Din fericire florile comandate se potrivesc gusturilor doamnei de la capătul firului. Ochii criticii i se întorc înspre bunăvoință. Conversația continuă un minut. Închei. Mulțumesc pentru toate!

"Telefonul iarăși sună, îl aud sau mi se pare..."

Nu mi se pare. O mașină avariată de altă mașină. Între timp alt apel bipăie surd în nesurzenia timpanului stâng. La Inmedio se deschide abia la ora 10 a.m. Acum e 9:30 a.m.

Too much time to wait.
"Too much love will kill you."
"Too much of everything"...

Pulsul crește la capătul altui apel dintr-o benzinărie. Nervii stau întinși pe arcuri de nemulțumire, mereu contra cronometru în maratonul cotidian...

S-au copt căpșunile. Una și-a lăsat gustul copt pe buze cu aromă de tutun.
Zgomot de picamer împletit cu sunete de sirene de salvări.

Șeful ma sună să mă întrebe de ce Dumnezeu îi tot pufnește sângele pe nas - în ritmul în care trepidează totul frecvența de o dată la două săptămâni îmi pare de bun simț.

Prin fața ochilor fug hârtii de tot soiul, în timp ce telefoanele se succed înnădit.

În cap un gând se încăpățânează să repete la nesfârșit: "Nu aceasta e realitatea. Nu asta e viața."

Am mai lipsit o zi din viața mea. Aseară îmi cumpărasem ochelari de soare marca Prada... ca să-mi privesc existența cu alți ochi... 

La ce bun? Cum la ce bun?

În definitiv și la urma urmei... "Diavolul se îmbracă de la Prada"...

Oana Denis Rotariu
29.05.2019

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Dansul pomilor

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Dansul pomilor: Vară. Duminică iar. Vreme de tihnă, de liniște, de introspecție, de rugăciune, de meditație. Afară bate tare vântul. Se aude cum foșne...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Frumosul și dependența de frumos

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Frumosul și dependența de frumos: Cine ar putea descrie frumosul și ce se ascunde în spatele etichetei pe care șade inscripționat acest cuvânt?  Oare există ceva mai ...

Ani buni pe frici...

Și s-a mai pus un an
Pe nevralgia fricilor din vene,
Și a mai înflorit un ceas
La umbra vechiului cais...
Credeam că locuiești departe,
Că luminezi Pământul
De Sus, din Paradis...
De-acolo unde totul e o floare
Și unde ard de fericire rugi,
Dar ești aici, aici, mereu aproape,
Nu pleci, nu stai
Și-n niciun caz nu fugi...
Aștepți cuminte să Te simt mai bine
Și-așterni ani buni, curați, albi și tăcuți,
Adânc, tihnit... și tot mereu în Tine...
Aici și ne-nfricat...
Pe fricile din mine...

Oana Denis Rotariu...

Foto: Diana Damaschin, Solfegiu abscons

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Lasă toate dorurile deoparte

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Lasă toate dorurile deoparte:  E duminică. Foto: George Ziakas Lasă liniștea să-ți spargă tâmplele gândurilor. Lasă trecutul la locul lui. Lasă toat...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Simplu ca ”bună ziua!”

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Simplu ca ”bună ziua!”: Fiecare scrie ce vrea. Asta pot să accept. Am citit pe undeva, pe un blog, cum un anume domn a ales să scrie despre sex o carte într...

Frânturi de suflet

Once upon a time...

A good friend, Iuliana Ojog, is participating in an European art contest with this painting
Please help her by voting for it, if you like it.
To vote, please open the link below, then click on "Vote for this photo".

https://www.europeanartawards.com/contest-2018-vote/?contest=photo-detail&photo_id=4346

Thank you! ♡♡♡

O prietenă dragă, Iuliana Ojog, participă la un concurs european de artă.
V-aș fi recunoscătoare dacă ați ajuta-o cu un vot accesând linkul:

https://www.europeanartawards.com/contest-2018-vote/?contest=photo-detail&photo_id=4346 

 și votând fotografia de mai jos.

Mulțumesc! ♡♡♡

Foto: Once upon a time, Iuliana Ojog

Scai...

"Dar-ar naiba-n tine, dragoste!"
Muzică retro ce încântă
Timpanele genelor ADN-ului.
O sprânceană ridicată
Decornează malițiozitatea versului.
Povești desuete răsar
Pe retina amintirilor.
Carnale bătăi de inimi
La ușa pudorilor
Îmbujorează petrecerea
Anotimpurilor iubirii...
Securea privirii taie curmeziș
Suveniruri de fericire
În doze mici...
"Mult îmi e necaz și mi-e rușine,
Ce te ții mereu numai de mine?"

Oana Denis Rotariu
18.05.2018

Foto: Irina Crainiciuc

Primăvară la tine...

 Mergeam desculță,

Agale, prin inima ta.
Călcam încet...

Fără să fac zgomot.
Calul imaginației mele

Nu tropăia,

Mergea la pas,

Alături de mine.
Inima ta ... pustie,

Clocotind,

Fierbând nelinişti.
Mersul meu...

Lin, tihnit, calm...

Potolindu-i

Bătăile speriate,
Şedeam

Împreună cu inima ta

Și admiram cerul

Sufletului tău...

De niciunde

Mijiseră zorii...

Se făcuse dimineață

De primăvara la tine.
Şi cumva, fericită,

Am primit-o şi eu...

Oana Denis Rotariu

29.04.2018