Să-ți împarți nemărginirea cu mine

Ai fi vrut să-ți împarți nemărginirea cu mine, începând de la marginea ultimului vers dintr-o poezie de dragoste...

Şi eu aş fi vrut.

Mi-a fost însă peste putință să divid strălucirea stelelor şi a sorilor de pe cerul sufletului tău.

Erau aidoma luminii de la răsăritul dorurilor mele ... şi parcă m-ar fi durut atingerea lor.

Ori poate că mă durea despărțirea lumilor din universului iubirilor tale.

Sau poate cea din amintirile iubirilor mele.... ori nimicul desăvârşit ce a rămas din ele...

Ai fi vrut să-ți împarți nemarginirea cu mine...

Eu n-aş fi vrut să o separi...

M-aş fi mulțumit să-mi dai voie să mă lipesc de ea.

Să încerc o fac mai întreagă şi poate un pic mai rotundă...