joi, 31 august 2017

Ani buni pe frici...

Și s-a mai pus un an
Pe nevralgia fricilor din vene,
Și a mai înflorit un ceas
La umbra vechiului cais...
Credeam că locuiești departe,
Că luminezi Pământul
De Sus, din Paradis...
De-acolo unde totul e o floare
Și unde ard de fericire rugi,
Dar ești aici, aici, mereu aproape,
Nu pleci, nu stai
Și-n niciun caz nu fugi...
Aștepți cuminte să Te simt mai bine
Și-așterni ani buni, curați, albi și tăcuți,
Adânc, tihnit... și tot mereu în Tine...
Aici și ne-nfricat...
Pe fricile din mine...

Oana Denis Rotariu
31.08.2017



Bună dimineața, străine!


Cafeaua te-așteptă
Aici și pe tine,
Din ceașcă încet,
Gânditor, tu să sorbi,
Să crezi că ești treaz
Și că nu mai dormi...
Ochii să-și nască
Lumea-ntre gene,
Mintea să iscodească
Gânduri aiurea, perene,
Să inventeze din nou
Iar și iar scene,
Roluri de dejucat și închipuiri...
Mai soarbe-o gură de cafea,
Poate-ai să-ți vii în simțiri!
Și ai să vezi
Că ce vezi nu e aievea
Și că ce nu vezi nu e ireal,
Că n-ai dormit, de fapt,
În altă parte,
Că totul e aici și e ușor, banal...

Bună dimineața și la tine străine!
Cafeaua n-a trezit niciodată
Pe nimeni,
E doar soluție de compromis...
Aștept cu drag să te trezești
Din vis...


Oana Denis Rotariu
31.08.2017

La revedere

Nu-ți spun adio
Dar nici pe curând,
În față un gând
Dispare fumegând,
În spate un nor
Îmi prinde-n păr catrene,
În sufletul pribeag
Cântăm refrene
Despre albastre nopți,
Albe și-adânci,
Pe când eram doi
Nătăfleți nătângi,
Și zboruri ne curgeau
Prin vene,
Când doruri apuneau
Pe gene...
Nu-ți spun adio,
Dar te las să pleci
Și unde vrei tu
De astăzi mai departe

Să petreci
Cu cine vrei, îți cade bine
Sau îți place,
În viața mea
Tu nu mai ai ce face...
Pleacă acum și fii 

Mereu pe pace...!
Râmâi în lumea ta dibace,
Mereu tenace luptător...!
De dorul tău
Eu n-am de gând să mor...
Și nici tu de al meu, firește...
Iubirea noastră nu a fost
Ce astăzi este... 

Rămâne scrisă undeva în noi
Ca o poveste...
Tot ce a fost de zis,
Aici se isprăvește...

De-aici încolo noi ne despărțim...
La revedere, asta este... !

Oana Denis Rotariu
31.08.2017

miercuri, 30 august 2017

Să taci o mie de cuvinte

Să taci o mie de cuvinte,
Să le aduni într-o tăcere,
Să le împachetezi în rugi,
Să le transformi în mângâiere.
Să taci o mie de cuvinte,
Să le transformi în sărbători
Și uite-așa la cele sfinte
S-adaugi și s-aduni comori...
Să taci o mie de cuvinte,
O mie binecuvântări...
Să taci și să nu iei aminte,
Că de tăcere te-nconjori...
Să taci o mie de cuvinte...
Și liniștea să-ți dea fiori...
Ușor, tăcând... spre necuvinte
Să-nveți încet-încet... să zbori...

Oana-Denis Rotariu
 30.08.2017

Foto: Irina Crainiciuc

luni, 28 august 2017

Ce de toamnă, doamnă!

Ce de toamnă fără timp!
Și ce de vreme fără anotimp!
Desfrunzit de tine
Stau aiurea pe-o bancă,
Încântat
De o poveste deșănțată
Și de-o doamnă...
Paiață ce venea din alte vremi,
În care nu obișnuiai de viață
Să te temi...
Ci doar iubeai un dor
Și-un zbor pe cale
Căzut de nicăieri în fața ta, agale...
Stau despuiat
De tot ce mă condamnă...
Și nud de lume și iluzii
Mă fac toamnă...


Oana Denis Rotariu
28.08.2017
Foto: Iulia Na Ojog

vineri, 25 august 2017

Nimeni


Nimeni n-atinge
Ființa din tine,
Nici cu cuvinte multe,
Nici cu cuvinte puține,
Nici gândul din zare,
Ce-ți atinge pielea uscată,
Nu-ți alină ca El
Nemurirea, pe dată...
Colosseum, iulie 2017
Nimeni n-atinge
Ce-atinge doar El...
Și ce-atinge în tine
Devine... mereu...
O lume curată...
Nu-i așa, dragul meu?

Oana Denis Rotariu
25.08.2017

joi, 24 august 2017

Nu pustii...

Nu pustii o lume
Cu neiubirea noastră...!
Las-o să fie albă
Și uneori albastră,
Ori galbenă sau roz,
Și chiar și purpuriu...
Ca să mă simt mai vie
Ca să te simți mai viu...
Ori verde și oranj,
Ca florile din glastră,
Să cânte mov în piept
O pasăre măiastră
În do major solfegii...
Nu, nu e prea tarziu,
Cât încă nu e seară
În sufletul pustiu...

Nu pârjoli Pământul
Cu rătăcirea noastră...!
Iubirea mai trăiește
Și încă mai e castă...
Chiar de nu-i între noi...
Nicicând n-a fost a noastră...

Nu pustii iubirea
Cu neiubirea noastră... !

Oana Denis Rotariu
24.08.2017
Foto: (re)Sursă, Irina Crainiciuc

miercuri, 23 august 2017

Departe de EU...

Doar azi și doar acum...

Departe de EU și de povestea pe care EU are mereu a o spune...

Cine este EU, ce face EU și ce e dispus EU să vorbească sau să gândească despre sine nu se cade să fie spus ...

Nici în cuvinte multe, nici în cuvinte puține...

 Să-i fie plăcut și să-i fie bine!



marți, 22 august 2017

Știi Tu, Doamne?

Știi Tu, Doamne?
Fără Tine lumea-i pustie.
Nici pacea nu-i pace
Nici viața nu-i vie...
Și vorba e stearpă
Și viersul e ciung,
Când nu ești acolo
Să-l vezi alergând,
Prin inimi de piatră
Găsindu-și mormânt...
Știi tu, Doamne 

Că fără de Tine,
Ceru-i foarte departe
Și e gol pe Pământ?



Oana Denis Rotariu
22.08.2017

luni, 21 august 2017

Nu-ți spun adio

Aș mai fi stat
La o parolă
Cu inima ta...
Dar cuvintele,
Nerostite veneau
De undeva
De mult prea departe,
Și se risipeau
Până la mine
În culori
Rămase la marginea
Zenitului...
Ardori de tâmpenii
Egotice
Alergau prin
Fața ochilor
Smintelilor noastre
Ca-ntr-un serial prost,
Cu audiență maximă.
Închipuirile minților
Bolnave
Rânjeau sub fragilitatea
Sentimentelor
Oprite din evoluție
La stadiul de embrion,
Sau de intenție bună,
Dar complet inadecvată
Și semnificativ nereușită.
Peisajul înspăimântător
Se cheamă ispită...

Ai mai fi stat
La o parolă
Cu presupusa mea
Senzualitate,
Care părea că poate
Ridica necontrolate
Nivele de conștiință lipsă
Și testosteron neconsumat
În timp util.
Jenant și penibil...
De aceea amintesc
Că e bine de știut că
Distracția de la mansardă
Trebuie să coboare
Și la subsol,
Măcar din când în când,
Sau, mă rog, măcar câteodată...

Altfel ambientul
Îți va părea superfluu
Ostil și total inefabil
Și viața ratată,
Într-un mod inoportun
Și complet regretabil.

Nu-ți spun adio... !
E complet inutil...
Iubirea-ntre noi
E-un sentiment reprobabil,
Inoportun și trist...

Abominabil...

Oana Denis Rotariu
21.08.2017

duminică, 20 august 2017

Să iubim liber, fără ataşamente, fără menajamente şi fără posesivitate


Bună dimineața!

Cât e ora? E ora Acum.

Pentru Existență e mereu timpul acum, dar noi nu suntem acum mai niciodată.

Suntem mereu preocupați de ce avem de făcut, de ce am realizat ori nu până în momentul de față...

Singurele noastre momente în care trăim în prezent e atunci când iubim, când ne îndrăgostim.

Pentru că atunci când împărtășești iubire nu tânjești să fii în alte timpuri sau în altă parte...

Ca să trăim prezentul e suficient să ne îndrăgostim de Existență, de viață...

S-o iubim liber, fără ataşamente, fără menajamente şi fără posesivitate, pentru că ne-ar răpi fericirea de-a iubi, de-a trăi...

S-o iubim complet, total, fără jumătăți de măsură şi cu deplină încredere.

Cu bucurie şi cu credința că dacă o vom iubi mereu Ea nu va renunța la noi... niciodată...

Mulțumesc Doamne pentru toate!

Oana
astăzi, aici și acum

vineri, 18 august 2017

Absurd

Lipsă de opinie...

Fulgi de neliniști
Topesc vara
În inimile noastre...
Pe asfalt, căzutele
Trupuri gonesc
Din ochi veșnicia.
Moartea e cosmopolită,
Știai?
Ea nu ține cont
De cultură, de religie,
Sau de țară...
Nu-i pasă de nimic..
Nici măcar că e cald
Și că-i vară...
Se distrează oricum
Ar fi vremea pe-afară...


Nu dormim, dar nici treji
Nu poți spune că suntem.
Lipsa liniștii
Se transformă
Într-o știre absurdă.
Pacea pare iar
O utopie tristă,
Rece și surdă...
Și pentru a nu știu
Câta oară, Doamne,
Nedumerită Te-ntreb:
Încotro știi că bate
Vântul smintelilor noastre?
De ce, înspre ce
Și cât de departe?
Și până când, Doamne?
Până când?!!!

Te rog să nu-mi spui
Că e prea curând...!!!

Oana Denis Rotariu
18.08.2017
Foto: Iulia Na Ojog

sâmbătă, 12 august 2017

Nu ne-a investit nimeni salvatorii lumii

Muzeul Vatican, iulie 2017
N-am primit nici la naștere și nici pe parcurs acest statut...

Să facem ce e corect și bine pentru noi... dar ținând cont să nu rănim pe nimeni.

Puterea exemplului e de ajuns și, cu siguranță, de netăgăduit...

Nu trebuie să atragem pe nimeni cu forța în binele pe care considerăm noi că vrem să i-l facem...


Habar n-avem dacă așa zisul bine nu-i va fura omului respectiv urcușul pe Golgota pe care o are de urcat...


E destul dacă facem în așa fel încât să fim noi fericiți și bine, căutând mereu cu ochii inimii către voința divină...

Dacă celor din jur le va plăcea, vor găsi ei singuri de cuviință să vină înspre fericirea din noi...

Să fim buni și să facem bine...!!! Restul vine... de la Sine...

Oana Denis Rotariu
12.08.2018

Fericire constantă

Când fericirea
E constantă
Bucuria n-are nevoie
De motiv...
Când nu exisă
Cauzalitate pentru
Fericire și bucurie
Sufletul
E mereu hrănit.
Omul nu mai orbecăie
Prin lume, fără cale
Nici galop și nici agale,
Pentru că undeva
În drumul sau teluric
S-a întâlnit,
Adânc în sine,
Cu motivul bucuriei sale...
Și de-atunci
E doar mulțumire pe cale...

Suflet ușor ... și-osanale...
Oana Denis Rotariu
12.08.2017
Foto: Maria și Irina Crainiciuc

duminică, 6 august 2017

Câteva chestiuni de bun simț

Tapiserie Muzeul Vatican

1. A nu se confunda pozitivismul cu înțelepciunea ori înțelegerea...

2. A nu se proiecta asupra nimănui neîmplinirile și frustările proprii...

3. A nu omorî sufletul nimănui cu vanitatea și nebunia egotică proprie...

4. A nu mai fi justificate neputințele punându-le în lumina bunelor intenții...

5. A-l lăsa și pe cel de alături să fie... călătoria lui e presărată cu experiențele de care are nevoie...

Fiecare are un rost pe lume...

De aceea e de bun simț ca nimeni să nu se joace cu sufletul nimănui dintre cei care au apărut pe cale...


Oana Denis Rotariu
06.08.2017

Exercițiu de Lumină

Tragi colțurile inimii în sus
Cât să zâmbească
A bucurie și fericire...
Dezvelești cerul
De deasupra capului, de nori,
Și-l umplii cu lumină...
Retragi mintea,
O dai la o parte
Și-i faci loc luminii
Să curgă prin vârful capului
Prin tine...
Te lași inundat de ea...
Te lași umplut cu Lumină
Până în vârful picioarelor...
Apoi o lași să curgă în jos, din tine...
Nu te golești de lumină
Fiindcă în fiecare
Fracțiune de secundă
Altă lumină primenită
Pătrunde de Sus în jos,
În tine...
Împreunezi mâinile
În fața Soarelui ce șade
În zâmbetul din inima ta
Și te bucuri...
Tăcerea ridică la cerul
De peste tot rugăciuni
De lumină... ca fluturi...
Păstrezi starea de Lumină
În tine și-n ochi...
Rămâi smerit, mulțumești
Și te bucuri...

Oana Denis Rotariu
06.08.2017
Corfu Town

sâmbătă, 5 august 2017

Ce contează? Jean boxează, Maricica pedalează...

Ce importanță are ce crede lumea sau ce crezi tu despre tine?

Sistemul corect de coordonate la care să te raportezi este doar și numai Dumnezeu.

Restul e poveste, e iluzie și nu contează deloc...

Viața asta omenească e doar un joc...

Nu ține cont nici de păreri, nici de noroc...

Șezi molcom! Stai pe loc! Oricum ai fi ești la mijloc...

Oana Denis Rotariu
04.08.2017

Conspir

Respir și inspir
Din oxigenul iubirii.
Inima...,
Inima... se deschide
Din ce în ce
Mai tare, mai încolo...
Mai mult.
Zidurile amintirilor
Se prăvălesc pe rând...
Respiiiiiir...inspiiiiir...
Domino de păreri
Pică departe de mine.
Nu le pornesc,
Nu le opresc căderea.
Doar le privesc căzând...
Undeva departe
A abdicat
Și ultima redută,
Uimită, stigheră,
Pierdută și slută...
Respir direct
Din plămânii Universului...
Expir lumea...
Sau o inspir...

Transpir Conștiință...
Conspir...

Oana Denis Rotariu
05.08.2017
Foto: Iulia Na Ojog

vineri, 4 august 2017

Mama trăiește mai multe vieți...

Mama trăiește mai multe vieți în același timp, nu doar pentru sine, ci și viețile copiilor ei.
Ea suferă și se bucură, plânge și râde, se înalță și coboară odată cu ei.
Mama e viața, e lumea, e școala, e fericirea și e mila noastră.

Dar dintre toate divinitățile numite mamă, a mea e cea mai cea. Fiindcă e cea mai frumoasă, cea mai puternică și cea mai bună și pentru că în lumea asta mare nu există nimeni ca ea. Fiindcă înainte de toate, e mama mea!

Cuvântul atinge,
Chemare prelinge,
Răbdarea învinge...
Iubirea învață
Și vindecă viață
În pre și postfață
Existența-ți măreață...
Iubirea atinge,
În părul tău ninge
Cu flori și cu fluturi...

Să nu te... scuturi!!!

"La mulți ani, mamă iubită și culmea de dragă!" 70 e doar un număr...

Să-ți dea Dumnezeu o viață sănătoasă, lungă și tihnită, lipsită de griji și de durere!
Mulțumesc din inimă pentru tot ce sunt și pentru tot ce simt!
Te iubesc infinit, nu te mint! Astăzi dă-mi voie să te alint...

Cu recunoștință enormă, al tău copil cuminte și iubit, care sunt... Un om puternic și plăpând...


04.08.2017
 

joi, 3 august 2017

Poezie scurtă

De la un timp
Numele tău indian
E ”Numele neîmplinirilor mele”...
Ce nume frumos!
Rămâi printre ele...


Oana Denis Rotariu
03.08.2017

Foto: Iulia Na Ojog

Numele împlinirilor mele

Mă împlinești, știai?
Când te simt lângă mine, lumii mele i se adaugă o nouă dimensiune, capătă potențialitate.
Cerul... cerul nu mai e limita.
E blocul de start al tuturor viselor mele.
Ești în visele mele...
În visul vieții mele ești o certitudine.
O axiomă, o lemă de netăgăduit... de neîngăduit...
Ori de câte ori vii lângă mine, muzica vibrato a lumilor mele e cu un ton mai înaltă.
Lumea mea însăși e cu un pas mai sus, mult mai sus ... în lumină.
Ești lumină.
Ești strălucire, încântare, iubire, extaz ...
Lângă tine pot să vibrez, fără rușine, în toate frecvențele curcubeului.
Eu însămi devin curcubeu.
Tu însăți devii Soare. Strălucești  la capătul ploii de iubire a inimii mele cu picături scânteinde.
Picurii sărută pleoapele nepăsărilor mele din toate timpurile vieților trecute, prezente, viitoare... Mă transformă în nimic, în nimeni și în tot.

Doar când simt pașii tăi plimbându-se nonșalant prin nimicul din mine mă simt împlinită...
Ești un nume nou pentru toate împlinirile mele.
Toate... până la un punct.

Punct...

Oana Denis Rotariu
23.07.2016





Vorbe...

Drumurile
Se intersectează,
Apoi se despart.

Se întâlnesc
Cu alte drumuri
Și iar se despart.
Merg paralel
Una fața de alta
Și se zăresc
Peste parapeți...
Ori nu se zăresc
Deloc.

Unele merg
În tandem,
Altele nu ajung
Să se întâlnească
Niciodată unele
Pe altele.
Drumurile
Se pot întâlni sau nu...

Doar râurile
Se găsesc toate,
Unele pe altele
În abandonul lor
În apele Oceanului...

Oceanul seamănă

Cu Conștiința Universală
Din care facem parte...
Drumurile...seamănă
Cu noi și cu gândurile noastre 
Despre noi...

La o adică
Totul și toate seamănă...
Între ele...
”Precum în Cer
Așa și pe Pământ”...
Toate seamănă,
Dar nu toate răsar...

Câteodată în noi
Rămâne întuneric...
Evident,

Vorbim generic...

Oana Denis Rotariu
02.08.2017

marți, 1 august 2017

O zi anapoda

Trag aer adânc în piept. E fierbinte și-mi aburește sufletul.
Cerul e minunat astăzi. Albastru cu nori pufoși și albi. Îl trag peste cap ca o plapumă care să-mi învelească amintirile.
Vreau să mi se întipărească cerul de astăzi pe retină. E fabulos și mi-ar plăcea să-l folosesc pe fundalul sufletului o vreme.
Plec cu albastrul înspre capătul celălalt al Pământului. Apoi mă întorc.
Sună telefonul:
- Sărut-mâna! Doamnă W. aș vrea să vă spun că am făcut o nefăcută. Cred că mi-am pierdut cardul de alimentare. De fapt sunt sigură că l-am pierdut fiindcă nu-l mai găsesc nicăieri.
Când persoane de sex feminin încep să te salute cu ”sărut-mâna” știi că ai trecut linia ce separă tinerețea adevărată de cea veșnică... Asta e...!
Îi răspund calmă:
- Bine. Stai liniștită. O să alimentezi cu cardul de rezervă până ți se va face alt card.
- Mulțumesc frumos! Îmi pare rău.
- Se mai întâmplă... Te anunț cum facem!
Închid.
Scriu două vorbe într-un email când pe ecran un mesaj mă avertizează că trebuie să închid calculatorul.
Ce bine!!!
Știam că azi va fi o zi altfel. Începuse cumva pe dos față de cum sunt obișnuită.
De obicei sunt maximum de organizată. Astăzi, deși m-am trezit mai devreme decât de obicei, nu mi-am găsit tempoul.
Dimineață am scăpat dușul din mână și mi-am udat părul și toată baia. Am avut de strâns apă și n-am apucat să-mi fac patul. Cafea n-am băut cât mi-aș fi dorit, fiindcă e ziua de întâi a lunii și am avut de scris foile de parcurs.
Am plecat să-mi iau mașina din service dar am găsit-o înghesuită între altele trei și am fost nevoită să aștept să fie date la o parte. Apoi cei din service nu-mi găseau cheile ca să pot pleca.
Când în sfârșit am reușit să o scot din parcare un ins din fața mea se încăpățâna să oprească din doi în doi metri și să tot vorbească cu câte cineva (probabil că justificat, o fi avut treabă... ce știu eu???).
Am plecat cu încăpățânatul în fața mea încă vreo doi kilometri. Cred că mergea cu treizeci la oră - ori se gândea la nemurirea sufletului, ori nu terminase de gândit la ce vorbise cu cei de la service. Doamne iartă-mă!
Scap de el într-un târziu dar nimeresc mai bine, în spatele unei deosebite ce se ținea strâns cu ambele mâini de volan în timp ce privea disperată în față. Ce demoni o fi vazând? În față e doar drumul, câteva mașini și cerul... Limita e cerul... Nu e, dar așa ne place nouă oamenilor să zicem. Sună bine și pare interesant.
O depășesc și pe domnișoara și ajung oarecum bine până pe variantă. Aici coadă de mașini cu o cisternă în frunte și o mașină de școală pe la mijloc. Eu aștept chitic la sfârșit. Ce poezie e pe șosea! Ce pot să mai zic?
Oare azi nu trebuie să merg la serviciu de mă-mpiedic de toți și de toate? Nu știu, o să văd...
Ajung la spălătorie, las mașina la spălat și o iau pe jos.
Căldură de nesuportat, deși încă nu e ora nouă.
Gândurile nu mi se leagă, treaba merge de-a bușilea și nu are puterea să capete verticalitate.
Vin doi colegi în vizită. Ce zi, frățioare! Și am atâta treabă...!!!
Reușesc să reintru în computer. Mai scriu două vorbe, mai citesc două mesaje... Iar mesaj care ne obligă să salvăm tot și să ieșim pentru 45 min. Băăăăăăăi ejjjjjjjj nebun? Nu sunt, dar mă supun.
Ei... dacă tot am timp liber ia să fac un tur prin birouri să văd dacă e ordine peste tot. Ce ordine să fie? E ca la nebuni. Mă apuc să fac un pic de menaj... Doar de asta am venit... Nu???? Nu... dar nu mă pot abține.
Mă opresc și trimit pe cineva după plăcinte poale-n brâu calde, de la Bujor. Calculez să ajungă la toată lumea. Nu pot mânca doar eu. Îmi amintesc că azi a început postul. Dar mi-e foame și am musafiri și vreau să dau câte o plăcintă caldă de pomană pentru sănătatea mea și... Motive, motive, motive... Vreau o plăcintă cu brânză și nu vreau s-o mănânc fără justificare că e post...Iartă-mă, Doamne!
Mă reașez la birou. Colegii veniți în vizita îmi cer ordine de deplasare. Mă opresc să le dau.
Îmi reașez prioritățile pe ziua de azi în altă ordine, dat fiind faptul că s-a cam bulversat programarea lor.
Doamne câtă treabă am! Ei și? Asta e...
Stau de vorbă cu fetele în timp ce completez deconturile de cheltuieli. E frumos fără computer. Fiecare lucrează mai relaxat și are timp să schimbe și două vorbe cu cel de alături.
Într-o vreme așa era zi de zi. Ce timpuri!
Intru iar în calculator. O colegă nouă mă sună și-mi cere ajutorul. Deschidem amândouă aplicația și încep să-i explic. Între timp vine agenta de la firma de salubritate și așteaptă plata facturii. Mă scuz la telefon și-o plătesc.
Un coleg intră și-mi cere o adeverință. Îi spun ca trimit după ea. Colega mă resună și reluăm discuția de unde am rămas.
Între timp intră gestionarul mustăcind cu o foaie la spate. Dorea să-i aprob concediu de odihnă pentru două săptămâni. Îi dau număr de înregistrare și o semnez - e dreptul omului. În timp ce-i explic colegei la telefon una alta pun cererea într-un plic s-o trimit la resurse umane.
Vin plăcintele concomitent cu alt mesaj care ne cere să părăsim sistemul pentru încă un timp. Ce sincronizare!
Mă spăl pe mâini, iau câte o farfurie de unică folosință și ofer plăcinte la toată lumea.
Eu împart una cu un coleg.
Toate birourile se umplu cu miros dulce vanilat. Atmosferă de tihnă.
Doamne! Când oi termina tot ce am de făcut? Îmi definitivez foaia de parcurs timp în care intră pe ușă cineva care-mi aduce spre decont un ordin de deplasare. Isuse ce zi! O servesc cu o plăcintă din cele cumpărate pentru cei de acasă și încerc să mă adaptez din mers.
Lista de lucruri de făcut e din ce în ce mai înghesuită și mai greu de pus în ordine. Bine că e!
Reușim să ne conectăm iar. Mai vin câteva mesaje urgente. Răspund și mai trimit altele care așteptau cuminte la coada cu ”lucruri de făcut”.
Un alt mesaj ne inoportunează să ieșim din Outlook...
Ce-mi place ziua de azi!!! E complet anapoda.
Mă uit pe geam. Cerul e albastru și senin. Curg apele de pe mine. Nici n-am observat. E cald, unde am stat până acum de n-am observat cât mi-e de cald? Eram pe gânduri, aranjându-le... Ce nebunie!
Intru să fac FAZ-urile... Când aproape să le termin văd că e ora 16:48. Dumnezeule, n-am fost la bancă!!! Încui rapid și o iau la goană pe scări sperând să ajung înainte de ora închiderii... ora 17:00...
La bancă mă întâlnesc cu o doamnă pe care voiam s-o întâlnesc.
Mâine mă trezesc mai devreme, dar o să fac duș în seara asta.
Mâine dimineață nu mai vreau să scap dușul din mână, să amestec situațiile de-a valma și să mă-mpotmolesc...

Oana Denis Rotariu
01.08.2017
Foto: Iuliana Ojog