Iar a venit.
Doar că în sufletul meu s-au amestecat sentimentele.
Poeții se miră de versurile din piepturile altora.
Prozatorii se minunează de romanele ce se scriu prin noi.
Doar toamna nu se miră.
Ea vine fără mirări, fără melancolii, nostalgii, scrupule ori pretenții.
Vine şi se bucură de noi, prin noi.
Sau se întristează, sau îndrăgosteşte, sau se înfioară de simțiri.
A venit toamna... Dar vara e încă aici.
Numai în calendar a venit toamna.
Vara n-a plecat nicăieri.
... iar toamna a sosit doar în calendarul închipuirilor noastre, în zăpăceala tiparelor care încă mai zac... în noi...
A venit toamna... acoperă-mi vara cu ceva...
O toamnă minunată să ai... Şi tu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu