joi, 12 decembrie 2019

...bibelou de porțelan

Iubire
Neviciata de catrene
De rime, ritmuri
Sau refrene
De vorbe goale
Sau noroi
Iubire
Ne-trăită-n doi...
Albă, sălbatică
Șuvoi...
Iubire...

Când mai vii la noi?


marți, 15 octombrie 2019

Seară de toamnă...


O să-mi spui că ți-a fost dor.
Tramvaiul trece prin fața dezamăgirilor bunicuței de la etajul trei care se uită cum golește vântul trandafirii din fața casei de vis-a-vis.
Doi tineri care merg îmbrățișați îi deranjează un fir de păr alb de pe tâmpla stângă.
Cu gesturi stângace îl așează atent după ureche.
Ce repede trece tinerețea prin trup!
Ce minunat trece amintirea ei prin suflet!
N-o să-ți spun că mi-a fost dor.
Dorul e o chestiune prea intimă a ființei mele ca să-l pot împărtăși verbal cu cineva... cu altcineva...
El rămâne la nivel chimic, adânc și pur... nealterat.
O secundă un crâmpei dintr-un cântec vechi fredonează iubire în timpanul inimii...
Mă întreb...
Nu, nu mă mai întreb nimic.
La ce folosesc întrebările care duc la răspunsuri fără sfârșit?
Un cerșetor împarte zâmbete la colțul străzii.
Nu costă nimic, dar valorează averi.
Averi pe care cei mai mulți dintre noi nu le au și nici nu știu cum să le primească.
Tramvaiul aduce o notă de romantism orașului.
Orașul aduce o urmă de nostalgie în amintirile bunicuței de la etajul trei care nu-și mai dă voie să simtă nicio undă de bucurie.
S-a înserat pe străzi și s-a făcut toamnă.
O să-mi spui că ți-a fost dor.
Nu mărturisesc nimănui... și mie...

Oana Denis Rotariu
15.10.2019

sâmbătă, 31 august 2019

vineri, 23 august 2019

Amintire...

Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune.
În semiobscuritatea
Dimineților
Păreai un fel de Hercule
Uitat de timpuri aici
Pentru a ridica
La Cer caznele inimii mele.
Stăteam în fața ta
Ca o rugăciune...

Treceai pe lângă ea
Ca un zeu...


Oana Denis Rotariu
23.08.2019


Foto: Diana Damaschin

miercuri, 29 mai 2019

Prezent în propria absență...


Foto: Diana Damaschin

Mă împiedic de amintirea ta la fiecare colț de stradă care duce la înspre o altă nefirească intersecție de gânduri.
Verde. Pur și simplu verde.

Opresc motorul. Soarele dogorește. Anotimpul coace căpșuni și cireșe prin livezile lumii.
Îți prind câteva la urechile sufletului.

Sub tălpi Pământul e pe rând molatec, tare, aspru, protector, greu... Susține.

Piesa din colet nu se potrivește cu ce e nevoie la mașină. Trebuie alta. Sună telefonul.
Tonul de apel însă se potrivește întotdeauna cu timpanul liniștilor sau neliniștilor din capul de pe umeri.

"I'm the one "for a good time call"
Phone's blowin' up, ...

One, two, three, one, two, three..." Răspund.

Din fericire florile comandate se potrivesc gusturilor doamnei de la capătul firului. Ochii criticii i se întorc înspre bunăvoință. Conversația continuă un minut. Închei. Mulțumesc pentru toate!

"Telefonul iarăși sună, îl aud sau mi se pare..."

Nu mi se pare. O mașină avariată de altă mașină. Între timp alt apel bipăie surd în nesurzenia timpanului stâng. La Inmedio se deschide abia la ora 10 a.m. Acum e 9:30 a.m.

Too much time to wait.
"Too much love will kill you."

"Too much of everything"...

Pulsul crește la capătul altui apel dintr-o benzinărie. Nervii stau întinși pe arcuri de nemulțumire, mereu contra cronometru în maratonul cotidian...
S-au copt căpșunile. Una și-a lăsat gustul copt pe buze cu aromă de tutun.
Zgomot de picamer împletit cu sunete de sirene de salvări.

Șeful ma sună să mă întrebe de ce Dumnezeu îi tot pufnește sângele pe nas - în ritmul în care trepidează totul frecvența de o dată la două săptămâni îmi pare de bun simț.
Prin fața ochilor fug hârtii de tot soiul, în timp ce telefoanele se succed înnădit.

În cap un gând se încăpățânează să repete la nesfârșit: "Nu aceasta e realitatea. Nu asta e viața."

Am mai lipsit o zi din viața mea. Aseară îmi cumpărasem ochelari de soare marca Prada... ca să-mi privesc existența cu alți ochi... 

La ce bun? Cum la ce bun?

În definitiv și la urma urmei... "Diavolul se îmbracă de la Prada"...

Oana Denis Rotariu
29.05.2019


sâmbătă, 11 mai 2019