Uneori, pare că bați pasul pe loc.
Alteori, chiar faci vreo câțiva paşi în spate...
Ca să mai treci odată pe unde ai trecut, ca să înțelegi ce n-ai putut înțelege de prima dată.
Ca să evoluezi, uneori e nevoie să creezi în tine un vid.
De fapt, înțelept e ca mereu să păstrăm în noi un loc gol.
O cameră de curat a sufletului, unde să-L primim pe Dumnezeu.
Şi să-L lasăm să pună El acolo, în noi, toate învățăturile de care avem nevoie.
Acumulăm cu nesaț, avid şi fără discernământ de toate şi orice.
Obiecte, lucruri, trăiri, sentimente...
Le depozităm peste tot prin noi şi înafara noastră.
Apoi nu mai avem putere sau spațiu suficient să le primim pe cele de care avem nevoie.
Ne trebuie un spatiu gol.
Un vid care să atragă iar ce-i bun pentru noi, în noi.
Nu te teme să arunci toată agoniseala de care n-ai nevoie, "avuție" pe care o ții în ideea că vreodată o să-ți trebuiască şi n-o să ai.
De ce să cari atât de greu tot acest balast după tine şi să-ți menții în minte ideea unui viitor plin de neajunsuri?
Crede-mă, întotdeauna o să ai!
Ai şi o să ai tot timpul ceea ce ai cu adevărat nevoie.
Nu tu esti cel care se îngrijeşte de asta.
Oricât de omnipotent ai crede că eşti... nu tu eşti cel care face şi drege...
Tu eşti cel care se joacă cu "a face" şi "a drege..."
Dacă vrei să fii mereu proaspăt, să ai o existență plină de potențialitate şi bucurie şi să nu te omori în rutină ... fă curat şi crează un vid în tine...
Un vid care să poată să atragă tot ce-i bun pentru tine...
Şi tot ce-i bun pentru viața pe care o numeşti a ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu