duminică, 30 iulie 2017

Coline


Cu mintea cremene
Ne așezăm pe izvoarele
Civilizației, golite de apă.
Un pescăruș râde
De ignoranța noastră
De pe acoperișul eternității.
Norii de sub soare
Au culoarea zenitului.
Nu plouă, nu bate vântul.
Cremenea nu aprinde
Niciun gând.
Cer albastru.
Lut ars și... pământ...

Oana Denis Rotariu
26.07.2017

Colloseum, Ancient Rome

Iluzii


Într-o lume de vise
Ce e visarea?
Un cotlon în care
Evadezi din iluzie?
O oază de liniște
Într-o furtună
De nimicuri?
Un șir de imagini
Dintr-un film
De mare sau mic
Metraj ce rulează
La mansarda închipuirilor?
Într-un vis cât o lume
Cât de mare
Crezi că poate fi
Un vis?
Cât un întreg Paradis?
Acceptat sau proscris?

Adevărul șade în tine...
Dar nu ți-e promis...

Oana Denis Rotariu


27.07.2017

Basilica Trinita dei Monti, Roma


miercuri, 12 iulie 2017

Doar ai promis

Nu mă iubi
Dacă nu vrei tu...
Antenele prind
Parabolice posturi străine,
Eu mă gândesc la el,
Tu te gândești la mine.
Plouă de rupe Pământul.
Sparge asfaltul
Un urlet de dedesubtul
Cupolei minții.
Pun degetul pe el,
Pune stăpânire pe mine.
Tu nu trebuie să mă iubești
Dacă nu vrei tu. Nu-i nevoie.
Și, la sincer vorbind,
Nu e nici măcar cazul.
Fie vorba-ntre noi...
Ar fi de tot hazul.
By&With Irina Crainiciuc
O albină pe coama calului
Cară iluzii
Pe cărarea cu maci roșii.
Zâmbet de cer
Pe petalele fluturelui
De vis-a-vis de vis.
Am uitat să întreb:
De ce, Doamne iartă-mă,
Nu mă mai iubești?
Doar ai promis...

Oana Denis Rotariu
12.07.2017


Emoția


Iubesc emoția
Atât de apăsat
Open Up
#cardphoto
Încât aproape
Că o confund cu oamenii.
Îl iubesc pe Dumnezeu
Atât de tare
Că aproape Îl confund
Cu emoția și cu tot...
Viața n-o mai confund
Cu visul.
O trăiesc cu fervoare.
Fiindcă viața
E cadoul desăvârşit
Care nu se compară

Cu nimeni.
Cu nimeni și cu nimic...

Oana Denis Rotariu
12.07.2017

marți, 11 iulie 2017

Ploaie de vară în noapte


Noapte.

Visul tău se furișează subtil pe perna mea.

Tu dormi mereu în altă parte.

Tavanul se desface și se preface în cer.

Stelele dorm în altă dimensiune.

Noi ne trezim în vise ca să ne iubim în continuare.

Rătăcim pe aleile sufletului până în zori.

Afară plouă. Picături bat cadența inimilor pe pervaz.

Prin burlan, apa de pe acoperiș se prelinge zgomotos în noapte.

Nu aud nimic... Șoapte, vorbe, idei, toate se plimbă în caruselul visului.

Noapte. Deschid ochii. Pe tavan cerul.

Pe perete un tablou antic, vechi și de demult.

Afară întuneric.

Înăuntru... tumult...

 Noapte bună, străine! În zori, iar te uit...

Oana Denis Rotariu
11.07.2017
09.07.2017

Apă caldă


Apa curge caldă,
Aiurea, pe umerii goi.
Flămânzii lumii
Nu gândesc la nemurire.
Lacrimile Pământului
Nu pot ascunde
Foametea grumazului lor.
Apa caldă nu spală
Și păcatele noastre.
Agoniseala nu face
Pe nimeni mai bun.
Evoluția spiritului
Nu e compatibilă cu
Lipsa smereniei.
Dimensiunea dragostei
Nu se măsoară
Sub ombilic.
Iubirea nu te face
Nici mare nici mic,
Doar te mântuie...
Și te face TOT...
Din nimic...


Oana Denis Rotariu
11.07.2017



Foto: Iuliana Ojog

luni, 10 iulie 2017

Bine sau rău? Știe Dumnezeu...

Un anume coleg, să-i spunem Mirel, intră într-o zi la mine în birou supărat foarte:

- De ce sunt oamenii atât de nerecunoscători?

- De ce întrebi asta?

- Păi uite, eu aș putea face rău cu ușurință dar nu fac.

- Am înțeles. Și faci acest bine așteptând recunoștința celor cărora le faci bine?

- Nu neapărat, dar mă gândesc că n-ar strica să aprecieze gestul meu. De exemplu intru într-un magazin ca să verific dacă cineva și-a făcut treaba, constat că nu a făcut-o, o fac în locul lui și nu trimit mesaje prin care să-i sesizez superiorii, cum e procedura. Deci atât timp cât îi fac omului un bine mă aștept ca măcar să aprecieze și să-mi vorbească frumos.

- Și de unde știi tu că-i faci omului un bine?

- ...

- De unde știi că nu ar fi fost mai bine pentru el să nu-l fi ajutat?

- ... da... nu m-am gândit așa...

- N-ai de unde știi dacă gestul tău, pe termen lung, nu e în deserviciul persoanei respective. Numai Dumnezeu știe... Noi suntem datori să facem doar ce-i corect. Dacă poți face un rău și nu l-ai făcut, dar nu te știe nimeni, e un fapt merituos. Și te scutește și de așteptări, fiindcă nelăudându-te nimănui cu fapta ta nu poți aștepta nimic de la nimeni...

Oana Denis Rotariu
10.07.2017

luni, 3 iulie 2017

O cafea fără zahăr și o pătrățică de ciocolată


...ca să mai îndulcească amărala...

Obișnuim să spunem că nu ne iubim, nu ne prețuim, avem o stimă de sine scăzută, nu ne place de noi deloc așa cum suntem din varii motive... ș.a.m.d.

Cu un minim de bun simț ne putem prinde că toate acestea sunt capcane ale minții.


Dacă toată atenția este îndreptată tot timpul înspre noi înșine pe cine, Doamne iartă-mă, iubim cel mai mult?
 
Cine nu se mai satură de atenție și cui îi suflăm în pardon ca să-i împlinim toate mofturile?

Când ne plângem că nu ne iubim destul căutăm doar un plus de atenție din exterior spre a ne valida și mai tare egoismul, nimic altceva...

Unul din secretele smereniei constă în a ne detașa de gânduri și a nu mai investi energie în ceea credem că suntem...

Să ne facem mici și să nu mai gândim deloc la cât de valoroși am putea crede că suntem...

Bună dimineața, străine... !

Oana Denis Rotariu, cu iubire
03.06.2017