Prezent în propria absență...

Foto: Diana Damaschin

Mă împiedic de amintirea ta la fiecare colț de stradă care duce la înspre o altă nefirească intersecție de gânduri.
Verde. Pur și simplu verde.

Opresc motorul. Soarele dogorește. Anotimpul coace căpșuni și cireșe prin livezile lumii.
Îți prind câteva la urechile sufletului.
Sub tălpi Pământul e pe rând molatec, tare, aspru, protector, greu... Susține.

Piesa din colet nu se potrivește cu ce e nevoie la mașină. Trebuie alta. Sună telefonul.
Tonul de apel însă se potrivește întotdeauna cu timpanul liniștilor sau neliniștilor din capul de pe umeri.

"I'm the one "for a good time call"
Phone's blowin' up, ...
One, two, three, one, two, three..." Răspund.

Din fericire florile comandate se potrivesc gusturilor doamnei de la capătul firului. Ochii criticii i se întorc înspre bunăvoință. Conversația continuă un minut. Închei. Mulțumesc pentru toate!

"Telefonul iarăși sună, îl aud sau mi se pare..."

Nu mi se pare. O mașină avariată de altă mașină. Între timp alt apel bipăie surd în nesurzenia timpanului stâng. La Inmedio se deschide abia la ora 10 a.m. Acum e 9:30 a.m.

Too much time to wait.
"Too much love will kill you."
"Too much of everything"...

Pulsul crește la capătul altui apel dintr-o benzinărie. Nervii stau întinși pe arcuri de nemulțumire, mereu contra cronometru în maratonul cotidian...

S-au copt căpșunile. Una și-a lăsat gustul copt pe buze cu aromă de tutun.
Zgomot de picamer împletit cu sunete de sirene de salvări.

Șeful ma sună să mă întrebe de ce Dumnezeu îi tot pufnește sângele pe nas - în ritmul în care trepidează totul frecvența de o dată la două săptămâni îmi pare de bun simț.

Prin fața ochilor fug hârtii de tot soiul, în timp ce telefoanele se succed înnădit.

În cap un gând se încăpățânează să repete la nesfârșit: "Nu aceasta e realitatea. Nu asta e viața."

Am mai lipsit o zi din viața mea. Aseară îmi cumpărasem ochelari de soare marca Prada... ca să-mi privesc existența cu alți ochi... 

La ce bun? Cum la ce bun?

În definitiv și la urma urmei... "Diavolul se îmbracă de la Prada"...

Oana Denis Rotariu
29.05.2019

Să iubim liber, fără ataşamente, fără menajamente şi fără posesivitate

Bună dimineața!

Cât e ora? E ora Acum.

Pentru Existență e mereu timpul acum, dar noi nu suntem acum mai niciodată.

Suntem mereu preocupați de ce avem de făcut, de ce am realizat ori nu până în momentul de față...

Singurele noastre momente în care trăim în prezent e atunci când iubim, când ne îndrăgostim.

Pentru că atunci când împărtășești iubire nu tânjești să fii în alte timpuri sau în altă parte...

Ca să trăim prezentul e suficient să ne îndrăgostim de Existență, de viață...

S-o iubim liber, fără ataşamente, fără menajamente şi fără posesivitate, pentru că ne-ar răpi fericirea de-a iubi, de-a trăi...

S-o iubim complet, total, fără jumătăți de măsură şi cu deplină încredere.

Cu bucurie şi cu credința că dacă o vom iubi mereu Ea nu va renunța la noi... niciodată...

Mulțumesc Doamne pentru toate!

Oana

astăzi, aici și acum

Ce contează? Jean boxează, Maricica pedalează...

Ce importanță are ce crede lumea sau ce crezi tu despre tine?

Sistemul corect de coordonate la care să te raportezi este doar și numai Dumnezeu.

Restul e poveste, e iluzie și nu contează deloc...

Viața asta omenească e doar un joc...

Nu ține cont nici de păreri, nici de noroc...

Șezi molcom! Stai pe loc! Oricum ai fi ești la mijloc...

Oana Denis Rotariu
04.08.2017

Mama trăiește mai multe vieți...

Mama trăiește mai multe vieți în același timp, nu doar pentru sine, ci și viețile copiilor ei.
Ea suferă și se bucură, plânge și râde, se înalță și coboară odată cu ei.
Mama e viața, e lumea, e școala, e fericirea și e mila noastră.

Dar dintre toate divinitățile numite mamă, a mea e cea mai cea. Fiindcă e cea mai frumoasă, cea mai puternică și cea mai bună și pentru că în lumea asta mare nu există nimeni ca ea. Fiindcă înainte de toate, e mama mea!

Cuvântul atinge,
Chemare prelinge,
Răbdarea învinge...
Iubirea învață
Și vindecă viață
În pre și postfață
Existența-ți măreață...
Iubirea atinge,
În părul tău ninge
Cu flori și cu fluturi...

Să nu te... scuturi!!!

"La mulți ani, mamă iubită și culmea de dragă!" 70 e doar un număr...

Să-ți dea Dumnezeu o viață sănătoasă, lungă și tihnită, lipsită de griji și de durere!
Mulțumesc din inimă pentru tot ce sunt și pentru tot ce simt!
Te iubesc infinit, nu te mint! Astăzi dă-mi voie să te alint...

Cu recunoștință enormă, al tău copil cuminte și iubit, care sunt... Un om puternic și plăpând...

04.08.2017

 

Numele împlinirilor mele

Mă împlinești, știai?
Când te simt lângă mine, lumii mele i se adaugă o nouă dimensiune, capătă potențialitate.
Cerul... cerul nu mai e limita.
E blocul de start al tuturor viselor mele.
Ești în visele mele...
În visul vieții mele ești o certitudine.
O axiomă, o lemă de netăgăduit... de neîngăduit...
Ori de câte ori vii lângă mine, muzica vibrato a lumilor mele e cu un ton mai înaltă.
Lumea mea însăși e cu un pas mai sus, mult mai sus ... în lumină.
Ești lumină.
Ești strălucire, încântare, iubire, extaz ...
Lângă tine pot să vibrez, fără rușine, în toate frecvențele curcubeului.
Eu însămi devin curcubeu.
Tu însăți devii Soare. Strălucești  la capătul ploii de iubire a inimii mele cu picături scânteinde.
Picurii sărută pleoapele nepăsărilor mele din toate timpurile vieților trecute, prezente, viitoare... Mă transformă în nimic, în nimeni și în tot.

Doar când simt pașii tăi plimbându-se nonșalant prin nimicul din mine mă simt împlinită...
Ești un nume nou pentru toate împlinirile mele.
Toate... până la un punct.

Punct...

Oana Denis Rotariu
23.07.2016

Vorbe...

Drumurile
Se intersectează,
Apoi se despart.

Se întâlnesc
Cu alte drumuri
Și iar se despart.
Merg paralel
Una fața de alta
Și se zăresc
Peste parapeți...
Ori nu se zăresc
Deloc.

Unele merg
În tandem,
Altele nu ajung
Să se întâlnească
Niciodată unele
Pe altele.
Drumurile
Se pot întâlni sau nu...

Doar râurile
Se găsesc toate,
Unele pe altele
În abandonul lor
În apele Oceanului...

Oceanul seamănă
Cu Conștiința Universală
Din care facem parte...
Drumurile...seamănă
Cu noi și cu gândurile noastre 
Despre noi...

La o adică

Totul și toate seamănă...
Între ele...
”Precum în Cer
Așa și pe Pământ”...
Toate seamănă,
Dar nu toate răsar...

Câteodată în noi
Rămâne întuneric...
Evident,

Vorbim generic...

Oana Denis Rotariu
02.08.2017

Ploaie de vară în noapte

Noapte.

Visul tău se furișează subtil pe perna mea.

Tu dormi mereu în altă parte.

Tavanul se desface și se preface în cer.

Stelele dorm în altă dimensiune.

Noi ne trezim în vise ca să ne iubim în continuare.

Rătăcim pe aleile sufletului până în zori.

Afară plouă. Picături bat cadența inimilor pe pervaz.

Prin burlan, apa de pe acoperiș se prelinge zgomotos în noapte.

Nu aud nimic... Șoapte, vorbe, idei, toate se plimbă în caruselul visului.

Noapte. Deschid ochii. Pe tavan cerul.

Pe perete un tablou antic, vechi și de demult.

Afară întuneric.

Înăuntru... tumult...

 Noapte bună, străine! În zori, iar te uit...

Oana Denis Rotariu
11.07.2017

09.07.2017

Cum moare dragostea?

Ea l-a pus deoparte, departe de gândurile ei cotidiene. În acest fel el a dispărut de pe firmament, de ca și cum el n-ar fi reprezentat pentru ea niciodată nimic...

El a scos-o din visurile lui, jignit de lipsa ei nedisimulată de interes, rănit în amorul propriu de absenta ei gentilețe.

Dragostea lor s-a mai plimbat o vreme, din inerție, de la inima unuia la sufletul altuia, dar după vreme a obosit.

Ostenită s-a așezat pe aripile unui fluture și s-a lasat furată de zborul lui înspre măruntaiele iubirilor nemărturisite ale omenirii, spre infinit.

Și fiindcă nici ea, nici el, n-au mai văzut-o la ei în bătătură pentru un timp, după o vreme au conchis, fiecare în parte, că dragostea lor a murit.

Ea, dragostea, însă rămâne departe, ascunsă în măruntaiele lunii, în iubirile tăcute, ferite de ochii lor și de neiubirile lumii.

Pentru ei totuși se cheamă c-a murit... Un gând ireal, păgubos și pripit...

Oana Denis Rotariu

03.06.2017

 

 

Pe cale, treci agale...

Treci prin sufletul meu dezinvolt, de ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut vreodată între noi, cu noi...

De ca și când nici nu l-ai cunoaște și nici nu l-ai fi simțit vreodată pe propria inima, în fiecare bătaie accelerată a îmbujorării ei.

Gândul te orbește și-ti oprește potopirea emoțiilor târzii.

Treci prin inima mea ba plângând, ba râzând...

Nici prin cap nu-ți trece că undeva în ea, ți-ai pierdut odată, demult, iubirea...

Nici prin inimă nu-ți trece că te-aș putea purta, fugar, pe-un gând...

De tu și eu flămând...

Să-ți fie bine, ori pe unde ai alege să mai treci!

Ori să petreci...

Oana Denis Rotariu
23.04.2017

George Ziakas, Loving the light of spring

Gând de primăvară

Probabil că iarna s-a îndrăgostit nebunește de primăvară de s-a întors să-i sărute cu atâta pasiune copacii înfloriți...

Oana Denis Rotariu
21.04.2017

Fii Lumină!

Uneori, în bunătatea smintelii noastre, ne simțim datori să conducem oamenii spre Lumină.

Dar așa cum un prieten drag m-a învățat, ”Dumnezeu n-are nevoie de datornici”(Părintele Silvestru).

Nu suntem datori să conducem pe nimeni înspre nimic. Această remarcabilă părere e doar hrană pentru EGO.

Nu e nevoie să te simți vrednic ori dator să conduci pe nimeni spre Lumină.

E suficient să fii Lumină!

Chiar dacă uneori poate că îți e frică să strălucești.

Strălucirea ta se va răsfrânge, inevitabil, și asupra celor din jurul tău.

Și de acolo... din ce în ce mai departe...

Către Lumină...


Oana Denis Rotariu
17.04.2017

Iuliana Ojog, Magnolia

Gând...

Cu sufletul floare nu poți gândi decât fluturi.

Oana Denis Rotariu
16.04.2017

Foto: Iuliana Ojog

Înțelegere de împrumut

Când cunoașterea vine din exterior înțelegerea nu e niciodată deplină.

Oana Denis Rotariu
13.04.2017

Și-așa-mi vine câteodată

Câteodată îmi vine să strâng la piept tot Pământul, cu tot ce are el viu sau mai puțin viu în el, pe el sau pe deasupra ori dedesubtul lui.

Să țin în brațe Pământul ca pe un bebeluș și să-i dau fiecărei entități pământene din căldura inimii mele.
Ca fiecare în parte să se simtă iubită, ocrotită și mângâiată.

Ca să-i fie mai ușor să primească la rându-i, cu brațele deschise, momentul acum.

Pentru ca să învețe mai ușor lecția din fiecare clipă prezentă și apoi să poată porni mai curajos în călătoria vieții.

Câteodată mi-e greu să privesc suferința lumii.

Și-atunci în inima ce mi s-a dat, strâng Pământul la piept.

Fiindcă mintea nu poate cuprinde în ea atâta suferință și atâta lume...

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Oana Denis Rotariu
12.04.2017

Foto: Iuliana Ojog

Curățenia de primăvară

Iaca a venit și momentul curățeniei de primăvară.

Aruncăm tot ce nu ne mai folosește, facem spațiu, ordine, ștergem praful, ștergem geamurile, spălăm, curățăm, aerisim, primenim casa.

O pregătim pentru Sfântul Paște, ca să simțim că îi dăm importanța cuvenită Sărbătorii Invierii Domnului, să-L putem pofti cu cinste în casele noastre.

E momentul să facem același lucru și cu noi, în noi, pentru noi...

Să ne curățăm trupurile, chiar dacă stăm în ele cu chirie...

Să aruncăm gândurile urâte și să le înlocuim cu altele frumoase, să ne împodobim sufletele cu rugăciuni, să medităm, să aducem pacea și liniștea în noi.

Așa curățenia noastră pentru Paște va fi deplină...

 Primăvară faină să ai!

Oana Denis Rotariu
12.04.2017

Foto: Enchanted Tree by Iuliana Ojog
www.card-photo.com

Aripilor tale le-a lipsit... zborul...

Te-am găsit în bătătura inimii mele...
Era dimineață. Nu era ceață, nu bătea nici vântul, deci am conchis că nu ajunsesei acolo din întâmplare, ci benevol.
Venisei pentru ea... Pentru inima mea...
Îți plăcea cum îți bate asurzitor prin timpanele emoțiilor care-ți alimentează simțurile cu carburant de iubit.
Mda... Nu mai auzisei așa ceva până atunci.
Nici nu trebuia. Ineditul face parte din picanteria cu care asezonez dragostea noastră. Știu că-ți place, e pe gustul tău...
Azi e soare în iubirea noastră.
Cerul ce se întinde de la fereastra ochilor mei până la pajiștea privirilor tale e senin. Niciun curcubeu nu-i deranjează puritatea azurie.
E lumină, e tihnă, e iubire... Sentimentele noastre se împletesc, nu vor să-și ia zborul... Au rămas înlănțuite unele în de altele, la sol...

Pare-se că aripilor tale le lipsea zborul... Alor mele ... dorul...

Cerului nu-i lipsea nimic... Absolut nimic...
Nici măcar norul...

 Oana Denis Rotariu
25.03.2017

George Ziakas

Primăvara nu e un anotimp

 E o stare.

Astăzi vă doresc să simțiți, fără menajamente, direct în suflet primăvara și să agățați la reverul inimii un sărut drept mărțișor.

Primăvara nu e un anotimp.

E o stare căreia îi stau mărturie florile și aerul și zorile treziriilor, iarba și toate nostalgiile noastre duse pe apa sâmbetei.

E anotimpul primenirii sufletului. E aici și acum. Te cuprinde și te trăiește.

Trăiește-l și tu!

Oana Denis Rotariu
01.03.2017

Ceea ce e de iubit cu-adevărat la om e ființa

Da. Dar o remarcă pe marginea acestui text m-a pus serios pe gânduri.

Într-adevăr, ceea ce e de iubit la om în primul rând e ființa, cu tot cu prelungirea ființei înspre neant, înspre necunoscut şi mister...

Ființa se iubeşte dincolo de ființă, până la rădăcina ei în neființă şi mult mai adânc în ea.

La om se iubeşte ființa, dar se prețuieşte şi se valorizează tot.

Se prețuieşte fiecare particulă a miracolului din el, numit viață... atât temporală cât şi eternă.

În om se divinizează tot: atât atomii cât şi spațiile goale dintre ei. Absolut tot.

Şi pentru toate se mulțumeşte smerit şi se arată recunoştință şi gratitudine!

Infinită, pioasă şi fără de sfârşit.
Oana Denis Rotariu

Foto: Iuliana Ojog, Oglinda cu mesaj...Rathaus Bremen

Raiul e aici și îngerii sunt pentru totdeauna

Trec prin timp.
Timpul șade întotdeauna pe loc și totuși anii trec cu iuțeala unei clipe.
O clipă nebăgată de seamă, de cele mai multe ori.
Cu cât recunosc mai greu chipul din oglinda, cu atât mă deprind a-l recunoaște mai bine pe cel fără de înfățișare, de dincolo de ființa mea.
Mă uit la viață ca la un film. Unul frumos, de Oscar.
Nu întotdeauna liniștit, de multe ori cu prea mult suspans.
Mă îndrăgostesc mereu de ea.
Întotdeauna-mi pare o idee bună să mă îndrăgostesc de viață.
Fără s-o încorsetez în închipuiri egotice și fără să mă las subjugată de ele.
Viața e un miracol dincolo de închipuirile egoului.
O surpriză continuă, minunată și fără de sfârșit.

Trec anii, iar eu trec prin timp.
Timpul stă...
De fapt nici nu trece nici nu stă.
Timpul nu există decât ca noțiune în mintea noastră.
În orice moment e mereu acum.

By George Ziakas

Am citit pe undeva că Raiul e aici și îngerii sunt pentru totdeauna.
Departe de orice părere asta simt și eu.

E suficient să-mi întorc mereu chipul și atenția spre Lumină.

Fie Lumina! Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Oana Denis Rotariu
31.12.2016

Nu-mi doresc comori...

Doamne, niciodată nu mi-am dorit comori!
Nu mi-am dorit făimă, nici recunoaștere, nici merite.
Nici averi, palate, ori castele.
Nu mi-am dorit nimic din tot ce-i efemer.
Azi nu-mi doresc decât atât: fă cumva Doamne ca omenirea să fie guvernată de această energie tot timpul anului!
Fă cumva ca Lumea să nu se deconecteze repede de la această frecvență!
Fiindcă numai Tu, Doamne, toate poți câte le voiești.
Numai Tu...
Și-atunci... Te roooog!
Nu-ți spun cine sunt... că știi Tu...
Și-oricum nu asta-i ceea ce contează.
Te iubesc, Doamne!
Mulțumesc!

Cadou de Crăciun de la Diana Damaschin