joi, 19 octombrie 2017

În plus...

Între ce ținem
Sau ce nu ținem minte
E o bătaie de inimă...
În plus...
O emoție din spatele
Unei inimi,
O vorbă din spatele
Unui cuvânt...
O zbatere de aripi
Fără gând.
Între ce nu ținem
Sau ce ținem minte
Nu e minte
E doar inimă.
Și nu sunt deloc...
Cuvinte...
19.10.2017
Foto: Irina Crainiciuc, Voroneț

luni, 16 octombrie 2017

Vorbe deșarte

Pământul
E una din planetele
Care locuiesc
Pentru totdeauna
În noi...
Albastru. Infinit.
Apă,
Ce aprinde focul
În priviri...
Foto: George Ziakas, Comuna Măneciu, Prahova
Cer,
Mereu la mijloc,
Acolo unde e Înaltul...
Afară sau înăuntru
Nu există.
Sau există
Atâta vreme
Cât e necesar
Pentru a simți că ele
Sunt același
Mediu continuu,
Mai consistent
Sau mai puțin consistent
Din care facem
Parte...
Nu-s cuvinte în vânt
Și nici vorbe deșarte...
În noi trăiește
O Lume aparte...

Oana
16.10.2017




joi, 12 octombrie 2017

Numele împlinirilor mele

Mă împlinești...

Când te simt lângă mine,
Lumii mele i se adaugă
O altă dimensiune.
Se numește potențialitate.
Cerul, ... cerul
Nu mai e limita.
E blocul de start
Al tuturor viselor...
În aceste vise
Ești mereu Certitudinea,
Axioma, lema de netăgăduit...
De neîngăduit...
Ori de câte ori te simt
Muzica vibrato a lumilor mele
Devine cu un ton
Mai înaltă...
Lumea din mine urcă cu un pas
Mai sus, mult mai sus,
În lumină.
Ești Lumină...

Ești strălucire,
Încântare, iubire, extaz ...
Cu Tine pot să tremur,
Fără rușine, în toate
Frecvențele curcubeului.
Devin curcubeu...
În povestea curcubeului
Ești întotdeauna Soare.
Strălucești la capătul ploii
De iubire ale tuturor timpurilor
Trecute, prezente, viitoare...
Picurii sărută pleoapele
Nepăsărilor mele...
De adio...
Mă transformă în nimic,
În nimeni și în tot...

Doar când învăț pașii tăi
Plimbându-se nonșalant
Prin nimicul din mine
Mă simt împlinită...

Ești un nume nou,
Fără nume,
Pentru toate împlinirile mele.
Toate... până la un punct.

Punct...

Cu fața la spate

www.card-photo.com : Iuliana Ojog, Bremen by night


Chiar dacă
Noi ne încăpățânăm
Să fim mereu
Cu spatele la Dumnezeu,
El rămâne veșnic
Cu fața la spatele nostru,
Așteptând, cuminte,
Momentul întoarcerii noastre
Cu fața... către El...

Oana
12.10.2017



marți, 10 octombrie 2017

Veșnicie furată

În talpa lumii
Bate un cerșetor
Un cui de lemn.
Atâta i-a mai rămas
De la ultima Răstignire.
Lume, n-ai și pentru mine
Un dumicat de vorbe bune,
Uitate într-un colț,
Printre cutume?
L-aș împărți cu un
Nebun întru Hristos
Ce stă la două cvartale
Mai la vale de sufletul meu.
Nimic... tăcere strâmbă...
Strânge vorbele mute
Și le așează-n sute,
Într-o desagă
De culoarea cerului
Care-l privește
Cu ochi goi...
Câteva secunde
De nemurire
Trec grăbit pe lângă noi...

El și noi, niciodată unu...
Tot timpul doi...

Oana Denis Rotariu
30.06.2017


sâmbătă, 7 octombrie 2017

Din tot ce zic

                                                                                 Mihaelei, cu drag

Din tot ce-a fost
Ce-a mai rămas?
O vorbă simplă,
Fără glas...?
Un dor unit
Cu un tumult?
Ceva ce nu pot
Să ascult?

Din tot ce-a fost?
Ce-a mai rămas?
O clipă fără
Niciun ceas?
Un sens pierdut
În alte lumi...
Ce nu mai vrei
Să îl aduni?

Chiar nu-mi mai pasă
Niciun pic...
Din tot ce-a fost, din tot ce zic...
Rămâne Marele... NIMIC...

Oana
07.10.2017


vineri, 6 octombrie 2017

Povești...

Într-o lume duală,
Venit să înveți
Să privești
Partea luminoasă
A lucrurilor,
Pășești stângaci,
Pe marginea
Ce desparte
Și unește
În același timp,
Infinitul cu
Infinitatea
Și infinitatea
Cu infinitul
De care n-a fost
Despărțită niciodată...
Într-o lume
Ce pare duală
Ai venit să-nveți
Că antagonismul
Coexistă în singurul
Lucru adevărat
Care e întregul
Care ești...

Povești...
Sau povestești?

Oana
06.10.2017

joi, 5 octombrie 2017

Vise...

Visez o lume fără interfață
Între Dumnezeu și Pământ,
Hrănită direct din Cuvânt.
Fără intermediari, fără vârfuri,
Mesageri sau extreme...
Visez o lume lipsită de edeme
Sociale, emoționale, mentale sau sufletești...
Tu la ce vise-ntinzi fir
Să pescuiești...?

Oana
05.10.2017
Foto: Iulia Na Ojog, Sardinian Beaches

În lipsa ei

Ne e teamă
Să rămânem
Fără teamă...
Nu concepem
A fi în stare
Să trăim libertatea
În lipsa ei...
Nu întrezărim
Ce s-ar putea
Întâmpla dacă 
N-am mai avea
Umbrela fatalității
Deasupra capului,
În care planează
Continuu idei,
Despre cum,
Când și unde
Ar trebui să se întâmple
Fiecare eveniment
Ce poartă o etichetă,
Ca o ștanță
De care ne priponim
Judecățile
Și ne îngrădim,
Benevol, libertățile...
Ne teamă să trăim
Fără teamă...
Nu ne duce mintea
Cum ne-am putea
Petrece clipele eternității...
În lipsa ei...

Oana
05.10.2017

În fața ta

                                                                   Indrei, cu recunoștință

În fața ta
Nu urc munți,
Nu cobor văi...
Arunc cu pietre
În deznădejdi
Și leg între ele
Confuzii...
În fața ta,
Nu contează
Că e vară,
Ori alt anotimp,
Ce nu-nfioară
Frunzele poetice
De vântul rimelor...
Tremur...
De miracol și
De lipsă de iluzii...
Goliciunea e nulă
Și mă simt
Ca-n perfuzii
De uimire...
Ce fură din mine,
Vibrând,
Vechi contuzii...

În fața ta
E altă lume
Care n-are față.
Cea care tremură...
Rămâne o... paiață...

Oana
05.10.2017


Cafeaua poveștilor

Poezia e
Cafeaua slovelor
Poveștilor nescrise
...din Univers...

Oana
05.10.2017

joi, 28 septembrie 2017

Nu te abține

Strânge-mă în tine...!
Ascunde-mă... ca pe-un dor...!
Încălzește-mă cu o pană,
Cu o aripă, cu un zbor...!
Strânge-mă aprope și tare ...

În tine...!
Printre cuvinte tandre 

Și slove fine,
Atinge-mă cu un fior...!
Îndrăznește, te încumetă...!

Nu abdica și ... mai ales...
Nu te abține...!
Reține...!

Oana
28.09.2017

duminică, 24 septembrie 2017

Pedeapsă...

M-am decis să te pedepsesc
Iubindu-te...
Nicio pedeapsă nu poate fi
Mai mare decât iubirea
Ce se așterne la soclul
Inimii împietrite.....
De fapt m-am decis
Doar să te iubesc, din ce în ce mai mult...
De pedepsit te pedepsești singur...
Să lăsăm  iubirea să ne ducă
Dincolo de pedeapsă!
Pe partea cealaltă a străzii
E lumină...
Noi oare de ce stăm aici,
În întuneric...?
Face parte din generic?

Oana
24.09.2017

Țintuit la zid

Ținut la zid de o sminteală
Legat la ochi
De ignoranță ce-și râde de tine
Pe la toate colțurile părerilor tale
Fără fundament, noimă,
Scop sau sens.
Ți-e frică să stai gol în Univers,
Fără să poți să simți adânc
Că singur n-ai fost niciodată
Și că gol e doar gândul singurătății
Care bântuie prin tine...

Țintuit la zid...

Oana
24.09.2017

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Cum ar fi...

Cum ar fi să-ți fiu lumină
Caldă, tandră și senină,
Să-ți sădesc în suflet pom
Nant, cu inimă de om...?
Cum ar fi să-ți fiu surcică,
Aprigă și mititică
Să-ți aprind în suflet dor
Pe al liniștii sobor...?
Cum ar fi să-ți fiu nălucă,
Albă și cu dor de ducă,
În mijlocul codrului
Și pe vârful pomului,
Ce îți stă în suflet drept...?

... Saltă inima în piept...

Oana
23.09.2017
Foto: Iulia Na, Un răsărit ce a împrumutat din tristețea apusului

vineri, 22 septembrie 2017

Ceva bun...

Există ceva bun în noi...
Fărâmă de lumină
Ce se căznește
Să iasă la Lumină...
Pentru ca lumină fiind...
Să fie una cu Lumina...
Există în noi Ceva bun...

Simți... ?

Oana
22.09.2017

marți, 19 septembrie 2017

Nu doarme tăcerea

Nu doarme tăcerea...
Ecoul inimii ia pulsul
Nevăzut al dintelui lipsă...
Dinte pentru dinte zici?
Un ochi plutește deschis
Pe pleoapa imaginației...
Și ochi pentru ochi?
Unde de lumină trandafirie...
De când lumina e trandafirie...?
De când nu e?
Nu doarme tăcerea...
Strigătul lumii e mut de uimire
În fața necunoscutului
Ascuns tainic de ochii
Și de dinții lipsă ai materiei din creștetul
Capului lumilor nepătrunse de
Gândurile tale...
Nu doarme tăcerea...
Stă în capul patului
Și așteaptă cuminte să te trezești...
Dormi dus...sau lâncezești?

Oana
19.09.2017




luni, 18 septembrie 2017

Vânătoare de... apusuri

De dor de tras cu praștia-n apusuri...
Împrăștii peste tot tăceri,
Trec versuri mute înspre nicăieri.
Emoții ce frizează presupusuri
Răsar în lume și strivesc plăceri,
În zbor de praștii, ce pândesc apusuri...
Și-ntorc spre Sine, inedit... păreri...


Oana,
18.09.2017

joi, 14 septembrie 2017

Cad redute...

Cad redute…
Gânduri slute…
Vorbe mute
Vin s-ajute,
Să-mprumute
Nenăscute,
Nevăzute
Liniști brute,
Susținute
De tăcere…
Mângâiere…

13.09.2017

miercuri, 13 septembrie 2017

Citat din Sf. Ioan Gura de Aur

„Dumnezeu şi-a dorit pentru Sine de mireasă o desfrânată. Da, zice, o desfrânată. Despre firea noastră omenească vorbesc. Şi a venit la ea, nu a trimis peţitori. A venit la ea şi a găsit-o ca ameţită de băutură, a luat-o şi a întrebat-o:
 «Nu te-am sădit Eu în Rai, ce s-a întâmplat cu tine?»
«A venit vrăjmaşul şi m-a luat.»
Şi nu a mustrat-o cu nici un cuvânt, ci i-a spus:
«Acum am să te iau şi am să te sădesc înlăuntrul Meu, ca să nu te mai poată răpi vrăjmaşul!»
Iar firea omenească, mireasa peţită, a răspuns:
 «Doamne, sunt rea, sunt bolnavă, sunt urâtă, sunt căzută!»
«Nu-i nimic, sunt Doctor!»”

vineri, 8 septembrie 2017

Mirare...

De la dreapta la stânga
Învârte Cerul lumile...
Pe mal cad căutări.
Se varsă din suflete
Ca potârnichile
La picioarele inimilor...
Emoții.
E greu să le lași să plece...
Căruța cu gânduri
Răstoarnă tipare
Drept în moalele capului
Ego-ului năucit.
Bezmetic, dar nu mort,
Te privește amenințător
De la marginea lumii.
E încă puternic... dar nu la fel.
Ești încă slab...
Dar nu mai tremuri
În fața privirii lui...
Vă urmăriți fără luptă...
De la dreapta la stânga
Universul învârte
Fără oprire... Viața...
Existența Însăși respiră
Fără sincope, fluid, armonios...
Și fără încetare...
Creația ... apare de la răsărit...
Din ce în ce mai aproape, mai departe
Și din ce în ce...mai mare...
Mirare...


08.09.2017
Foto: Irina Crainiciuc, Acatist



joi, 7 septembrie 2017

Mai...nimic...

Cuvintele,
Care vin direct
Din spațiul
Unde se nasc
Cuvintele,
Aliniază centrele
De greutate
Ale lumilor
Care trec prin noi...
Ele traduc
Pe înțelesul inimii
Limbajul fără slove
Al Universului,
Atingând liniștea
Cu frecvența absolută
A Tăcerii...

Suceava, 07.09.2017
Foto: Irina Crainiciuc

miercuri, 6 septembrie 2017

Tremolo

Explodează copacii
Figuri de stil.
Tu, Liniște, unde dormi
Când nu-ți așezi capul
Pe pieptul tăcerilor noastre?
Cade un sfanț
Din buzunarul rupt
Al unui cerșetor.
Nu-l aude, nu-l ridică
Nimeni.
Și calicii trebuie
Să mai piardă uneori...
Și ei au nevoie
Să câștige, din când în când,
Câte o clipă de veșnicie...
Crapă zorii lumină albă
Pe butuci de întunerici.
Un năuc nu-și găsește,
Prin buzunarele inimii,
Cheile iubirii...
Nu mai ține minte
Unde le-a lăsat ultima dată.
Zâmbesc. Omit să-i spun
Că-s pe una din noptierele
De la mine din piept...
N-am mai locuit
De mult timp, pe acolo...
Oi trece azi ori mâine
Și de-acum încolo...
Tremolo...

Oana Denis Rotariu
06.09.2017
Foto: Iulia  Na Ojog


marți, 5 septembrie 2017

Pastila de Mântuire

Doamne,
Tu, care ai făcut
Cerul și Pământul
Și le-ai unit
Prin Hristos
Pentru noi...

Tu, Doamne,
Care ai întins
La picioarele noastre
Iarba și florile...

Tu, care
Ai înălțat munții
Pănâ aproape de stele
Ca să admirăm
Frumosul din ele...

Doamne, Tu,
Care ai întins
Mările și oceanele
Dintr-o parte în alta
A imaginației noastre...

Tu, Doamne,
Care de jur împrejurul
Pământului
Ai așezat Cerul
Ca să nu ne răsturnăm...

De ce n-ai făcut
Și o pilulă de Mântuire...
Care să ne salveze
Din ghearele rătăcirilor noastre...?

Oana Denis Rotariu
05.09.2017

Foto: Irina Crainiciuc, Fericirea


duminică, 3 septembrie 2017

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Toamnă iară

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Toamnă iară: A venit toamna. Iar a venit. Doar că în sufletul meu s-au amestecat sentimentele. Poeții se miră de versurile din piepturile altora. ...

Să nu transformăm iertarea într-o altă fațetă a EGO-ului... !

Să iertăm! Dezinteresat, din toată inima și plin de compasiune...

Să nu transformăm iertarea într-o altă fațetă a EGO-ului... !

Să nu iertam din postura de merituos, ci din cea de smerit...!

Să nu iertăm pentru că am auzit că iertarea ne eliberează în primul rând pe noi, ci cu intenția de a menaja sentimentele celorlalți...!

Să nu iertăm din mărinimie, ci din conștiința faptului că și noi am greșit prin neiertarea noastră...!

Altfel, iertând nu obținem iertare, ci nesmerenie și ne încarcăm egotic...

Nu obținem decât alt bolovan de cărat în aura ignoranței noastre...

Chiar dacă știm că unul din rezultatele iertării e eliberarea noastră, să iertăm de dragul iertării și nu de grija a ceea ce putem obține prin iertarea noastră...

Să nu  iertăm de frică, să iertăm din iubire...!

Direct din smerenia așezată pe genunchi în fața altarului de frumos din inima noastră... de acolo să iertăm... Direct de acolo...

Mulțumesc Doamne pentru tot ce așezi aici, în fața Ta... !

Mulțumesc Doamne pentru iertarea TA!


Oana Denis Rotariu
03.09.2017

E ușor să judecăm... mai ales dacă nu pricepem...

E ușor să judecăm. Mai ales dacă nu pricepem. Și nu pricepem niciodată...

Nici măcar atunci când toate lucrurile par evidente...

Fiindcă cauzalitatea e dincolo de mintea noastră și e extraordinar de rafinată și de subtilă...

Cu rațiunea e complet incompatibilă.

Așa că... să nu judecăm pe nimeni, fiindcă habar n-avem ce judecăm...
 

Să facem ce considerăm că ar putea fi bine pentru ceilalți, pentru noi, pentru lumea toată... Să ne rugăm să fim îndrumați în acest sens... și-atât...

Oricum nu putem mulțumi simultan pe toată lumea... și oricum nu acesta e scopul pentru care suntem pe Pământ...

Să fim buni! În sufletul nostru să iubim pe semenul nostru, să ne rugăm pentru el și să-i dorim numai bine!

Să-l iubim ca pe noi înșine!

E tot ce putem face înțelept și pentru toți și pentru noi...

Lumea în care trăim n-o conducem și nu ne aparține...


E un adevăr pe care ar fi bine să-l trezim în noi și să-l înțelegem bine...


Oana Denis Rotariu
30.08.2017

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Achtung

Ia aminte
La tăcerea din tine!
Ea nu te-amăgește
Și nu te reține
Din vorbe deșarte,
Nicicând prea puține.
Ascultă cuminte
Tăcerea din tine,
Niciodată nu minte
Și-ți face doar bine.
Orice ai face
Tu ia doar aminte!
Nu e un musai,
E o rugăminte...

Oana Denis Rotariu
02.09.2017
Foto: Iulia Na Ojog

joi, 31 august 2017

Ani buni pe frici...

Și s-a mai pus un an
Pe nevralgia fricilor din vene,
Și a mai înflorit un ceas
La umbra vechiului cais...
Credeam că locuiești departe,
Că luminezi Pământul
De Sus, din Paradis...
De-acolo unde totul e o floare
Și unde ard de fericire rugi,
Dar ești aici, aici, mereu aproape,
Nu pleci, nu stai
Și-n niciun caz nu fugi...
Aștepți cuminte să Te simt mai bine
Și-așterni ani buni, curați, albi și tăcuți,
Adânc, tihnit... și tot mereu în Tine...
Aici și ne-nfricat...
Pe fricile din mine...

Oana Denis Rotariu
31.08.2017



Bună dimineața, străine!


Cafeaua te-așteptă
Aici și pe tine,
Din ceașcă încet,
Gânditor, tu să sorbi,
Să crezi că ești treaz
Și că nu mai dormi...
Ochii să-și nască
Lumea-ntre gene,
Mintea să iscodească
Gânduri aiurea, perene,
Să inventeze din nou
Iar și iar scene,
Roluri de dejucat și închipuiri...
Mai soarbe-o gură de cafea,
Poate-ai să-ți vii în simțiri!
Și ai să vezi
Că ce vezi nu e aievea
Și că ce nu vezi nu e ireal,
Că n-ai dormit, de fapt,
În altă parte,
Că totul e aici și e ușor, banal...

Bună dimineața și la tine străine!
Cafeaua n-a trezit niciodată
Pe nimeni,
E doar soluție de compromis...
Aștept cu drag să te trezești
Din vis...


Oana Denis Rotariu
31.08.2017

La revedere

Nu-ți spun adio
Dar nici pe curând,
În față un gând
Dispare fumegând,
În spate un nor
Îmi prinde-n păr catrene,
În sufletul pribeag
Cântăm refrene
Despre albastre nopți,
Albe și-adânci,
Pe când eram doi
Nătăfleți nătângi,
Și zboruri ne curgeau
Prin vene,
Când doruri apuneau
Pe gene...
Nu-ți spun adio,
Dar te las să pleci
Și unde vrei tu
De astăzi mai departe

Să petreci
Cu cine vrei, îți cade bine
Sau îți place,
În viața mea
Tu nu mai ai ce face...
Pleacă acum și fii 

Mereu pe pace...!
Râmâi în lumea ta dibace,
Mereu tenace luptător...!
De dorul tău
Eu n-am de gând să mor...
Și nici tu de al meu, firește...
Iubirea noastră nu a fost
Ce astăzi este... 

Rămâne scrisă undeva în noi
Ca o poveste...
Tot ce a fost de zis,
Aici se isprăvește...

De-aici încolo noi ne despărțim...
La revedere, asta este... !

Oana Denis Rotariu
31.08.2017

miercuri, 30 august 2017

Să taci o mie de cuvinte

Să taci o mie de cuvinte,
Să le aduni într-o tăcere,
Să le împachetezi în rugi,
Să le transformi în mângâiere.
Să taci o mie de cuvinte,
Să le transformi în sărbători
Și uite-așa la cele sfinte
S-adaugi și s-aduni comori...
Să taci o mie de cuvinte,
O mie binecuvântări...
Să taci și să nu iei aminte,
Că de tăcere te-nconjori...
Să taci o mie de cuvinte...
Și liniștea să-ți dea fiori...
Ușor, tăcând... spre necuvinte
Să-nveți încet-încet... să zbori...

Oana-Denis Rotariu
 30.08.2017

Foto: Irina Crainiciuc

luni, 28 august 2017

Ce de toamnă, doamnă!

Ce de toamnă fără timp!
Și ce de vreme fără anotimp!
Desfrunzit de tine
Stau aiurea pe-o bancă,
Încântat
De o poveste deșănțată
Și de-o doamnă...
Paiață ce venea din alte vremi,
În care nu obișnuiai de viață
Să te temi...
Ci doar iubeai un dor
Și-un zbor pe cale
Căzut de nicăieri în fața ta, agale...
Stau despuiat
De tot ce mă condamnă...
Și nud de lume și iluzii
Mă fac toamnă...


Oana Denis Rotariu
28.08.2017
Foto: Iulia Na Ojog

vineri, 25 august 2017

Nimeni


Nimeni n-atinge
Ființa din tine,
Nici cu cuvinte multe,
Nici cu cuvinte puține,
Nici gândul din zare,
Ce-ți atinge pielea uscată,
Nu-ți alină ca El
Nemurirea, pe dată...
Colosseum, iulie 2017
Nimeni n-atinge
Ce-atinge doar El...
Și ce-atinge în tine
Devine... mereu...
O lume curată...
Nu-i așa, dragul meu?

Oana Denis Rotariu
25.08.2017

joi, 24 august 2017

Nu pustii...

Nu pustii o lume
Cu neiubirea noastră...!
Las-o să fie albă
Și uneori albastră,
Ori galbenă sau roz,
Și chiar și purpuriu...
Ca să mă simt mai vie
Ca să te simți mai viu...
Ori verde și oranj,
Ca florile din glastră,
Să cânte mov în piept
O pasăre măiastră
În do major solfegii...
Nu, nu e prea tarziu,
Cât încă nu e seară
În sufletul pustiu...

Nu pârjoli Pământul
Cu rătăcirea noastră...!
Iubirea mai trăiește
Și mai e încă castă...
Chiar de nu-i între noi...
Nicicând n-a fost a noastră...

Nu pustii iubirea
Cu neiubirea noastră... !

Oana Denis Rotariu
24.08.2017
Foto: (re)Sursă, Irina Crainiciuc

miercuri, 23 august 2017

Departe de EU...

Doar azi și doar acum...

Departe de EU și de povestea pe care EU are mereu a o spune...

Cine este EU, ce face EU și ce e dispus EU să vorbească sau să gândească despre sine nu se cade să fie spus ...

Nici în cuvinte multe, nici în cuvinte puține...

 Să-i fie plăcut și să-i fie bine!



marți, 22 august 2017

Știi Tu, Doamne?

Știi Tu, Doamne?
Fără Tine lumea-i pustie.
Nici pacea nu-i pace
Nici viața nu-i vie...
Și vorba e stearpă
Și viersul e ciung,
Când nu ești acolo
Să-l vezi alergând,
Prin inimi de piatră
Găsindu-și mormânt...
Știi tu, Doamne 

Că fără de Tine,
Ceru-i foarte departe
Și e gol pe Pământ?



Oana Denis Rotariu
22.08.2017

luni, 21 august 2017

Nu-ți spun adio

Aș mai fi stat
La o parolă
Cu inima ta...
Dar cuvintele,
Nerostite veneau
De undeva
De mult prea departe,
Și se risipeau
Până la mine
În culori
Rămase la marginea
Zenitului...
Ardori de tâmpenii
Egotice
Alergau prin
Fața ochilor
Smintelilor noastre
Ca-ntr-un serial prost,
Cu audiență maximă.
Închipuirile minților
Bolnave
Rânjeau sub fragilitatea
Sentimentelor
Oprite din evoluție
La stadiul de embrion,
Sau de intenție bună,
Dar complet inadecvată
Și semnificativ nereușită.
Peisajul înspăimântător
Se cheamă ispită...

Ai mai fi stat
La o parolă
Cu presupusa mea
Senzualitate,
Care părea că poate
Ridica necontrolate
Nivele de conștiință lipsă
Și testosteron neconsumat
În timp util.
Jenant și penibil...
De aceea amintesc
Că e bine de știut că
Distracția de la mansardă
Trebuie să coboare
Și la subsol,
Măcar din când în când,
Sau, mă rog, măcar câteodată...

Altfel ambientul
Îți va părea superfluu
Ostil și total inefabil
Și viața ratată,
Într-un mod inoportun
Și complet regretabil.

Nu-ți spun adio... !
E complet inutil...
Iubirea-ntre noi
E-un sentiment reprobabil,
Inoportun și trist...

Abominabil...

Oana Denis Rotariu
21.08.2017

duminică, 20 august 2017

Să iubim liber, fără ataşamente, fără menajamente şi fără posesivitate


Bună dimineața!

Cât e ora? E ora Acum.

Pentru Existență e mereu timpul acum, dar noi nu suntem acum mai niciodată.

Suntem mereu preocupați de ce avem de făcut, de ce am realizat ori nu până în momentul de față...

Singurele noastre momente în care trăim în prezent e atunci când iubim, când ne îndrăgostim.

Pentru că atunci când împărtășești iubire nu tânjești să fii în alte timpuri sau în altă parte...

Ca să trăim prezentul e suficient să ne îndrăgostim de Existență, de viață...

S-o iubim liber, fără ataşamente, fără menajamente şi fără posesivitate, pentru că ne-ar răpi fericirea de-a iubi, de-a trăi...

S-o iubim complet, total, fără jumătăți de măsură şi cu deplină încredere.

Cu bucurie şi cu credința că dacă îl vom iubi mereu El nu va renunța la noi... niciodată...

Mulțumesc Doamne pentru toate!

Oana
astăzi, aici și acum

vineri, 18 august 2017

Absurd

Lipsă de opinie...

Fulgi de neliniști
Topesc vara
În inimile noastre...
Pe asfalt, căzutele
Trupuri gonesc
Din ochi veșnicia.
Moartea e cosmopolită,
Știai?
Ea nu ține cont
De cultură, de religie,
Sau de țară...
Nu-i pasă de nimic..
Nici măcar că e cald
Și că-i vară...
Se distrează oricum
Ar fi vremea pe-afară...


Nu dormim, dar nici treji
Nu poți spune că suntem.
Lipsa liniștii
Se transformă
Într-o știre absurdă.
Pacea pare iar
O utopie tristă,
Rece și surdă...
Și pentru a nu știu
Câta oară, Doamne,
Nedumerită Te-ntreb:
Încotro știi că bate
Vântul smintelilor noastre?
De ce, înspre ce
Și cât de departe?
Și până când, Doamne?
Până când?!!!

Te rog să nu-mi spui
Că e prea curând...!!!

Oana Denis Rotariu
18.08.2017
Foto: Iulia Na Ojog

sâmbătă, 12 august 2017

Nu ne-a investit nimeni salvatorii lumii

Muzeul Vatican, iulie 2017
N-am primit nici la naștere și nici pe parcurs acest statut...

Să facem ce e corect și bine pentru noi... dar ținând cont să nu rănim pe nimeni.

Puterea exemplului e de ajuns și, cu siguranță, de netăgăduit...

Nu trebuie să atragem pe nimeni cu forța în binele pe care considerăm noi că vrem să i-l facem...


Habar n-avem dacă așa zisul bine nu-i va fura omului respectiv urcușul pe Golgota pe care o are de urcat...


E destul dacă facem în așa fel încât să fim noi fericiți și bine, căutând mereu cu ochii inimii către voința divină...

Dacă celor din jur le va plăcea, vor găsi ei singuri de cuviință să vină înspre fericirea din noi...

Să fim buni și să facem bine...!!! Restul vine... de la Sine...

Oana Denis Rotariu
12.08.2018

Fericire constantă

Când fericirea
E constantă
Bucuria n-are nevoie
De motiv...
Când nu exisă
Cauzalitate pentru
Fericire și bucurie
Sufletul
E mereu hrănit.
Omul nu mai orbecăie
Prin lume, fără cale
Nici galop și nici agale,
Pentru că undeva
În drumul sau teluric
S-a întâlnit,
Adânc în sine,
Cu motivul bucuriei sale...
Și de-atunci
E doar mulțumire pe cale...

Suflet ușor ... și-osanale...
Oana Denis Rotariu
12.08.2017
Foto: Maria și Irina Crainiciuc

duminică, 6 august 2017

Câteva chestiuni de bun simț

Tapiserie Muzeul Vatican

1. Nu confunda pozitivismul cu înțelepciunea ori înțelegerea!

2. Nu proiecta asupra nimănui neîmplinirile și frustările tale!

3. Nu omorî sufletul nimănui cu vanitatea și nebunia ta egotică!

4. Nu-ți mai justifica neputințele punându-le în lumina bunelor intenții!

5. Lasă-l și pe cel de alături să fie... e viața lui, nu viața ta!

Fiecare are un rost pe lume, cu sau fără aportul ori voia ta...

Nu te mai juca cu sufletul nimănui din cei care au apărut, sunt sau apar în viața ta!


Oana Denis Rotariu
06.08.2017

Exercițiu de Lumină

Tragi colțurile inimii în sus
Cât să zâmbească
A bucurie și fericire...
Dezvelești cerul
De deasupra capului, de nori,
Și-l umplii cu lumină...
Retragi mintea,
O dai la o parte
Și-i faci loc luminii
Să curgă prin vârful capului
Prin tine...
Te lași inundat de ea...
Te lași umplut cu Lumină
Până în vârful picioarelor...
Apoi o lași să curgă în jos, din tine...
Nu te golești de lumină
Fiindcă în fiecare
Fracțiune de secundă
Altă lumină primenită
Pătrunde de Sus în jos,
În tine...
Împreunezi mâinile
În fața Soarelui ce șade
În zâmbetul din inima ta
Și te bucuri...
Tăcerea ridică la cerul
De peste tot rugăciuni
De lumină... ca fluturi...
Păstrezi starea de Lumină
În tine și-n ochi...
Rămâi smerit, mulțumești
Și te bucuri...

Oana Denis Rotariu
06.08.2017
Corfu Town

sâmbătă, 5 august 2017

Ce contează? Jean boxează, Maricica pedalează...

Ce importanță are ce crede lumea sau ce crezi tu despre tine?

Sistemul corect de coordonate la care să te raportezi este doar și numai Dumnezeu.

Restul e poveste, e iluzie și nu contează deloc...

Viața asta omenească e doar un joc...

Nu ține cont nici de păreri, nici de noroc...

Șezi molcom! Stai pe loc! Oricum ai fi ești la mijloc...

Oana Denis Rotariu
04.08.2017

Conspir

Respir și inspir
Din oxigenul iubirii.
Inima...,
Inima... se deschide
Din ce în ce
Mai tare, mai încolo...
Mai mult.
Zidurile amintirilor
Se prăvălesc pe rând...
Respiiiiiir...inspiiiiir...
Domino de păreri
Pică departe de mine.
Nu le pornesc,
Nu le opresc căderea.
Doar le privesc căzând...
Undeva departe
A abdicat
Și ultima redută,
Uimită, stigheră,
Pierdută și slută...
Respir direct
Din plămânii Universului...
Expir lumea...
Sau o inspir...

Transpir Conștiință...
Conspir...

Oana Denis Rotariu
05.08.2017
Foto: Iulia Na Ojog