Doruleț...

Mi-e drag de tine,
Câteodată...
Mai ales atunci când privești
Spre iarbă cu drag,
Ori spre fluturi,
De ca şi cum ai dori
Să-i iei în brațe.
Ori când privești tandru
În ochii copilului
Sau ai motanului
Care toarce calm
În pupilele tale...

Mi-e dor de tine,
Câteodată...
Mai ales când stai cu capul
În poala iluziilor mele
Și mă lași să-ți număr visele,
În timp ce tu ești plecat
Pe coclaurile gândurilor, departe...

Mi-e cumva de tine...
Uneori...
Dar de cele mai multe ori
Mai tot timpul...
Când te las să-mi împleteşti
În pletele simțirilor
Spicele de grâu coapte
Ale tuturor iubirilor ce se leagănă...
Prin ființele noastre,
Fremătânde...

Mi-e bine...deseori...
Dar... ce bine poate să-mi fie... !!!

 Oana
 29.10.2017

Alfa și omega...

Punctul zero
Întâlnește infinitul
Când negația
Se contopește
Cu afirmația,
Când Absolutul
Umple complet
Acel gol din noi
Care tânjește continuu
După plenitudine
Și rămâne,
Cu consecvență
Neumplut... până
La capăt.

Alfa și omega...,
Începutul și sfârșitul,
Fuzionează
În permanență,
Se expandează,
Se transformă
Și transformă în noi
Clipa în eternitate,
Cu bucurie și fără falsitate...

Natural, simplu, firesc...
Fără fatalitate...


Oana
28.10.2017

Foto: Diana Damaschin, Prin ochii Dianei

Toamnă în sufragerie

... de la Diana

Toamnă în sufragerie.
Pe marginea ferestrei
Țese poezia vânt...
Fire de iarbă usucă
Gânduri în pletele
Tale arămii...
De la atâta soare
Din privirile altora
Ai început să strălucești...
Zboruri se împleticesc
Pe cărările anotimpului
Numit viață
Și trec prin noi
La mustață...
Cătinel, inima tactează
Ritmul respirației
Universului nevăzut,
Din afară-înăuntru...
Unde e afară...?
Cine e  înăuntru...?
Toamnă...
În sufragerie pisica arămie
Admiră petale de flori...

Dincolo de geam...
Fiori...

Oana
24.10.2017

Bucură-te...!

Bucură-te de vara
Care-i toamnă
Și de iarna care-i primăvară
De norii care-s cer,
De viața de după gard,
De chipul din fața și din
Spatele oglinzii
În care privești și nu te vezi
Ori te vezi, fără să te privești...!
Bucură-te că ești!
Construiește-ți
Din aripi povești!
Din inimă nu fă stavilă
În fața furtunii,
Ci fă furtuna liniște
Și dăruiește-o lumii...!
Bucură-te de anotimp
De timp un timp, 
De frunză, de mare,
De vară, de uitare,
De a anotimpului răsfirare...
Până te faci alt timp,
Până devii lumină,
Ori te prefaci soare
Și te privești pe tine... aici...
De undeva din zare...

Bucură-te... !
Alceva mai bun
Ce ai putea face...
Oare?

Oana Denis Rotariu

24.10.2017

Foto: Diana Damaschin

Dolce far niente

Când nu știu
Ce să spun... tac...
Tac și când știu
Ce să spun...
Fiindcă liniștea îmi
Pare că știe
A spune mai
Multe ca mine...
Mult mai multe
Și mult mai bine.
Liniștea e
Oază de împăcare,
Liant între suflete,
Mediu desăvârșit
Pentru spiritele înalte,
Fior făr' de fior
Pentru emoțiile frumoase,
Izvor de cunoaștere
Nesecat
Pentru înțelepți...

Pătrunde-o dar,
Ce mai aștepți?

Oana Denis Rotariu
23.10.2017

Foto: Diana Damaschin, Lumină între lumi

În plus...

Între ce ținem

Sau ce nu ținem minte

E o bătaie de inimă...

În plus...

O emoție din spatele

Unei inimi,

O vorbă din spatele

Unui cuvânt...

O zbatere de aripi

Fără gând.

Între ce nu ținem

Sau ce ținem minte

Nu e minte

E doar inimă.

Și nu sunt deloc...

Cuvinte...

19.10.2017

Foto: Irina Crainiciuc, Voroneț

Vorbe deșarte

Pământul
E una din planetele
Care locuiesc
Pentru totdeauna
În noi...
Albastru. Infinit.
Apă,
Ce aprinde focul
În priviri...

Foto: George Ziakas, Comuna Măneciu, Prahova

Cer,
Mereu la mijloc,
Acolo unde e Înaltul...
Afară sau înăuntru
Nu există.
Sau există
Atâta vreme
Cât e necesar
Pentru a simți că ele
Sunt același
Mediu continuu,
Mai consistent
Sau mai puțin consistent
Din care facem
Parte...
Nu-s cuvinte în vânt
Și nici vorbe deșarte...
În noi trăiește
O Lume aparte...

Oana
16.10.2017

Numele împlinirilor mele

Mă împlinești...

Când te simt lângă mine,
Lumii mele i se adaugă
O altă dimensiune.
Se numește potențialitate.
Cerul, ... cerul
Nu mai e limita.
E blocul de start
Al tuturor viselor...
În aceste vise
Ești mereu Certitudinea,
Axioma, lema de netăgăduit...
De neîngăduit...
Ori de câte ori te simt
Muzica vibrato a lumilor mele
Devine cu un ton
Mai înaltă...
Lumea din mine urcă cu un pas
Mai sus, mult mai sus,
În lumină.
Ești Lumină...

Ești strălucire,
Încântare, iubire, extaz ...
Cu Tine pot să tremur,
Fără rușine, în toate
Frecvențele curcubeului.
Devin curcubeu...
În povestea curcubeului
Ești întotdeauna Soare.
Strălucești la capătul ploii
De iubire ale tuturor timpurilor
Trecute, prezente, viitoare...
Picurii sărută pleoapele
Nepăsărilor mele...
De adio...
Mă transformă în nimic,
În nimeni și în tot...

Doar când învăț pașii tăi
Plimbându-se nonșalant
Prin nimicul din mine
Mă simt împlinită...

Ești un nume nou,
Fără nume,
Pentru toate împlinirile mele.
Toate... până la un punct.

Punct...

Cu fața la spate

www.card-photo.com : Iuliana Ojog, Bremen by night

Chiar dacă
Noi ne încăpățânăm
Să fim mereu
Cu spatele la Dumnezeu,
El rămâne veșnic
Cu fața la spatele nostru,
Așteptând, cuminte,
Momentul întoarcerii noastre
Cu fața... către El...

Oana
12.10.2017

Veșnicie furată

În talpa lumii
Bate un cerșetor
Un cui de lemn.
Atâta i-a mai rămas
De la ultima Răstignire.
Lume, n-ai și pentru mine
Un dumicat de vorbe bune,
Uitate într-un colț,
Printre cutume?
L-aș împărți cu un
Nebun întru Hristos
Ce stă la două cvartale
Mai la vale de sufletul meu.
Nimic... tăcere strâmbă...
Strânge vorbele mute
Și le așează-n sute,
Într-o desagă
De culoarea cerului
Care-l privește
Cu ochi goi...
Câteva secunde
De nemurire
Trec grăbit pe lângă noi...

El și noi, niciodată unu...
Tot timpul doi...

Oana Denis Rotariu
30.06.2017

Din tot ce zic

                                                                                 Mihaelei, cu drag

Din tot ce-a fost
Ce-a mai rămas?
O vorbă simplă,
Fără glas...?
Un dor unit
Cu un tumult?
Ceva ce nu pot
Să ascult?

Din tot ce-a fost?
Ce-a mai rămas?
O clipă fără
Niciun ceas?
Un sens pierdut
În alte lumi...
Ce nu mai vrei
Să îl aduni?

Chiar nu-mi mai pasă
Niciun pic...
Din tot ce-a fost, din tot ce zic...
Rămâne Marele... NIMIC...

Oana
07.10.2017

Povești...

Într-o lume duală,
Venit să înveți
Să privești
Partea luminoasă
A lucrurilor,
Pășești stângaci,
Pe marginea
Ce desparte
Și unește
În același timp,
Infinitul cu
Infinitatea
Și infinitatea
Cu infinitul
De care n-a fost
Despărțită niciodată...
Într-o lume
Ce pare duală
Ai venit să-nveți
Că antagonismul
Coexistă în singurul
Lucru adevărat
Care e întregul
Care ești...

Povești...
Sau povestești?

Oana
06.10.2017

Vise...

Visez o lume fără interfață
Între Dumnezeu și Pământ,
Hrănită direct din Cuvânt.
Fără intermediari, fără vârfuri,
Mesageri sau extreme...
Visez o lume lipsită de edeme
Sociale, emoționale, mentale sau sufletești...
Tu la ce vise-ntinzi fir
Să pescuiești...?

Oana
05.10.2017

Foto: Iulia Na Ojog, Sardinian Beaches

În lipsa ei

Ne e teamă
Să rămânem
Fără teamă...
Nu concepem
A fi în stare
Să trăim libertatea
În lipsa ei...
Nu întrezărim
Ce s-ar putea
Întâmpla dacă 
N-am mai avea
Umbrela fatalității
Deasupra capului,
În care planează
Continuu idei,
Despre cum,
Când și unde
Ar trebui să se întâmple
Fiecare eveniment
Ce poartă o etichetă,
Ca o ștanță
De care ne priponim
Judecățile
Și ne îngrădim,
Benevol, libertățile...
Ne teamă să trăim
Fără teamă...
Nu ne duce mintea
Cum ne-am putea
Petrece clipele eternității...
În lipsa ei...

Oana
05.10.2017

În fața ta

                                                                   Indrei, cu recunoștință

În fața ta
Nu urc munți,
Nu cobor văi...
Arunc cu pietre
În deznădejdi
Și leg între ele
Confuzii...
În fața ta,
Nu contează
Că e vară,
Ori alt anotimp,
Ce nu-nfioară
Frunzele poetice
De vântul rimelor...
Tremur...
De miracol și
De lipsă de iluzii...
Goliciunea e nulă
Și mă simt
Ca-n perfuzii
De uimire...
Ce fură din mine,
Vibrând,
Vechi contuzii...

În fața ta
E altă lume
Care n-are față.
Cea care tremură...
Rămâne o... paiață...

Oana
05.10.2017

Cafeaua poveștilor

Poezia e
Cafeaua slovelor
Poveștilor nescrise
...din Univers...

Oana
05.10.2017