Seninătatea vine din simplitate

Din credința că ești exact acolo unde trebuie, când trebuie și că tot ce se întâmplă e spre binele tău.

Și la un moment dat nici nu mai contează, nu te mai preocupă aceste detalii nesemnificative.

Fiindcă nu te mai identifici cu acel ego care te separă de lume. Și-atunci toate situațiile de viață le privești dintr-o altă perspectiva.

Aceea că ești aici pentru a învăța ceva.

Deodată nimeni nu-ți mai face nimic și toate doar se întâmplă.

În sensul și direcția dictată de mișcarea continuă a energiilor angrenate de acțiunile și gândurile noastre, separate sau comune.

Iar lumea se transformă brusc dintr-un câmp de bătaie într-o școală-teatru, cu un amfiteatru imens.

Mare cât să încăpem noi toți cu tot cu Universul în el...

Iar Universul e și decor și spectator și autor și actor și regizor... și... cuvânt și punct de suspensie... tot...

Iar tu ești...bucățică ruptă din el... în el...

Restul e poveste ...Una de dragoste...

Scrisă cu inima ta direct în inima Universului...

Oana Denis Rotariu
24.04.2017

Doar anotimpurile

În mine
Plâng doar iernile
Netopite,
Ori poate că primăverile
Ne-ncepute
Sau toamnele
Netrecute
Ori toate verile
Ne-nflorite.
Doar ele plâng...
Restul anotimpului
Din mine
Râde...

Foto: George Ziacas

Controlul e doar o biată iluzie

Am citit astăzi o postare în care se spunea că doar în 90% din tot ce ni se intamplă deținem controlul şi că 10% nu depinde de noi.

Ei bine, vestea bună e că nu deținem controlul în nicio situație de viață, ci avem doar o falsă idee de control.

Controlul e doar o biată iluzie...

Noi nu deținem nimic, noi doar suntem şi reacționăm după cum suntem.

Situațiile de viață oarecum nu țin de noi, deşi am avut un aport la apariția lor.

În schimb felul cum reacționăm vis-a-vis de tot ce se întâmplă ține de noi şi de karma noastră.

Şi ține şi de felul cum în viitor "ni" se vor "întâmpla" lucrurile...

O zi cum eşti să ai! Şi tu...
Oana Denis Rotariu

Fericirea nu e un deziderat

Pentru astăzi ți-am pregătit să savurezi o cafea gustoasă.

Fericirea nu e un deziderat, e o alegere...

E o stare de spirit pe care o obții cu uşurință atunci când te poziționezi înțelept, calm şi liniştit vis-a-vis de o anumită situație.

E maniera pozitivă în care te observi şi-ți dai voie să înțelegi că tot ce se întâmplă e în favoarea ta.

Dacă nu-ți permiți sau nu ți se îngăduie deocamdată să poți observa sau înțelege asta, nu-ți rămâne decât să ai deplină încredere în judecata Celui de Sus.

El beneficiază în permanență de privirea de ansamblu şi întreg tabloul de acțiuni şi reacțiuni se desfăşoară la picioarele Lui.

Ție nu-ți rămâne decât să fii fericit! Doar atât...

O zi fericită să ai! Mai ales, tu...

Minuni ce caută desăvârşirea

Oamenii nu sunt minunați fiindcă scriu poezii, pentru că joacă teatru ori fiindcă se joacă de-a sentimentele ori de-a afacerile unii cu ceilalți.
Ei nu sunt deosebiți pentru că ştiu, ori pentru că li se pare că ar putea ştii rostul sau sensul lumii.
Nu sunt importanți pentru că-şi închipuie că sunt cineva ori că pot fi mai presus de cineva ori de ceva, doar pentru că-n imaginația lor pretind a fi cumva ori altfel.

Oamenii sunt minunați doar pentru că SUNT...

Minuni ce caută, uneori chiar fără să ştie, pe Pământ... desăvârşirea..

Oana Denis Rotariu
19.04.2016

Nevoia de justificare

Când simți nevoia să te justifici pentru gândurile sau acțiunile tale, ceva nu e în regulă.
Ori îți pare că nu gândeşti sau nu faci ce trebuie, ori chiar faci sau gândeşti ce nu trebuie.
Repoziționează-te!

Tăcerea e de mai multe feluri...

Există o tăcere îndărătnică, atunci când interiorul stă să explodeze în împotrivirea lui de a scoate vreun sunet - o tăcere care prevesteşte un iminent taifun verbal.
O altă tăcere e când n-ai nimic de spus ori de transmis nimănui - o tăcere albă.
Mai există tăcerea depresivă - când toate corăbiile lumii s-au înecat în toate tristețile Universului.
Şi un fel de tăcere expectativă - în care aştepți să se termine zgomotul ca să te poți exprima şi tu.
În toate aceste tăceri pare că există ceva de făcut, ceva de aşteptat, ceva de înfăptuit.
Sunt tăceri studiate, ghidate, forțate cumva.
Dar mai presus de toate tăcerile există o tăcere vie, firească, coerentă, aşezată.
E izvorâtă din linişte, din seninătate, din fericire, din recunoştință şi smerenie.
E un soi de tăcere care pare că se manifestă până şi atunci când vorbeşti.
O tăcere în care liniştea pare a spune o poveste...
O poveste despre inima ta...
Şi nu numai despre ea...

"Vreau să fac cu tine, ce face primăvara cu cireşii." (Pablo Neruda)

Dar sufletul meu iubeşte liniştea ce se aşterne între coperțile poveştii ce stă a se scrie în inimile noastre.

Ascult-o!

Oana Denis Rotariu
19.04.2017

Foto: George Ziakas

Acu o primăvară

Primăverii trecute
I-am rămas datoare
Un zâmbet.
Ea în schimb,
Mi-a rămas restanță
Un sărut de adio,
Scris prin toate ierburile
Romanelor de dragoste
Fără cap, fără coadă,
Doar cu apus
Şi fără... răsărit...
 

 Oana Denis Rotariu, 18.04.2016

La granița dintre fixație şi obsesie...

La granița dintre obsesie şi fixație aşteptam iubirea eu.
Habar n-aveam că n-avea să vină pe acolo niciodată.
Nu-mi trecea nici prin cap, nici prin suflet că iubirea nu se aşteaptă ci doar se trăieşte.
Odată, sau chiar de mai multe dăți m-am aventurat când pe un teritoriu, când pe celălalt.
Nimic.
Întâlneam uneori un dor tânguit, alteori o durere prelungă.
În rest fâlfâit de gânduri pe la tâmplele timpului ce trecea fire din nisipul anilor vieții mele prin clepsidra existenței.
Apoi...linişte...
Apoi chiar nimic... urmat de o bucurie dementă, o fericire nebunesc de anormală...
Dar nu era nimeni pe-acolo ca să poată defini normalitatea.
Eram doar iubirea, eternitatea şi un soi de ceva numit eu...
Un cineva născut să aştepte iubirea la limita dintre fixație şi obsesie...
O iubire ce era mereu acolo, aşteptând să dispară iluziile gândurilor ce mi se fâlfâiau, ori se lăfăiau prin fața ochilor neatenției mele...
Iubirea, eternitatea... şi-atât...
Iar acum, la granița inexistentă dintre fixația lipsă şi obsesie absentă, nimeni nu mai aşteaptă ... nimic...

Vis de primăvară

Să răvăşesc
Primăvara prin mine
Prin suişurile
Şi coborâşurile
Amintirilor despre tine
Până vor înflori
Merii şi vişinii şi cireşii
Visurilor mele târzii.
Asta mi-ar plăcea să fac...
Până când primăvara va
Răsări câmpuri cu flori
Prin nefirescul din mine
Iar prin tine fiori,
Pudori de nelinişti
Şi sori...

www.card-photo.com

Utopie e ca lumea să trăiască în pace şi linişte

Poate că cea smintită sunt eu
Utopie e ca lumea să trăiască în pace şi linişte.
Şi asta fiindcă lumea nu a învățat să-şi ridice vibrația trăirilor până la nivelul inimii.
E încă la capitolul luptă pentru putere şi supremație.
Nu e în stare ca de mii şi mii de ani să-şi depăşeasca instinctele primare.
Nu e capabilă să urce pe un alt nivel de înțelegere şi bate pasul pe loc.
Până când, Doamne, vei îngădui toate acestea?
Până când vei lăsa omul să trăiască cu ce are pe masă şi sub masă şi să creadă că asta e tot?
Până când ne vei lăsa să credem că suntem cineva şi fără tine, ori că e nevoie să ne batem şi să ne scoatem ochii unii altora în numele sau pentru numele Tău?
Până când, Doamne?
Până când?
Astăzi aleg să mă rog pentru omenirea din care fac parte şi eu.
Să-i dăruiesc fiecărui om de pe planetă un gând de iubire.
Fiecărui rătăcit un gând despre Dumnezeu. Fiecărui necăjit şi fiecărui flămând un gând de alinare.
Şi poate că voi putea face şi ceva mai mult... Dumnezeu ştie...

Ș.a.m.d.

Spațiul alb din tine,
Golul alb rămas între noi
Şi punctele de
Suspensie ale tuturor
Poveştilor de dragoste
Neterminate ale Universului,
Le poți completa oricând...
Cu divinul din tine...

Oamenii sunt minunați doar pentru că sunt

Oamenii nu sunt minunați fiindcă scriu poezii, pentru că joacă teatru ori fiindcă se joacă de-a sentimentele ori de-a afacerile unii cu ceilalți.
Ei nu sunt deosebiți pentru că ştiu, ori pentru că li se pare că ar putea şti rostul sau sensul lumii.
Nu sunt importanți pentru că-şi închipuie că sunt cineva ori că pot fi mai presus de cineva ori de ceva, doar pentru că-n imaginația lor pretind a fi cumva ori altfel.
Oamenii sunt minunați doar pentru că SUNT...
Minuni ce caută, uneori chiar fără să ştie, desăvârşirea... pe Pământ...

Gentilețe divină

În imensa-i gentilețe, discreție şi înțelepciune, Dumnezeu îți cere zi de zi acceptul de a se manifesta prin tine în viața Lui şi-n existența ta pământeană, prin alegerile tale. 

Să tac lângă tine

Dă-mi voie, în seara asta să tac lângă tine.
Să-mi înşir gândurile în luminițe pe-ntuneric şi să tac.
Să-ți sărut vorbele nerostite, una câte una, până-nfloresc ca fluturii şi zboară în înaltul viselor nevisate, ne-ncepute şi neînchipuite.
Să împart tăcerea la doi cu tine, înmulțind-o apoi cu doi ori de câte ori va avea nevoie să se simtă rotundă...
Ca să-ncapă în urechile tale ori ca să umple liniştea sau neliniştea mea... cu ea...
Astă seară dă-mi voie să tac o noapte-ntreagă lângă tine şi să respir poveşti la focul ce arde atât de feeric în şemineul inimii tale ce dogoreşte drept ... peste inima mea...

www.card-photo.com

Mulțumesc pentru lumină, pentru căldură, pentru atenție...

Mulțumesc că eşti, Iubire!

Mesaj pentru tine...

Sunt doar un om ca și tine, o ființă care, la un moment dat, a simțit nevoia să scrie pe un blog tot ce în timp a scris în suflet.
Nu e nimic deosebit la mine, sunt ca și tine, sau chiar mult mai puțin decât ești tu...
Sunt un alt tu...

Mulțumesc că citești!

Miracol

Prin noi respiră
O altă lume...
De la apus
Până la răsărit
Și invers,
De la nordul
La sudul imaginației
Uimite de miracolul
Respirației noastre,
Și mirată de firescul ei,
Până în măduva neoaselor
Necunoscutului ... din noi.


www.card-photo.com