Se afișează postările cu eticheta Una...alta.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Una...alta.... Afișați toate postările

marți, 15 octombrie 2019

Seară de toamnă...


O să-mi spui că ți-a fost dor.
Tramvaiul trece prin fața dezamăgirilor bunicuței de la etajul trei care se uită cum golește vântul trandafirii din fața casei de vis-a-vis.
Doi tineri care merg îmbrățișați îi deranjează un fir de păr alb de pe tâmpla stângă.
Cu gesturi stângace îl așează atent după ureche.
Ce repede trece tinerețea prin trup!
Ce minunat trece amintirea ei prin suflet!
N-o să-ți spun că mi-a fost dor.
Dorul e o chestiune prea intimă a ființei mele ca să-l pot împărtăși verbal cu cineva... cu altcineva...
El rămâne la nivel chimic, adânc și pur... nealterat.
O secundă un crâmpei dintr-un cântec vechi fredonează iubire în timpanul inimii...
Mă întreb...
Nu, nu mă mai întreb nimic.
La ce folosesc întrebările care duc la răspunsuri fără sfârșit?
Un cerșetor împarte zâmbete la colțul străzii.
Nu costă nimic, dar valorează averi.
Averi pe care cei mai mulți dintre noi nu le au și nici nu știu cum să le primească.
Tramvaiul aduce o notă de romantism orașului.
Orașul aduce o urmă de nostalgie în amintirile bunicuței de la etajul trei care nu-și mai dă voie să simtă nicio undă de bucurie.
S-a înserat pe străzi și s-a făcut toamnă.
O să-mi spui că ți-a fost dor.
Nu mărturisesc nimănui... și mie...

Oana Denis Rotariu
15.10.2019

miercuri, 29 mai 2019

Prezent în propria absență...


Foto: Diana Damaschin

Mă împiedic de amintirea ta la fiecare colț de stradă care duce la înspre o altă nefirească intersecție de gânduri.
Verde. Pur și simplu verde.

Opresc motorul. Soarele dogorește. Anotimpul coace căpșuni și cireșe prin livezile lumii.
Îți prind câteva la urechile sufletului.

Sub tălpi Pământul e pe rând molatec, tare, aspru, protector, greu... Susține.

Piesa din colet nu se potrivește cu ce e nevoie la mașină. Trebuie alta. Sună telefonul.
Tonul de apel însă se potrivește întotdeauna cu timpanul liniștilor sau neliniștilor din capul de pe umeri.

"I'm the one "for a good time call"
Phone's blowin' up, ...

One, two, three, one, two, three..." Răspund.

Din fericire florile comandate se potrivesc gusturilor doamnei de la capătul firului. Ochii criticii i se întorc înspre bunăvoință. Conversația continuă un minut. Închei. Mulțumesc pentru toate!

"Telefonul iarăși sună, îl aud sau mi se pare..."

Nu mi se pare. O mașină avariată de altă mașină. Între timp alt apel bipăie surd în nesurzenia timpanului stâng. La Inmedio se deschide abia la ora 10 a.m. Acum e 9:30 a.m.

Too much time to wait.
"Too much love will kill you."

"Too much of everything"...

Pulsul crește la capătul altui apel dintr-o benzinărie. Nervii stau întinși pe arcuri de nemulțumire, mereu contra cronometru în maratonul cotidian...
S-au copt căpșunile. Una și-a lăsat gustul copt pe buze cu aromă de tutun.
Zgomot de picamer împletit cu sunete de sirene de salvări.

Șeful ma sună să mă întrebe de ce Dumnezeu îi tot pufnește sângele pe nas - în ritmul în care trepidează totul frecvența de o dată la două săptămâni îmi pare de bun simț.
Prin fața ochilor fug hârtii de tot soiul, în timp ce telefoanele se succed înnădit.

În cap un gând se încăpățânează să repete la nesfârșit: "Nu aceasta e realitatea. Nu asta e viața."

Am mai lipsit o zi din viața mea. Aseară îmi cumpărasem ochelari de soare marca Prada... ca să-mi privesc existența cu alți ochi... 

La ce bun? Cum la ce bun?

În definitiv și la urma urmei... "Diavolul se îmbracă de la Prada"...

Oana Denis Rotariu
29.05.2019


miercuri, 1 august 2018

Once upon a time...


A good friend, Iuliana Ojog, is participating in an European art contest with this painting
Please help her by voting for it, if you like it.
To vote, please open the link below, then click on "Vote for this photo".

https://www.europeanartawards.com/contest-2018-vote/?contest=photo-detail&photo_id=4346

Thank you!
♡♡♡


O prietenă dragă, Iuliana Ojog, participă la un concurs european de artă.
V-aș fi recunoscătoare dacă ați ajuta-o cu un vot accesând linkul:

https://www.europeanartawards.com/contest-2018-vote/?contest=photo-detail&photo_id=4346 

 și votând fotografia de mai jos.

Mulțumesc! ♡♡♡


Foto: Once upon a time, Iuliana Ojog

marți, 27 iunie 2017

Declar valoarea nulă și neavenită...


Foto: Diana Damaschin, Floare creață, cu moț
Nu e o idee pripită...

Valoarea unui lucru, obiect, fenomen sau eveniment are legătură directă cu cantitatea de energie pe care suntem dispuși să o investim în a-l obține.

Cazuistica se poate extrapola și la oameni și relațiile interumane.

Dacă sunt dispus să investesc energie și atenție într-o situație de 2 lei sau pentru un om de 2 bani el devine dintr-o dată foarte valoros și important pentru mine.

Altfel, pot trece pe lângă noi oameni, evenimente și situații”mai de Doamne-ajută”, dar care să nu însemne mare lucru sau chiar nimic pentru noi și astfel să trecem pe lângă ele fără să le băgăm în seamă.

Se zice că e important în viață să nu trecem pe lângă ”oportunități”.

Dar ca să putem vedea cu adevărat oportunitățile e de recomandat să nu ne limităm în a căuta să le găsim doar pe cele dintr-o anumită arie de interes, care ar fi în vizorul nostru la acel moment dat.

De recomandat e să observăm în orice moment ceea ce Dumnezeu are să ne învețe/ arate/ ofere.

Altfel vom remarca întotdeauna doar acea șansă pe care noi dorim să o vedem.

Iar ce  are cu adevărat importanță ”din punct de vedere divin pentru noi” ar putea rămâne mereu ascuns în conul de umbră.

Asta e realitatea… și nu e deloc sumbră…



Oana
27.06.2017


duminică, 11 iunie 2017

Habar n-ai tu

Crezi că te cunoști bine.

Dacă vei avea curajul să fii COMPLET SINCER cu tine vei descoperi că nu ești chiar ceea ce credeai.

Bineînțeles că nu ești de acord cu mine și nici nu e nevoie să fii.

A fi complet franc cu tine nu e chiar o chestiune ușoară.

În plus, nu e nici plăcută DELOC.

Poți descoperi la tine lucruri care nu-ți plac, nu-ți fac cinste și pe care nu vrei să le accepți ca făcând parte din ceea ce-ți închipui că ești.

Poți descoperi o imagine complet diferită a acelui magnific ”EU” cu care ești încântat să defilezi în fața lumii.

Crezi că te cunoști bine, am înțeles.

Atunci ai curajul să-i întreabi pe cei mai cinstiți și mai puțini duali din jurul tău care e părerea lor despre tine. Ai curajul să afli, cu bune și cu rele, felul în care te percep și gândesc ei despre tine, fără fățărnicie. Dacă ai noroc poți descoperi lucruri utile și uluitoare despre cât de merituos sau nu pare că ești.

Apoi îți va fi mult mai ușor să demontezi acel personaj ”angelic, frumos, fără greșeală și fără cusur din închipuirea ta numit EU”, pe care atât de tare îl îndrăgești.

Poate că va fi un început bun în demersul de a căuta să fii complet deschis în relația cu tine. Depinde cât de onest ești capabil a fi de la bun început.

Până la urmă e treaba dacă rămâi sau nu în fața ta, un prefăcut. :)

Oana Denis Rotariu
11.06.2017

duminică, 4 iunie 2017

Cum moare dragostea?

Ea l-a pus deoparte, departe de gândurile ei cotidiene. În acest fel el a dispărut de pe firmament, de ca și cum el n-ar fi reprezentat pentru ea niciodată nimic...

El a scos-o din visurile lui, jignit de lipsa ei nedisimulată de interes, rănit în amorul propriu de absenta ei gentilețe.

Dragostea lor s-a mai plimbat o vreme, din inerție, de la inima unuia la sufletul altuia, dar după vreme a obosit.

Ostenită s-a așezat pe aripile unui fluture și s-a lasat furată de zborul lui înspre măruntaiele iubirilor nemărturisite ale omenirii, spre infinit.

Și fiindcă nici ea, nici el, n-au mai văzut-o la ei în bătătură pentru un timp, după o vreme au conchis, fiecare în parte, că dragostea lor a murit.

Ea, dragostea, însă rămâne departe, ascunsă în măruntaiele lunii, în iubirile tăcute, ferite de ochii lor și de neiubirile lumii.

Pentru ei totuși se cheamă c-a murit... Un gând ireal, păgubos și pripit...

Oana Denis Rotariu

03.06.2017
 
 

vineri, 2 iunie 2017

Nevoia de a judeca pe altul

Nevoia de a judeca pe altul vine din necesitatea păguboasă a unora de a-și dovedi supremația față de alții.

Atunci când îi judecăm pe ceilalți ne pare că noi suntem mai buni, mai merituoși, mai presus decât cei despre care emitem opinii.

Opiniile sunt doar păreri personale care se bazează pe oarece convingeri, experiențe, studii, informații ș.a.

Aceste păreri se pot schimba odată cu timpul, deci nu au un fundament concret, real, pe care ele se pot baza fără echivoc.

Deci părerile sunt, după cum le spune și numele, doar păreri. Adică raționamente superflue bazate pe fundamente volatile sau interșanjabile.

La rădăcina izvorârii gândurilor ce formează atare raționamente se află frustrări, ego mai mult sau mai puțin exacerbat, lipsă sau puțină credință în divinitate, care toate rezidă într-o nevoie acută de validare din exterior.

În concluzie, atunci când judeci pe altul pentru un oarecare neajuns care-ți pare ție că-l are, tu cel care emiți judecăți și păreri nu ești deloc mai bun decât subiectul vizat.

Dimpotrivă. Există șanse reale ca în final tu să fii de fapt păgubitul în calea spre desăvârșire...

Oana Denis Rotariu
02.06.2017



duminică, 28 mai 2017

”Nu contează anii din viață, ci viața din ani.”

Ziua mea iar...Ce contează că trec anii cu repeziciune? Ce contează că eu trec prin ei cu nonșalanță?
Ce importanță are câți ani am împlinit? Oricum nu mă interesează acest aspect. Îmi pare lipsit de însemnătate, fără valoare și sens.
Însuși Abraham Lincoln afirma că: ”La sfârșit, nu contează anii din viață, ci viața din ani.”
Aș adăuga că nici la început, nici la mijloc și nici niciodată nu contează decât viața din ani.
Tot ce avem întotdeauna e momentul acum, clipa imediat următoare nu-i este promisă nimănui.
De valorificat la maxim întotdeauna e clipa.
Putem face din ea un moment de bucurie sau putem s-o trecem grațios cu vederea, fiind cu atenția în cu totul altă parte decât la viața care dansează prin noi acum.

Ziua mea iar...
A fost, a trecut... am trăit-o din plin...
Am înțeles în sfârșit că nimeni nu mă iubește pentru felul cum arăt ori pentru cine îmi pare mie sau lor că sunt...
Absolut toți sunt încântați de felul cum sunt veșnic îndrăgostită de viața de peste tot și cum o venerez pe cea care trece prin mine...
Iar ei sunt îndrăgostiți de viața lor oglindită în ochii mei...

Ziua mea iar...
Nicio îmbrățișare de complezență, nicio vorbă spusă din obligație...
Totul cald, real, autentic și pur.
Nimic meschin, nimic de fațadă.
Totul onest și sincer, de jur împrejur. Je jure!

Mulțumesc tuturor și  pe deplin! Pentru mine fiecare dintre voi în parte reprezintă un dar divin.
Oana Denis Rotariu
28.05.2017



miercuri, 5 aprilie 2017

Lumea n-are ce căuta în ecuația fericirii tale

Cât de fericit sau de nefericit ești?

Având în vedere că discutăm despre cantitate, fie ea și de fericire, înseamnă că ar trebui să avem și o referință.

Se mai pune problema și cine e preocupat să afle răspuns la această întrebare.

Răspunsul la întrebare e cerut de EGO, drept pentru care tot el, în imensa-i generozitate, îți va furniza și referința care să conducă răspunsul într-o zonă în care să-i confere putere asupra ta.

Câteodată îți pare că nu ești atât de fericit pe cât ar trebui sau pe cât te văd cei din jur că ești.

Și uite ce frumos am ajuns la o ecuație în care cunoști ce se cere dar în rest ai parte doar și numai de necunoscute.

Cât de fericit crezi tu că te vede pe tine lumea? Tu ai informații referitoare la faptul că lumea te vede foarte fericit, dar dimensiunea fericirii pe care-o vede lumea e tot în mintea ta.

Acea lume care la sincer vorbind nici n-ar avea ce căuta în ecuația fericirii tale.

Referitor la fericire eu îți pot spune doar atât: atunci când ești fericit cu-adevărat nu-ți bați capul cu fericirea, nu stai cu ochii pe ea să nu-ți scape și nici nu gândești despre ea în nici un fel.

Fericirea, draga/dragul meu nu e un deziderat... e doar o stare la care se ajunge firesc, nu silit.

O trăire sublimă, minunată, perfectă, care n-are nici în clin nici în mânecă cu percepțiile nimănui referitoare la cantitate sau calitatea de a fi fericit.

Să fii fericit(ă) îți doresc, din toată inima! Și ție...

Oana Denis Rotariu
05.04.2017


marți, 4 aprilie 2017

Nu-mi doresc să fiu în viața ta


Nu-mi doresc și nu mi-am dorit niciodată să fiu în viața ta.

Cum nu-mi doresc nici ca tu să faci parte din ceea ce ai putea crede că e viața mea...

Fiindcă dincolo de dorință, de departe, eu sunt viața ta.

Iar dincolo de imaginație, tu ești viața mea...

Departe de dorințe și vise... cu tine-aș vrea doar o poveste cu final fericit...

Atât și nimic mai mult...

Sper că m-ai înțeles bine... Dacă nu, îți mai explic o dată... Îți explic chiar de mai multe ori...

De câte ori va fi nevoie... până dispar dintre noi toate vorbele și cuvintele... 

                                                            ... și rămâne la final... doar povestea...

Oana Denis Rotariu
04.04.2017
 
03.04.2017
 

luni, 27 martie 2017

”Soacră nu devii, soacră te naști”

Am citit pe undeva o afirmație care suna cam așa; ”Soacră nu devii, soacră te naști.”
Dincolo de doza de comic și sarcasm pe care o conține propoziția, există pe undeva pe acolo și ceva adevăr.
Nu știu care dintre cei care au copii pot spune cu mâna pe suflet că nu suferă alături de aceștia și că ar prefera ca mai degrabă să sufere ei în locul lor.
Dar din păcate, sau din fericire, acest lucru nu este posibil.
Fiindcă suferința și învață și înalță și mântuie.
Drept urmare suntem nevoiți ca fiecare dintre noi să privim spectacolul vieților celor dragi nouă de pe margine și fără să intervenim.
De ce? Fiindcă nu e bine să ne băgăm în viața nimănui, nici măcar cu gândul de a-i face bine.
Atâta timp cât nu știm măcar ce e bine pentru viața noastră, de ce ne-am mai strădui să facem dezordine și în alte vieți?
Și totuși, când vine vorba de suflete pe care le-ai transportat cu atâta grijă de dincolo pentru această călătorie, rațiunea pălește în fața sentimentelor și parcă e tare greu să rămâi indiferent.
Câteodată e chiar imposibil...
Așa că fiecare e bine să fie avertizat încă de la bun început că: ”Soacră nu devii, soacră te naști.”
De oricare parte a baricadei te-ai afla la un moment dat, e bine să reții că e recomandabil să fii cu ochii-n patru și să nu lași garda jos.


Mai pe scurt: AI GRIJĂ!
Fiindcă cu toată sinceritatea îți spun că sunt lucruri în viața asta pe care nu-mi place să le spun de două ori.



Niciodată nu-ți lipsește nimic, doar îți pare că-ți lipsește


Niciodată nu-ți lipsește nimic. Doar îți pare că-ți lipsește.
Tot ce n-ai ar fi în plus.
"Fă Rai din ce ai!"

O constatare pe cât de simplă, de nepretențioasă și aparent superficială, pe atât de rafinată, de complexă și de plină de înțeles.
Cu toții acționăm în a acumula cunoștințe, emoții, trăiri experiențe în vederea evoluției intelectuale, materiale și sufletești, adică acele componente volatile ale evoluției umane.
Pentru o evoluție completă n-ar trebui însă să pierdem niciun moment din vedere componenta spirituală a evoluției noastre.
Altfel atenția noastră ar rămâne mereu în partea mai puțin importantă a capitolului evoluție din cartea ce se scrie prin noi, odată cu trecerea noastră prin lume.
Cu siguranță divinitatea nu-și dorește ca omul să rămână sărac lipit pământului, iar grija zilei de mâine să-i răpească orice intenție cât de mică de a-și căuta de suflet, la fel cum nici nu cred că e de părere ca omul să-și lipească inima și sufletul de averi și posesiuni uitând cu totul că de fapt nu are nimic.
Doar o secundă și toate posesiunile pot pleca pe apa sâmbetei, nu ca pedeapsă ci în sensul trezirii conștiinței celui încercat.

Dacă suntem în permanență prezenți, deschiși la minte și curați la inimă vom putea observa cum moment de moment ne sunt puse la dispoziție toate oportunitățile de care avem nevoie spre a progresa, spre a evolua în sensul binelui nostru superior.

Toată înlănțuirea de experiențe e ”gândită” în așa fel încât să ne conducă la desăvârțirea din noi.
Nu ne rămâne altceva de făcut decât să facem Rai din ce avem. Fiindcă nu ne lipsește niciodată nimic din ceea ce e înspre binele nostru.
Chiar dacă uneori noțiunea de bine la nivelul percepțiilor noastre nu corespunde cu binele divin, o resimțim apăsător și rezolvarea ecuației vieții ne dă cu virgulă.

Toate acestea nu fac parte din filosofia de a trăi, nu au legătură nici cu religia, cu etnia, cu educația, nici cu ceea ce poate unul sau altul să-ncerce să te facă să pricepi, ci se numesc simplu VIAȚĂ...

Oana Denis Rotariu
27.03.2017