Toamnă mai aproape de mine

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Toamnă mai aproape de mine

Zi de toamnă liniștită.

Afară și-năuntru senin.

Cerul dimineții învelește în roz orizontul. Sus ... rămâne albastru. Clar și albastru.

Un vânt rece îmi bate la geam.

Deschid și-l poftesc în casă. Îi place la noi, dar nu zăbovește prea mult.

Papagalii mă ceartă, fiindcă nu-i bag în seamă. Îi laud și le spun că-i iubesc. Frecvența trilurilor lor se schimbă cu o treaptă, două mai sus, spre înălțime.

Motanul adună frunze de pe acoperișul balconului vecinei de la parter.

Le aduce în sufragerie și mi le așterne la picioare.

Face apoi cu ele cărare, peste tot prin casă pe unde trec pașii mei.

Motanul aduce toamna cu câteva frunze mai aproape de mine.

Zi de toamnă liniștită.

Telefoanele nu sună. Niciun zgomot nu deranjează tăcerea. Liniște.

Doar ceasul se aude ticăind - împarte liniștea în fragmente mai mici... de conștiență...

Zi de toamnă luminoasă...

Timpul și liniștea stau încremenite.

Toamna trece tăcut...