Mă uit pe geam afară:
Cum mai plouă!
Și pare frig,
Văd pomii zgribulind,
Unduie vântul
Streșinile lumii,
Sub norii gri
Pe cerul prăvălind
Melancolii
Pe gândurile noastre,
Tristeți
Uitate vremii răvășind.
Afară-i frig,
E întuneric și
Doar plouă...
În inimi amintiri și doruri
Pripășind...
Oana Denis Rotariu
Frumos... asa este cánd plouã, gándurile noastre galopeazã prin toate amintirile, oprindu-se uneori la intámplãri frumoase... totusi ploaia isi are farmecul ei avrtizándu-ne cã anotimpul alb nu e departe, numai bine.
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult pentru că ai găsit timp să zăbovești un pic pe acest blog, Victor! Cele bune îți doresc! Cu drag, Oana
RăspundețiȘtergere