O dimineață frumoasă de toamnă.
Afară plouă și e rece.
Iau oglinda cu picior și mă proțăpesc la geam să mă machiez.
Ca de obicei, sunt în întârziere.
Inspectez cu privirea pe coclauri orizontul nevăzut, prin breșa de perspectivă ce se deschide în laterala din stânga a blocurilor din fața blocului meu.
Ieri am observat cu emoție că unei vecine de la scara C i-a crescut burtica.
Vecinul, soțul doamnei, coboară de un timp mai repede cu jumătate de oră, să încălzească ori să răcorească, după caz, aerul din mașină.
Astăzi e tare frig și plouă.
Vecinul coboară mai repede decât de obicei...
Declarație de dragoste nerostită...
Ca un elogiu adus iubirii lor, vieții nenăscute și divinității din și dintre ei.
Și deși e frig și plouă, vorba englezului: "Love is in the Air".
Nu-ți uita umbrela acasă, să n-o ude!
11.10.2016
Ce simplă pare și chiar este dragostea. Ține de omenesc, adică de firesc. Adică de suflet. Om. Omul de lângă tine. Omul din tine. Adică lumină. :)
RăspundețiȘtergereTot ce tine de firesc e simplu, elegant si autentic.
RăspundețiȘtergereFirescul e si ramane firesc, pana cand noi decidem sa-l complicam cu aberatiile perceptiilor noastre. :)