Nimic nu e gratis în lumea asta... totul se plătește într-un final...cumva...

De-a lungul vremii am constatat că noi oamenii nu punem preț pe lucrurile care nu costă nimic.

Foto George Ziacas: Durankulak Beach

Ele capătă valoare în ochii noștri abia când plătim pentru ele într-un fel sau altul.

Ele devin importante pentru noi și ne ajută abia când reușim să le atribuim o valoare.

De mică am avut șansa să fiu educată în așa fel încât să nu mă bucur dacă găsesc ceva pe stradă, sau orișiunde în altă parte.

Mi s-a spus că în mod sigur cineva e supărat și suferă după acel obiect și asta nu poate fi un motiv de bucurie pentru mine .

Am fost învățată să-l las acolo unde l-am găsit, ca cel care l-a pierdut să aibă șansa să-l găsească dacă se va întoarce pe acolo.

Am fost atenționată că dacă mi-l însușesc există posibilitatea să pierd altceva, care poate contează mai mult pentru mine.

Iar dacă totuși aleg să-l iau, să cer iertare și să mulțumesc în gând omului care l-a pierdut.

Când am mai crescut am înțeles că există într-adevăr în toate o lege a compensației: câștigi ceva, pierzi ceva... în Univers există și pentru asta un echilibru, o linie de mijloc...

Iar când am mai priceput cum stau treburile mi-am setat ca intenție că dacă va fi să pierd ceva, să fie din tot ceea ce ține de material, iar dacă va fi să câștig ceva, să câștig din toate lucrurile ce nu pot fi cumpărate la piață,  la magazin, pe la supermarket... sau cine știe, poate chiar pe la colț de stradă.

Și chiar dacă sunt plină de bani ca broasca de păr, credeți-mă câștigul pe termen lung e unul incomparabil mai mare...

Până la toată urma, nimic nu e gratis în lumea asta... totul se plătește într-un final...cumva... 

 

Absolut și fără nicio excepție...TOTUL...