Nu te abține

Strânge-mă în tine...!
Ascunde-mă... ca pe-un dor...!
Încălzește-mă cu o pană,
Cu o aripă, cu un zbor...!
Strânge-mă aprope și tare ...
În tine...!
Printre cuvinte tandre 
Și slove fine,
Atinge-mă cu un fior...!
Îndrăznește, te încumetă...!
Nu abdica și ... mai ales...
Nu te abține...!
Reține...!

Oana
28.09.2017

Pedeapsă...

M-am decis să te pedepsesc
Iubindu-te...
Nicio pedeapsă nu poate fi
Mai mare decât iubirea
Ce se așterne la soclul
Inimii împietrite.....
De fapt m-am decis
Doar să te iubesc, din ce în ce mai mult...
De pedepsit te pedepsești singur...
Să lăsăm  iubirea să ne ducă
Dincolo de pedeapsă!
Pe partea cealaltă a străzii
E lumină...
Noi oare de ce stăm aici,
În întuneric...?
Face parte din generic?

Oana
24.09.2017

Țintuit la zid

Ținut la zid de o sminteală
Legat la ochi
De ignoranță ce-și râde de tine
Pe la toate colțurile părerilor tale
Fără fundament, noimă,
Scop sau sens.
Ți-e frică să stai gol în Univers,
Fără să poți să simți adânc
Că singur n-ai fost niciodată
Și că gol e doar gândul singurătății
Care bântuie prin tine...
Țintuit la zid...

Oana
24.09.2017

Cum ar fi...

Cum ar fi să-ți fiu lumină
Caldă, tandră și senină,
Să-ți sădesc în suflet pom
Nant, cu inimă de om...?
Cum ar fi să-ți fiu surcică,
Aprigă și mititică
Să-ți aprind în suflet dor
Pe al liniștii sobor...?
Cum ar fi să-ți fiu nălucă,
Albă și cu dor de ducă,
În mijlocul codrului
Și pe vârful pomului,
Ce îți stă în suflet drept...?
... Saltă inima în piept...

Oana
23.09.2017

Foto: Iulia Na, Un răsărit ce a împrumutat din tristețea apusului

Ceva bun...

Există ceva bun în noi...
Fărâmă de lumină
Ce se căznește
Să iasă la Lumină...
Pentru ca lumină fiind...
Să fie una cu Lumina...
Există în noi Ceva bun...
Simți... ?

Oana
22.09.2017

Nu doarme tăcerea

Nu doarme tăcerea...
Ecoul inimii ia pulsul
Nevăzut al dintelui lipsă...
Dinte pentru dinte zici?
Un ochi plutește deschis
Pe pleoapa imaginației...
Și ochi pentru ochi?
Unde de lumină trandafirie...
De când lumina e trandafirie...?
De când nu e?
Nu doarme tăcerea...
Strigătul lumii e mut de uimire
În fața necunoscutului
Ascuns tainic de ochii
Și de dinții lipsă ai materiei din creștetul
Capului lumilor nepătrunse de
Gândurile tale...
Nu doarme tăcerea...
Stă în capul patului
Și așteaptă cuminte să te trezești...
Dormi dus...sau lâncezești?

Oana
19.09.2017

Vânătoare de... apusuri

De dor de tras cu praștia-n apusuri...
Împrăștii peste tot tăceri,
Trec versuri mute înspre nicăieri.
Emoții ce frizează presupusuri
Răsar în lume și strivesc plăceri,
În zbor de praștii, ce pândesc apusuri...
Și-ntorc spre Sine, inedit... păreri...

Oana,
18.09.2017

Cad redute...

Cad redute…

Gânduri slute…

Vorbe mute

Vin s-ajute,

Să-mprumute

Nenăscute,

Nevăzute

Liniști brute,

Susținute

De tăcere…
Mângâiere…

13.09.2017

Mirare...

De la dreapta la stânga
Învârte Cerul lumile...
Pe mal cad căutări.
Se varsă din suflete
Ca potârnichile
La picioarele inimilor...
Emoții.
E greu să le lași să plece...
Căruța cu gânduri
Răstoarnă tipare
Drept în moalele capului
Ego-ului năucit.
Bezmetic, dar nu mort,
Te privește amenințător
De la marginea lumii.
E încă puternic... dar nu la fel.
Ești încă slab...
Dar nu mai tremuri
În fața privirii lui...
Vă urmăriți fără luptă...
De la dreapta la stânga
Universul învârte
Fără oprire... Viața...
Existența Însăși respiră
Fără sincope, fluid, armonios...
Și fără încetare...
Creația ... apare de la răsărit...
Din ce în ce mai aproape, mai departe
Și din ce în ce...mai mare...
Mirare...


08.09.2017

Foto: Irina Crainiciuc, Acatist

Mai...nimic...

Cuvintele,

Care vin direct
Din spațiul
Unde se nasc
Cuvintele,
Aliniază centrele
De greutate
Ale lumilor
Care trec prin noi...
Ele traduc

Pe înțelesul inimii

Limbajul fără slove
Al Universului,
Atingând liniștea

Cu frecvența absolută

A Tăcerii...

Suceava, 07.09.2017

Foto: Irina Crainiciuc

Tremolo

Explodează copacii
Figuri de stil.
Tu, Liniște, unde dormi
Când nu-ți așezi capul
Pe pieptul tăcerilor noastre?
Cade un sfanț
Din buzunarul rupt
Al unui cerșetor.
Nu-l aude, nu-l ridică
Nimeni.
Și calicii trebuie
Să mai piardă uneori...
Și ei au nevoie
Să câștige, din când în când,
Câte o clipă de veșnicie...
Crapă zorii lumină albă
Pe butuci de întunerici.
Un năuc nu-și găsește,
Prin buzunarele inimii,
Cheile iubirii...
Nu mai ține minte
Unde le-a lăsat ultima dată.
Zâmbesc. Omit să-i spun
Că-s pe una din noptierele
De la mine din piept...
N-am mai locuit
De mult timp, pe acolo...
Oi trece azi ori mâine
Și de-acum încolo...
Tremolo...

Oana Denis Rotariu
06.09.2017

Foto: Iulia  Na Ojog

Pastila de Mântuire

Doamne,
Tu, care ai făcut
Cerul și Pământul
Și le-ai unit
Prin Hristos
Pentru noi...

Tu, Doamne,
Care ai întins
La picioarele noastre
Iarba și florile...

Tu, care
Ai înălțat munții
Pănâ aproape de stele
Ca să admirăm
Frumosul din ele...

Doamne, Tu,
Care ai întins
Mările și oceanele
Dintr-o parte în alta
A imaginației noastre...

Tu, Doamne,
Care de jur împrejurul
Pământului
Ai așezat Cerul
Ca să nu ne răsturnăm...

De ce n-ai făcut
Și o pilulă de Mântuire...
Care să ne salveze
Din ghearele rătăcirilor noastre...?

Oana Denis Rotariu
05.09.2017

Foto: Irina Crainiciuc, Fericirea

Achtung

Ia aminte

La tăcerea din tine!

Ea nu te-amăgește

Și nu te reține

Din vorbe deșarte,

Nicicând prea puține.

Ascultă cuminte

Tăcerea din tine,

Niciodată nu minte

Și-ți face doar bine.

Orice ai face

Tu ia doar aminte!

Nu e un musai,

E o rugăminte...

Oana Denis Rotariu

02.09.2017

Foto: Iulia Na Ojog

Ani buni pe frici...

Și s-a mai pus un an
Pe nevralgia fricilor din vene,
Și a mai înflorit un ceas
La umbra vechiului cais...
Credeam că locuiești departe,
Că luminezi Pământul
De Sus, din Paradis...
De-acolo unde totul e o floare
Și unde ard de fericire rugi,
Dar ești aici, aici, mereu aproape,
Nu pleci, nu stai
Și-n niciun caz nu fugi...
Aștepți cuminte să Te simt mai bine
Și-așterni ani buni, curați, albi și tăcuți,
Adânc, tihnit... și tot mereu în Tine...
Aici și ne-nfricat...
Pe fricile din mine...

Oana Denis Rotariu
31.08.2017

Bună dimineața, străine!

Cafeaua te-așteptă

Aici și pe tine,

Din ceașcă încet,

Gânditor, tu să sorbi,

Să crezi că ești treaz

Și că nu mai dormi...

Ochii să-și nască

Lumea-ntre gene,

Mintea să iscodească

Gânduri aiurea, perene,

Să inventeze din nou

Iar și iar scene,

Roluri de dejucat și închipuiri...

Mai soarbe-o gură de cafea,

Poate-ai să-ți vii în simțiri!

Și ai să vezi

Că ce vezi nu e aievea

Și că ce nu vezi nu e ireal,

Că n-ai dormit, de fapt,

În altă parte,

Că totul e aici și e ușor, banal...

Bună dimineața și la tine străine!

Cafeaua n-a trezit niciodată

Pe nimeni,

E doar soluție de compromis...

Aștept cu drag să te trezești

Din vis...

Oana Denis Rotariu

31.08.2017

La revedere

Nu-ți spun adio
Dar nici pe curând,
În față un gând
Dispare fumegând,
În spate un nor
Îmi prinde-n păr catrene,
În sufletul pribeag
Cântăm refrene
Despre albastre nopți,
Albe și-adânci,
Pe când eram doi
Nătăfleți nătângi,
Și zboruri ne curgeau
Prin vene,
Când doruri apuneau
Pe gene...
Nu-ți spun adio,
Dar te las să pleci
Și unde vrei tu
De astăzi mai departe
Să petreci
Cu cine vrei, îți cade bine
Sau îți place,
În viața mea
Tu nu mai ai ce face...
Pleacă acum și fii 
Mereu pe pace...!
Râmâi în lumea ta dibace,
Mereu tenace luptător...!
De dorul tău
Eu n-am de gând să mor...
Și nici tu de al meu, firește...
Iubirea noastră nu a fost
Ce astăzi este... 
Rămâne scrisă undeva în noi
Ca o poveste...
Tot ce a fost de zis,
Aici se isprăvește...
De-aici încolo noi ne despărțim...
La revedere, asta este... !

Oana Denis Rotariu
31.08.2017

Să taci o mie de cuvinte

Să taci o mie de cuvinte,
Să le aduni într-o tăcere,
Să le împachetezi în rugi,
Să le transformi în mângâiere.
Să taci o mie de cuvinte,
Să le transformi în sărbători
Și uite-așa la cele sfinte
S-adaugi și s-aduni comori...
Să taci o mie de cuvinte,
O mie binecuvântări...
Să taci și să nu iei aminte,
Că de tăcere te-nconjori...
Să taci o mie de cuvinte...
Și liniștea să-ți dea fiori...
Ușor, tăcând... spre necuvinte
Să-nveți încet-încet... să zbori...

Oana-Denis Rotariu
 30.08.2017

Foto: Irina Crainiciuc

Ce de toamnă, doamnă!

Ce de toamnă fără timp!
Și ce de vreme fără anotimp!
Desfrunzit de tine
Stau aiurea pe-o bancă,
Încântat
De o poveste deșănțată
Și de-o doamnă...
Paiață ce venea din alte vremi,
În care nu obișnuiai de viață
Să te temi...
Ci doar iubeai un dor
Și-un zbor pe cale
Căzut de nicăieri în fața ta, agale...
Stau despuiat
De tot ce mă condamnă...
Și nud de lume și iluzii
Mă fac toamnă...

Oana Denis Rotariu
28.08.2017

Foto: Iulia Na Ojog

Nimeni

Nimeni n-atinge

Ființa din tine,

Nici cu cuvinte multe,

Nici cu cuvinte puține,

Nici gândul din zare,

Ce-ți atinge pielea uscată,

Nu-ți alină ca El

Nemurirea, pe dată...

Colosseum, iulie 2017

Nimeni n-atinge

Ce-atinge doar El...

Și ce-atinge în tine

Devine... mereu...

O lume curată...

Nu-i așa, dragul meu?

Oana Denis Rotariu

25.08.2017

Nu pustii...

Nu pustii o lume

Cu neiubirea noastră...!

Las-o să fie albă

Și uneori albastră,

Ori galbenă sau roz,

Și chiar și purpuriu...

Ca să mă simt mai vie

Ca să te simți mai viu...

Ori verde și oranj,

Ca florile din glastră,

Să cânte mov în piept

O pasăre măiastră

În do major solfegii...

Nu, nu e prea tarziu,

Cât încă nu e seară

În sufletul pustiu...

Nu pârjoli Pământul

Cu rătăcirea noastră...!

Iubirea mai trăiește

Și încă mai e castă...

Chiar de nu-i între noi...

Nicicând n-a fost a noastră...

Nu pustii iubirea

Cu neiubirea noastră... !

Oana Denis Rotariu

24.08.2017

Foto: (re)Sursă, Irina Crainiciuc