Conștiința absenței zilei de mâine și a permanenței zilei de astăzi va deschide în noi un alt fel de înțelegere, mai presus de păreri, vorbe și explicații.
Ne va durea orice cuvânt aruncat la întâmplare pe apa sâmbetei, fiindcă apa sâmbetei nu e un râu ce trece pe nicăieri, ci o apă care trece pe la noi prin piept.
Ne va seca orice acțiune irațională, a oricui, chiar dacă a fost făcută de habar n-avem cine în colțul celălalt al lumii, care nu e nici rotundă, nici pătrată, nici cubică...
Nu e nicicum, doar e...
Această Conștiință trezită nu ne va mai permite să facem nimic într-o doară.
Nici să enunțăm vorbe fără să gândim, nici să facem fapte iresponsabile, nici se emitem gânduri fără rost.
Nici să emiem păreri despre orice de ca și cum am fi atoateștiutori, ori cumva Oracole ale lumii. Nici să mai căutăm vinovați și dușmani în jurul nostru, ci doar în noi.
Nici să credem că Pământul e sacul fără fund din care putem scoate la nesfârșit ”jucării pentru satisfacerea mofturilor noastre”.
După un timp ne vom deprinde să nu tot aruncăm cu pietrele părerilor în apele gândurilor.
Cu nimic, în nimic... în nimeni...
Fiindcă vom simți cum de la noi pleacă și tot la noi se întoarce totul.
Fiindcă vom conștientiza că fără a fi nimic suntem TOTUL...
Că ziua de mâine nu există și că aici e casa noastră...
Și nu ne vom mai permite nebunia să aruncăm cu gunoaie peste tot prin ea...
Oana Denis Rotariu
15.01.2017
 |
| www.card-photo.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu