De fapt nu ador să fac bine, ci ador să nu fac rău.
E atât de ușor să faci rău! Mai greu e să nu-l faci și să știi asta doar tu însuți.
Îmi place să fac bine!
Încerc să ajut pe fiecare cum mă pricep, cum știu și cum pot.
Dar cine știe în afară de El ce e bine pentru fiecare?
Pentru unii pot părea utopică, pentru alții ușor nebună, pentru majoritatea ciudată...
Sau poate că nu...
Cea mai mare dorință a mea din toate timpurile a fost să nu supăr pe nimeni și să ajut pe toată lumea să fie fericită.
M-am întrebat mereu: ”Oare ăsta e rostul meu pe Pământ”?
Apoi mi s-a spus că datoria mea e de fapt să fiu bine cu mine, că fiecare dintre noi are datoria asta.
Că oricâtă putere ți s-a dat în asta lume nimeni nu poate ferici pe toată lumea.
De unde să știi ce e bine pentru altul?
De unde atâta aroganță?
Doar El știe...
Și știe și ce să ne dea pentru binele nostru...acel bine pe care nu-l putem pricepe nicicum, câteodată.
Și totuși, eu ador să fac bine celorlalți.
Adică să nu fac rău.
Ador să nu fac rău atunci când aș putea face asta cu ușurință.
Îmi place să mă rog pentru cei care m-au supărat până-i pot ierta cu adevărat, până mă pot uita la ei și pot simți că oricând aș putea să-i iau în brațe și să le spun că îi iubesc.
Îmi place să spun fiecăruia o vorbă bună, chiar dacă uneori nu sunt foarte bine percepută.
Ador să le zâmbesc oamenilor pe stradă, la telefon și chiar de dincolo de ecranul computerului.
Ador să-i privesc cu iubire până simt că iubesc întreg Universul...
Apoi... ador să simt cum Universul, El și toate entitățile de lumină îmi întorc iubirea înzecit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu