Astăzi am nevoie mai mult decât oricând de cuvinte...
Dar ele mi s-au amestecat printre emoții și s-au udat cu lacrimi din cap în coadă, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga...
S-au ascuns mai apoi în sufletul frământat de iubire, printre trăiri copleșitoare.
Astăzi e ziua prietenei mele cele mai bune, Mihaela. Suntem prietene încă din copilărie.
O prietenie care dăinuie peste timpuri, peste anotimpuri, peste vremi, peste mări și peste țări.
Azi m-am trezit mai de dimineață decât de obicei, ca să fiu cu ea, cu Mishulik mea dragă...
Am avut o perioadă mai agitată și n-am apucat să cumpăr nici măcar o felicitare, să-i așez între coperți părticică din sufletul meu ca să-l trimit mai apoi prin poștă, tocmai până în Canada.
Dar ce nevoie am de cadouri câtă vreme am inimă, ce nevoie am de felicitare câtă vreme am suflet?
Am depănat timpul înapoi, cu gândul, cu inima...
Oare ce anume poate lega atât de trainic două suflete?
Ce-au găsit ființele noastre când s-au căutat, când s-au găsit una pe cealaltă?
Au găsit una în cealaltă o prelungire a emoțiilor, a gingășiei, a sensibilității noastre?
Ori poate o rotunjire a sentimentelor invaluabile, de neprețuit a iubirii pure?
Ai simțit vreodată cum e cînd cineva e în stare să se dezbrace de suflet pentru a te înveli cu el ca să-ți fie bine?
Știi cum e să întinzi mâinile sufletului, să atingi și să mângâi cu ele mătasea din sufletul altcuiva?
Ai simțit vreodată cum cineva așteaptă doar cel mai mic cuvânt sau gest de chemare ca să vină într-un suflet să stea lângă tine, dacă simte că ți-e greu?
Ai simțit vreodată cum e să poți să fii liber să spui și să gândești orice fără teama de a fi jignit, judecat ori luat în derâdere?
Ai idee cum e să poți sta trup și suflet nud în fața altui trup și suflet nud și să-l privești doar cu iubire infinită?
Ai idee cam câtă iubire poate curge astăzi prin ființele noastre scăldate în lacrimi de dor?
O prietenie sublimă... Doamne ce cuvinte sărace!!!
O trăire divină, un privilegiu dumnezeiesc.
Despre prietenie s-au spus, scris și cântat multe.
 |
| www.card-photo.com |
Dar ele mi s-au amestecat printre emoții și s-au udat cu lacrimi din cap în coadă, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga...
S-au ascuns mai apoi în sufletul frământat de iubire, printre trăiri copleșitoare.
Astăzi e ziua prietenei mele cele mai bune, Mihaela. Suntem prietene încă din copilărie.
O prietenie care dăinuie peste timpuri, peste anotimpuri, peste vremi, peste mări și peste țări.
Azi m-am trezit mai de dimineață decât de obicei, ca să fiu cu ea, cu Mishulik mea dragă...
Am avut o perioadă mai agitată și n-am apucat să cumpăr nici măcar o felicitare, să-i așez între coperți părticică din sufletul meu ca să-l trimit mai apoi prin poștă, tocmai până în Canada.
Dar ce nevoie am de cadouri câtă vreme am inimă, ce nevoie am de felicitare câtă vreme am suflet?
Am depănat timpul înapoi, cu gândul, cu inima...
Oare ce anume poate lega atât de trainic două suflete?
Ce-au găsit ființele noastre când s-au căutat, când s-au găsit una pe cealaltă?
Au găsit una în cealaltă o prelungire a emoțiilor, a gingășiei, a sensibilității noastre?
Ori poate o rotunjire a sentimentelor invaluabile, de neprețuit a iubirii pure?
Ai simțit vreodată cum e cînd cineva e în stare să se dezbrace de suflet pentru a te înveli cu el ca să-ți fie bine?
Știi cum e să întinzi mâinile sufletului, să atingi și să mângâi cu ele mătasea din sufletul altcuiva?
Ai simțit vreodată cum cineva așteaptă doar cel mai mic cuvânt sau gest de chemare ca să vină într-un suflet să stea lângă tine, dacă simte că ți-e greu?
Ai simțit vreodată cum e să poți să fii liber să spui și să gândești orice fără teama de a fi jignit, judecat ori luat în derâdere?
Ai idee cum e să poți sta trup și suflet nud în fața altui trup și suflet nud și să-l privești doar cu iubire infinită?
Ai idee cam câtă iubire poate curge astăzi prin ființele noastre scăldate în lacrimi de dor?
O prietenie sublimă... Doamne ce cuvinte sărace!!!
O trăire divină, un privilegiu dumnezeiesc.
Despre prietenie s-au spus, scris și cântat multe.
Prietenia e unul din bunurile cele mai de preț pe care cineva le poate avea.
Atâtă vreme cât am parte de prietenie, iubire și credință, din punctul de vedere al sufletului mă pot considera un om complet.
Prietenia este mai mult decât un sentiment, e o punte de legătură care unește pe veșnicie două suflete care se prețuiesc.
E un sentiment frumos, sacru, curat, sublim, măreț, desăvârșit, care merită înălțat pe piedestalul cel mai înalt al trăirilor omenești.
Cu o prietenie ca a ta Mishulik dragă, mă simt o privilegiată a sorții. Și chiar sunt...
”La mulți ani, Micșuneaua mea dragă!”
Mulțumesc că ești!
Te iubesc sunt două cuvinte mult prea searbăde pentru a putea transmite ce simt eu pentru tine...
Te iubesc și te prețuiesc enorm!
Mulțumesc, Doamne, pentru toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu