Cum? La tine nu e dimineață?
Nici prânz, nici seară și niciun anotimp?
La noi este.
Ai avut Tu grijă să ni le dai, de aia te salut mereu, zi de zi, în fel și chip.
Cum? De ce cred că ne-ai dat nouă mai multe anotimpuri și zile și nopți și dimineți și seri?
Ce frumos vorbești Tu cu mine, Doamne! Și ce frumos mă întrebi!
Pentru că...
Știi, Doamne, eu am să răspund. Dar Tu să nu te superi pe mine pentru îndrăzneala de a-mi da cu părerea. Tu știi că eu sunt doar un om mic și neștiutor, iar oamenii nu știu gândi ca Tine...
Tu ne-ai dat toate Doamne spre a ne fi de învățătură.
Spre a vedea că toate sunt la fel și toate se transformă.
Spre a observa că deși în viață închidem continuu cercuri, mereu ajungem în alt loc.
Fiindcă suntem continuu aceeași și mereu altfel.
Tu ne-ai dat TOTUL Doamne, inclusiv pe Tine și pe noi, spre a vedea că Tu ești TOTUL și noi suntem ai tăi.
Pentru că...
Bună dimineața, Doamne!
Ce frumoasă dimineață avem azi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu