Venim câte unul, pe rând, cuminți și frumoși.
Apoi, de teamă că cei din jur nu vor putea
prețui miracolul care suntem, încet, încet ne transformăm și ne schimonosim în
fel și formă ființele.
Dăm vina pe tiparele moștenite sau învățate,
ori pe așteptările celor din jur... poate chiar pe smintelile noastre.
Dormim.
Iar somnul profund pe care ne-am obișnuit să-l
hibernăm îl numim realitate, viață...
La un moment dat, pentru fiecare dintre noi
alt moment dat, ne trezim.
Ne prindem cam cine suntem, cam de unde venim
și cam încotro ne ducem.
Ne bucurăm, trăim și experimentăm orice cu
recunoștință.
Nu mai dormim de-atunci.
Din când în când doar mai închidem ochii... Nu de tot...
www.card-photo.com |
... Doar atât cât să ne odihnim visele...
Oana Denis Rotariu
10.07.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu