Nici măcar atunci când toate lucrurile par evidente...
Fiindcă cauzalitatea e dincolo de mintea noastră și e extraordinar de rafinată și de subtilă...
Cu rațiunea e complet incompatibilă.
Așa că... să nu judecăm pe nimeni, fiindcă habar n-avem ce judecăm...
Să facem ce considerăm că ar putea fi bine pentru ceilalți, pentru noi, pentru lumea toată... Să ne rugăm să fim îndrumați în acest sens... și-atât...
Oricum nu putem mulțumi simultan pe toată lumea... și oricum nu acesta e scopul pentru care suntem pe Pământ...
Să fim buni! În sufletul nostru să iubim pe semenul nostru, să ne rugăm pentru el și să-i dorim numai bine!
Să-l iubim ca pe noi înșine!
E tot ce putem face înțelept și pentru toți și pentru noi...
Lumea în care trăim n-o conducem și nu ne aparține...
E un adevăr pe care ar fi bine să-l trezim în noi și să-l înțelegem bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu