Candidă și roz...

 Candidă și roz...

Îi place să se auda vorbind...

Vorbește cald, privește cald

În timp ce înșiruie vorbe

Din lumi mai mult sau mai puțin ireale.

Te privește candid și adânc în ochi, fără teamă.

Pare vie și pare să-i pese

Doar de propria libertate.

În rest nu pare să-i pese de ceva anume...

Nici măcar de ea însăși...

Cu toate că atunci când

Se privește în oglindă 

E evident că se iubește mult...

Îi place să se audă vorbind

Și să salveze cu orice preț

Aparențele...

Imaginea de sine oximoronică

Trebuie păstrată cu orice preț

Nepătată...

Și-mpachetată cu pudoare-n roz...

În amintiri deloc imaculate

Uitate... pe o tonă de moloz...

Oana Denis Rotariu 

17.06.2025