Noblețea autentică nu se conștientizează

Bunătatea, compasiunea, suferința, duioșia, smerenia, umilința, iubirea, frumusețea sufletului, a cugetului, a trupului, credința, educația, orice fel de talent, har sau dar ... toate acestea și încă multe altele îl pot înnobila pe om.

Dar doar atunci când el nu se știe ori simte nu se simte înnobilat în vreun fel de acestea...

Atunci când titlul de noblețe vine firesc din interiorul omului, din inima lui și nu-l atinge, nu-l întinează cu impozanța sau infatuarea minții lui.

Doar atunci noblețea îl înnobilează pe om. Altminteri îl pierde.

Oana Denis Rotariu

Contrariile se atrag, se completează și formează întregul

A: Doamna Oana, am observat că în scrierile dumneavoastră predomină antonimele și antiteza.

O: Acum că-mi spui, îmi dau seama că așa este. Dar știi de ce?

A: Pentru că e vorba de echilibru? Acel echilibru dintre Ying și Yang, dintre alb și negru, dintre zi și noapte?

O: Da. Exact. În tot ce facem sau ce nu facem secretul stă în echilibru.

Contrariile se atrag, se completează și formează întregul.

Liniștea trece neobservată fără neliniște, la fel și tăcerea dacă înainte n-a fost zgomot.

Albul e nimic fără negru, la fel cum ziua fără noapte nu poate constitui un întreg.

Iubirea și ne-iubirea se completează reciproc și permanent, într-un joc al ștafetelor sentimentelor...

Doar iluzia și deziluzia nu se contrazic...

Restul tot ce vine în antiteză... se completează...

Ne completează...

Oana Denis Rotariu,

18.09.2016

Nimeni nu e mai prejos mamă, ori mai presus tată decât tine...

Nu e cazul tău, nu-i așa?

Nimeni nu e mai prejos mamă sau mai presus mamă decât îți pare ție că ești.

Și nici mai prejos ori mai presus tată, sau mai prejos ori mai presus fiică sau fiu.

Fiecare dintre noi are un cult aparte față de tot ceea ce-l leagă prin sânge: mamă, tată, soră, frate, fiică, fiu...

Fiecărui om i se strânge sau dilată sufletul pentru fiecare suflare a ființelor de care-l leagă sângele ce-i pulsează prin inimă.

De aceea, ai grijă să nu rănești pe nimeni!!!

Fiindcă nimeni nu e mai prejos mamă, ori mai presus tată sau mai puțin fiică sau fiu decât îți pare ție că este...

Ori că ești...

Oana Denis Rotariu

Ce e infinitul?

Infinitul e măsura pe care Dumnezeu o dă vieților noastre. Oana Rotariu

Dai cu nasul ... de tine

Învață să nu mai mergi împotriva ta, fiindcă la fiecare colțișor de suflet te vei lovi mereu, nas în nas, de tine!

Viața e simplă... noi suntem complicați...

Viața e simplă. Noi suntem complicați.
Probabil că ai înțeles și tu că e clar că atunci când un lucru nu funcționează uşor înseamnă că ceva nu faci bine, că tu te împotriveşti, într-un fel sau altul, mersului firesc al lucrurilor, că mergi contra vântului, că înoți împotriva curentului.
Când o piesă trebuie forțată ca să intre în locaş, înseamnă că nu e piesa potrivită pentru acel loc. Dacă o forțezi să intre, piesa se va rupe în bucăți.
Dacă trebuie să forțezi o uşă ca să intri înseamnă că nu e uşa ta...
Poți pătrunde și cu forța, dar mai pe urmă nu e cazul să dai vina pe nimeni când toate îți vor ieși pe dos.
Când îți pare că viața nu curge lin... e cazul să te oprești din goană și să depistezi ce anume nu faci sau nu gândești bine.
Ea nu vrea altceva de la tine decât vrei tu de la ea.
La fel ca tine, își dorește doar iubire și acceptare.
Îmbrățișeaz-o și dă-i un pic de iubire!
Dacă pare că nu s-a schimbat nimic... mărește doza!!!

O zi mirifică să ai! Și tu...
Oana Denis Rotariu

Controlul e doar o biată iluzie

Am citit astăzi o postare în care se spunea că doar în 90% din tot ce ni se intamplă deținem controlul şi că 10% nu depinde de noi.

Ei bine, vestea bună e că nu deținem controlul în nicio situație de viață, ci avem doar o falsă idee de control.

Controlul e doar o biată iluzie...

Noi nu deținem nimic, noi doar suntem şi reacționăm după cum suntem.

Situațiile de viață oarecum nu țin de noi, deşi am avut un aport la apariția lor.

În schimb felul cum reacționăm vis-a-vis de tot ce se întâmplă ține de noi şi de karma noastră.

Şi ține şi de felul cum în viitor "ni" se vor "întâmpla" lucrurile...

O zi cum eşti să ai! Şi tu...
Oana Denis Rotariu

Fericirea nu e un deziderat

Pentru astăzi ți-am pregătit să savurezi o cafea gustoasă.

Fericirea nu e un deziderat, e o alegere...

E o stare de spirit pe care o obții cu uşurință atunci când te poziționezi înțelept, calm şi liniştit vis-a-vis de o anumită situație.

E maniera pozitivă în care te observi şi-ți dai voie să înțelegi că tot ce se întâmplă e în favoarea ta.

Dacă nu-ți permiți sau nu ți se îngăduie deocamdată să poți observa sau înțelege asta, nu-ți rămâne decât să ai deplină încredere în judecata Celui de Sus.

El beneficiază în permanență de privirea de ansamblu şi întreg tabloul de acțiuni şi reacțiuni se desfăşoară la picioarele Lui.

Ție nu-ți rămâne decât să fii fericit! Doar atât...

O zi fericită să ai! Mai ales, tu...

Nevoia de justificare

Când simți nevoia să te justifici pentru gândurile sau acțiunile tale, ceva nu e în regulă.
Ori îți pare că nu gândeşti sau nu faci ce trebuie, ori chiar faci sau gândeşti ce nu trebuie.
Repoziționează-te!

Gentilețe divină

În imensa-i gentilețe, discreție şi înțelepciune, Dumnezeu îți cere zi de zi acceptul de a se manifesta prin tine în viața Lui şi-n existența ta pământeană, prin alegerile tale. 

”Religia este un mod de a fi ”(Pr. Dumitru Stăniloaie)

Aşa cum bine spunea Părintele Dumitru Stăniloaie, dincolo de ideologie şi dogmatică "religia este un mod de a fi".

O stare care, scrisă zi de zi în celulele noastre, ne ridică vibrațional spiritele, clipă de clipă, către stele ... şi dincolo de ele...

Culegi ce sădești... întotdeauna...

Te poziționezi în inimă.
Aduni toate gândurile-n piept şi începi să te rogi.
Şi nici nu termini bine de spus în gând ce vrei, că te pomeneşti că primeşti răspuns bun la toate rugăciunile tale.
DA. E momentul să fii recunoscător, fericit şi să te bucuri.
NU. Nu e cazul să crezi că ai nu ştiu ce merite deosebite, rămâi smerit!
E cazul să recunoşti că doar credința ta te poate salva de la moarte... şi-atât.
Asta numai dacă ți-o îndrepți în direcția potrivită şi dacă o pui în slujba Iubirii, Luminii şi Adevărului.
Fii conştient că întotdeauna vei culege doar ceea ce vei sădi!
Cu siguranță şi fără doar şi poate...

Toate ideile sunt deja aici

Toate ideile astea care apar pentru ca să le pricep şi povestesc locuiesc zi de zi în prejma mea, iar uneori le pot culege cu gândul, cu simțirea... sau nici cu una nici cu cealaltă.
Sunt aici, încă de la începuturi şi până în prezent, aşezate de cei care au mai înțeles câte ceva în toate timpurile şi anotimpurile dinaintea noastră.
Care va să zică n-am niciun merit, ci sunt doar o răsfățată care ia totul de-a gata, transmite mai departe... şi-atât.

"La mulți ani, 2016!"

O nouă zi începe: ziua "astăzi", data stelară "acum".

Constat c-am mai trecut printr-un an.

Gândurile le aşez în bilanțuri, atribuindu-le contravaloarea viselor... realizate, pierdute.

Anul prin care am călătorit se transformă uşor într-o cupă de şampanie.

Orizontul îndepărtat al următorului an pare acum la o întindere de braț...

Sau la câteva bătăi de inimă distanță... de suflet.

Aşez la marginea lui vise proaspete... nevisate şi oarecum îndrăznețe...

Iar la picioarele lui Dumnezeu aşez recunoştință.

Multă, curată şi veşnică...

Ce bine că eşti!

Să ai parte de iubire şi de tihnă în 2016! Şi tu...

Cu gratitudine, un alt tu... eu...

www.card-photo.com

Viața e un război permanent...

O luptă inutilă generată de un conflict permanent între ce așteptăm și ce ni se oferă.

Pentru că niciodată realitatea înconjurătoare nu se potrivește cu gândurile noastre, cu închipuirile noastre.

Pentru că ne simțim separați de lume și suntem veșnicii luptători împotriva ei.

De ca și cum noi am fi eternii deținători ai adevărului absolut pentru care ne simțim datori să luptăm.

Toți gândim la fel de opac și de aici apare și nenorocirea...

Toți luptăm împotriva nedreptăților venite de la ceilalți... mereu ceilalți.

Și toți suntem numai niște ceilalți , veșnic nemulțumiți, etern neîndreptățiți... de lume, de soartă...de toate smintelile închipuirilor noastre.

Viața e un etern război complet lipsit de sens, de noimă și de necesitate.

Când reușim să pricepem cu adevărat acest lucru putem observa că tot ce vine înspre noi sunt de fapt pârghii de evoluție.

Iar acceptarea a tot ce vine înspre noi și abandonul frâielor vieții în mâinile înțelepciunii divinității face războiul nul și neavenit.

Iar pe noi... liberi să fim atât de fericiți cât avem nevoie...

Mulțumesc Doamne pentru toate!

”Să ai parte de înțelepciune și fericire!” Și tu...

Un alt tu...
                        Oana Denis Rotariu

Despre fericire...

Cât de fericit sau de nefericit ești?

Având în vedere că discutăm despre cantitate, fie ea și de fericire, înseamnă că ar trebui să avem și o referință.

Se mai pune problema și cine e preocupat să afle răspuns la această întrebare.

Răspunsul la întrebare e cerut de EGO, drept pentru care tot el, în imensa-i generozitate, îți va furniza și referința care să conducă răspunsul într-o zonă în care să-i confere putere asupra ta.

Câteodată îți pare că nu ești atât de fericit pe cât ar trebui sau pe cât te văd cei din jur că ești.

Și uite ce frumos am ajuns la o ecuație în care cunoști ce se cere dar în rest ai parte doar și numai de necunoscute.

Cât de fericit crezi tu că te vede pe tine lumea? Tu ai informații referitoare la faptul că lumea te vede foarte fericit, dar dimensiunea fericirii pe care-o vede lumea e tot în mintea ta.

Acea lume care la sincer vorbind nici n-ar avea ce căuta în ecuația fericirii tale.

Referitor la fericire eu îți pot spune doar atât: atunci când ești fericit cu-adevărat nu-ți bați capul cu fericirea, nu stai cu ochii pe ea să nu-ți scape și nici nu gândești despre ea în nici un fel.

Fericirea, draga/dragul meu nu e un deziderat... e doar o stare la care se ajunge firesc, nu silit.

O trăire sublimă, minunată, perfectă,  care n-are nici în clin nici în mânecă cu percepțiile nimănui referitoare la cantitate sau calitatea de a fi fericit.

Să fii fericit(ă) îți doresc, din toată inima! Și ție... 

Din tot ce ne pare că avem, ne rămân doar amintirile

Din tot ce ne pare că avem, ne rămân doar amintirile.

Nici acelea toate, ci doar unele -doar acelea care ne poartă sufletele pe palme.

Din tot ce ne pare că suntem, nu ne rămâne nimic.

Durăm în schimb la infinit cu ceea ce nu simțim ori nu ni se pare că suntem.

Fiindcă ceea ce suntem e altfel, altceva decât un sentiment, mai mult sau mai puțin decât o stare.

Altcumva şi cu totul altceva...

Ceva ce nu se simte şi cu atât mai mult, cum nu se poate explica.

Adevărul răsare întotdeauna... în tine...

Accesezi printr-o anumită formă înțelepciunea

Pământului și aștepți ca adevărul altora să facă parte din tine.

Dar adevărul va face sens pentru tine doar atunci când va răsări din ființa și conștiința ta.

Dacă îmi permiți o comparație poate nu foarte fericită, e ca atunci când dai cu banul și aștepți ca răspunsul să-ți vină din exterior.

Dar el răsare în tine atunci când banul e încă în aer, iar inima ta își dorește în secret ca banul să cadă pe o anumită față a monedei.

O zi înțeleaptă să ai!

Șirul lui Fibonacci

Poți gândi Lumea și pe Dumnezeu, dar până nu vei trăi lumea și până nu-L vei trăi pe Dumnezeu prin tine, nimic nu va face sens cu-adevărat pentru tine, nimic nu te va putea mulțumi pe deplin.

Vârsta e

Vârsta e doar un număr lipsit de importanță.

N-are rost să ne cramponăm de el.

Sau are rost numai în cazul că n-avem ce face și vrem să ne aflăm în treabă.

Vârsta e doar un număr care nu spune câtă viață ai trecut prin tine, câte sentimente ai adunat în conturile inimii, câte emoții ai strâns la ciorapul simțirilor sau câte trăiri ai aprins în sobele ce ard în pieptul altora.

Ea n-ar trebui să sperie sau să supere pe nimeni, fiindcă n-are nicio însemnătate reală.

Vârsta ține de contabilitatea anilor prin care treci în timpul existenței pământene.

E o găselniță menită a ne marca trecerea prin vreme.

Doar atât și nimic mai mult.

Absolut nimic... mai mult...