Până nu ne îndrăgostim nu cunoaștem sentimentul de a ne simți
speciali...
Suntem doar niște banali... muritori de rând...
Când conștiința iubirii apare în calea noastră, simțim că suntem
speciali, că avem și ”deținem” ceva neprețuit...
Îmi vei spune că e vorba de ... EGO...
Îmi vei spune că e vorba de ... EGO...
Toate pot să țină și să nu țină de ego...
Depinde cum ne poziționăm mental în raport cu fiecare situație în parte.
Dacă ne ridicăm în slăvi fiindcă ne închipuim că datorită unor
merite deosebite iubirea a apărut în calea noastră e clar o chestiune de ego...
Dar dacă sfidăm toate judecățile, transcedem toate gândurile și doar
ne bucurăm de trăire ... poate că putem
să ne dezicem cumva de mărețul ego...
Și atunci, poate că va putea răsări în noi și conștiința faptului
că iubirea e cea care face diferența între sublim și banal...
Nu noi, nu persoana iubită, nu acțiunea de a iubi... ci doar
iubirea...
Iubirea e condiția necesară și suficiență pentru a ieși din anonimat
și pentru a ne trezi la...viață...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu