Ne desprindem de undeva de sus, din aer... și răsărim goi în
astă lume.
O vreme nu pare să conștientizăm că suntem, nu avem conștiința
separării de restul lumii, de restul Universului...
La un moment dat învățăm să facem asta.
De la acel moment dat începem să împărțim lumea în ”eu și restul
lumii”.
Apoi încep să apară problemele, rivalitățile, dușmăniile,
invidiile, ranchiunile...
Și încet scoate colți și nevoia de a dovedi cine e acel EU
atotputernic care a reușit să taie lumea și toate universurile în două.
Te invit să te întrebi: până atunci unde ai fost, cine ai fost, iar de-atunci
încoace cine îți pare că ești?
Sunt două ipostaze complet antagonice ale ideii de tine, nu-i așa?
Alege-o pe cea pe care o consideri mai adevărată!
Îți dau un indiciu: alege cu prezența, cu conștiința, ținând mereu atenția în preajma inimii... nu cu mintea.
Apoi dă-i voie adevărului să răsară în ritmul lui, la orizontul
ignoranței tale.
Și nu uita să trezești în lumina lui și conștiința a ceea ce ești cu adevărat...
Ai nevoie doar de un moment...
...UNUL SINGUR...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu