”Vino, să pot regăsi drumul spre mine.” (Octavian Paler)

Să dau vieții sensul iubirii mele, să știu unde sunt și pentru ce trăiesc...

Vino!

La răsăritul ființei mele e sărbătoare.

Soarele a răsărit printre vârfurile copacilor așezați cu rădăcinile în inima Universului.

Corolele le sunt așezate de jur împrejurul sufletului meu, la adăpostul inimii mele.

Lumină caldă, aurie, ridică ființa în ea însăși, mai sus...

Iubirea te face ușor...

Deprinderea de a iubi îți dă ușurința de a trăi, de a nu te mai împotrivi vieții...

Vino!

Afară e ceață, bate vântul și e frig...

Dar la răsăritul ființei mele a răsărit visul...

Acel vis frumos care ne conduce spre minunea ce șade în adâncul din noi...

Acolo e liniște, e lumină, e nesfârșit de fericire...

Acolo suntem eu și tu fără nume...

Vino!

Dă-mi mâna și respiră fericirea odată cu mine...

Până la capătul lumilor, până la marginea Universului și mai departe...

Prin El... prin noi...

Oana Denis Rotariu

13.11.2016