Mi-e dor de mine și de primăvară

joi, 24 noiembrie 2016

Mi-e dor de mine și de primăvară

Mi-e atât de dor de mine!

Afară e frig. Nu e iarnă. Nu e toamnă.

Înauntru e frig. Nu e niciun anotimp. Bate vântul deziluziilor.

Mă dezrădăcinasem de așteptări, într-o vreme...

De curând nu știu de unde au răsărit din nou.

Unde sunt? Unde m-am rătăcit iară?

Afară bate vânt rece. Mă însingurează înlăuntrul meu. Mă adună de pe drumul rătăcirilor, aproape de mine.

Nu mai vreau să stau departe de mine! E atât de rece peste tot...

E frig. Nu e iarnă. Nici toamnă nu e nicăieri pe-afară...

Nu e urât, dar nici frumos nu pot să zic că e.

E doar un anotimp departe de metafore.

Înăuntru au amorțit în hibernare toate figurile de stil, dar fără stil.

Undeva, în spatele unui epitet, am amorțit și eu.

Mi-e tare dor! Mi-e foarte dor de mine!