Cu buzele nepăsărilor tale
Mai mult sau mai puțin lumești,
Până prind a începe
Să clocotească
Și să dea în foc,
Peste nepăsarea din mine.
Azi e anotimpul
Așteptărilor de ieri,
Care nu s-au terminat încă...
O floare din gândul meu
Îți sărută tainic
O lacrimă ce stă să cadă
De pe șovăială trecutului.
Parcă niciodată nu vii,
Niciodată pe de-a-ntregul.
Îți mai rămâne mereu
Sfârtecată o bucată de suflet,
Răstignită pe crucea
Îndoielilor fără rost...
Nu mă lăsa, te rog, ca să devin
Anost...
Oana Denis Rotariu
28.11.2016
By Iuliana Ojog |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu