Silenzio stampa

Mă-mpiedic de cuvinte

Și cad la picioarele tăcerii,

Direct pe genunchii,

Ori rărunchii

Nedesăvârșitelor rugi.

Granița dintre smerenie și mândrie

E un fir țesut de păianjenul

Ignoranței grele, ce șade

Între ele, de prea multă vreme.

De prea mult timp el țese

Plasa nesăbuinței noastre

Și-o atârnă în suspensie

De înțelepciunea Universului.

De prea mult timp

Mă-mpiedic de cuvinte

Și cad la picioarele tăcerii

Fără să-nțeleg că rostul

Cel mai înalt al cuvintelor

E însăși liniștea

Dintre și de după ele.

Și-atunci, în genunchi

Firesc și fără-mpotrivire

Aleg să-nalț și să cobor

Din ce în ce mai sus ori mai adânc

Tăcerea... prin mine... 

Oana Denis Rotariu, 03.11.2016

by Iuliana Ojog