Blog apărut din nevoia lacrimilor de a-și găsi un rost, a bucuriilor de a căpăta un sens, a dorurilor de a nimeri o cale și a emoțiilor bune sau rele de a se transforma în ceva ce pare să nu rănească pe nimeni.
duminică, 20 noiembrie 2016
Aiurea
Urcăm necontenit
În afara noastră
Pe scara iluziilor,
Până departe de noi,
Până departe de lume
Și mult prea departe
De adevărul
Care rămâne suspendat
La baza esenței
Existenței noastre,
Atârnat de un fir
De credință adevărată,
De iubire și de conștiință
Fără de sfârșit...
Oana Denis Rotariu
20.11.2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu