Când fericirea
E constantă
Bucuria n-are nevoie
De motiv...
De motiv...
Când nu exisă
Cauzalitate pentru
Fericire și bucurie
Sufletul
E mereu hrănit.
Omul nu mai orbecăie
Prin lume, fără cale
Nici galop și nici agale,
Pentru că undeva
În drumul sau teluric
S-a întâlnit,
Adânc în sine,
Cu motivul bucuriei sale...
Și de-atunci
E doar mulțumire pe cale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu