La ușa nepăsării
Bate-un ignorant cuie...
Talpa inconștientului colectiv
Sângerează brusc
A derâdere...
Neoplazia nu e o boală,
E un fel eronat de a gândi...
O lipsă de bună simțire.
O nesimțire cronică
Care zace în celule
De mult prea mult timp.
Între timp,
Încet, dar sigur,
Omenirea învață
Să se vindece,
Cu nepăsare și răbdare,
De viață...
Se zice că e cea
Care șade nu aici,
Ci mai toată vremea, în față...
Și poți avea
Senzația că trece,
La mustață...
Epilog sau prefață?
Oana
27.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu