Poate să ni se pară că suntem smeriți dar de fapt ne-am obișnuit să ne credem speciali.
Pretențiile noastre ne dau de gol în permanență.
Avem păreri despre orice, oricine și împărțim cu nonșalanță etichete și judecăți.
Suntem foarte prețioși și ni se cuvin dacă nu toate măcar multe.
Smerenia nu este umilință este, așa cum bine remarca Arsenie Papacioc, "arta de a sta în banca noastră".
Adică să ne tot observăm și să ne tot corijăm și să lucrăm cu noi.
Nu uneori, nici zilnic ci în permanență...
Fără oprire, cu multă insistență... într-o perpetuă prezență...
Mulțumesc Doamne pentru toate!
Minunată Existență...!
