Pentru că uneori ne e atât de greu să ne rugăm singuri... Pentru că uneori avem nevoie de genunchii altora ca să ajungem la smerenia noastră... Pentru că... uneori... simțim nevoia de o infuzie cât de mică de iubire... ca să putem ajunge la Iubirea divină... Pentru că... pentru că... dar ce mai contează pentru ce...???
Pentru toți acei știuți și neștiuți care au nevoie de o rugăciune:
Rugăciunea cea mai adâncă se tace
Ea nu se vorbeşte, nu se gândeşte... doar se simte şi se înalță.
Şi într-un fel, nici măcar nu se simte, ci se ştie deja pe de rost adânc în ființele noastre.
Pentru rugăciunea cea mai adâncă te descalți de vorbe, de nelinişti, de închipuiri şi te aşezi cu sufletul în genunchi în fața altarului de iubire al inimii tale care priveşte spre El.
Apoi stai... iubeşti intens şi rămâi nemișcat...
...suspendat în grație divină...
Oana Denis Rotariu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu