Se afișează postările cu eticheta Povestioare cu tâlc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Povestioare cu tâlc. Afișați toate postările

marți, 29 aprilie 2014

Inima trandafirului

Foto: Iuliana http://www.card-photo.com/ 


Era odată un trandafir roșu aprins, iubit de Dumnezeu și plin de dragoste și bucurie.

Un trandafir închis, care avea o teamă mare - îi era frică să se deschidă și să înflorească.

Credea că dacă se va dezveli și le va îngădui petalelor să se desprindă din strânsoare, el va deveni mai vulnerabil și mai fragil.

Simțea că dacă va îndrăzni să se deschidă, i se va dezgoli inima și toată lumea va putea să lovească în diamantul ascuns al sufletului său.

Dar pentru că-l iubea atât de mult și nu voia să-l lase să trăiască neîmplinit, Cel de Sus a trimis într-o zi furtună mare asupra lui și l-a îndoit și l-a culcat cu totul la pământ.

Și pentru a putea să se ridice, trandafirul roșu și-a desfăcut petală cu petală și s-a împins încet, încet cu ajutorul lor, în sus.

Dumnezeu, fericit, a trimis asupra lui toată lumina și iubirea Sa, iar diamantul dezgolit din sufletul florii a început să strălucească cu putere și recunoștință către Cer și peste tot în jurul lui...

Puterea strălucirii lui era de mii și mii de ori mai mare decât frica de înflorire și trandafirul a învățat să mulțumească, să aibă încredere și.... să fie...

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

M-ai întrebat

”Dacă aș fi un gust, ce gust aș fi?”, m-ai întrebat.

Mi-am închipuit cum gust ușor din buza ta cărnoasă și m-am umplut de o senzație dulce-amaruie.

”Îmi place gustul tău!”, ți-am răspuns.

”Dacă aș fi un gând, ce gând crezi că aș fi?”, m-ai intrebat.

Am închis ochii, ți-am pătruns în gânduri și-am constatat că îndrăzneala tronează în mintea ta.

”Îmi place cum gândești!”, ți-am răspuns.

”Dacă aș fi o emoție, un sentiment, ce sentiment crezi că aș fi?”, m-ai întrebat.

Am întins mâna spre tine și ți-am atins inima. Era fierbinte și clocotea de neliniște. 
Am mângâiat-o ușor s-o liniștesc și la iveală a ieșit teama de iubire.

Am sărutat încet sentimentul și l-am așezat pe creanga unui copac.

”Îmi place că ești viu!”, ți-am răspuns.

”Dacă sunt viu ce ți-ai dori să spun sau să fac?”, m-ai întrebat.

”Dacă ai fi într-adevăr viu, nu mi-ai pune întrebări idioate, dragul meu.”

luni, 28 aprilie 2014

Te-ai gândit vreodată unde începe și unde se termină curcubeul?

Știm doar că apare din lacrimile împrăștiate prin suflet de vârtejul de ploi al emoțiilor mai mult sau mai puțin confuze, peste care strălucește la un moment dat lumina conștiinței noastre?
Dar de unde începe 
și unde se termină curcubeul?
Începe de la tine din piept și-și revarsă spectrul de culori la capătul celălalt al sufletelor altor mii și mii de steluțe, sau vine din fel și fel de universuri colorate diferit pentru a se uni la tine în piept?
Oare impresionat peste măsură de suferința ta există undeva un Univers cu steluțe roșii care să-ți trimită fiori de un purpuriu aprins pentru iubirea pătimașă din inima ta?
Iar un alt Univers cu vesele steluțe portocalii e posibil să-și desfășoare în calea ta potop de zâmbete pentru tine și pentru toate entitățile din toate universurile pentru a se uni în final într-un oranj de vis?
Poate că există și un Univers cu steluțe galbene special menit a te face să simți căldura lumilor de peste tot, unul cu steluțe verzi pentru toate durerile de cap ale tuturor Universurilor, un altul de steluțe albastre pentru toate privirile senine, unul indigo unde să-ți cauți sufletul pereche și un altul violet în care să poți să-l cauțși să vorbești cu Dumnezeu, ori de câte ori ai nevoie.
E oare posibil ca luminile revărsate de toate Universurile colorate să-și gasească drum către tine după ce lacrimile durerilor și suferințelor tale s-au împrăștiat?
Și-apoi toate să se unească într-un curcubeu frumos și diafan care să-ți coloreze luminos făptura și de bucurie să deschidă alte universuri în tine?


Tu ce crezi? Oare unde începe și unde se termină curcubeul?